1,740 matches
-
Ca orice om beat care se străduie să meargă mai drept decât e firesc. E cald de înnebunesc, aștept îngrozit momentul în care o să termin de scris mailul ăsta nesfârșit și de căcat și o să trebuiască să-mi dezlipesc efectiv laptopul de pe coaie. Auci. Dar nu avem ce face, cum ar zice scenariștii serialului Tânăr și neliniștit: Trebuie ca istoria fiecărui om să fie lungă și să iasă încetul cu încetul din el... Mă doare și limba, am un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de octombrie. Eficiența acestui demers este zero și, mai mult, te expui lucrului într-un mediu de afaceri ostil, cu un potențial de risc ridicat. Pe de o parte, poți înregistra pierderi în contul de mijloace fixe și prețioase (poșeta, laptopul, ceasul - art. 252 CP), dar se poate și mai rău: ajungi victima unei agresiuni (verbale - art. 225 CP, sau, Doamne ferește, fizice - art. 217 CP; mă pricep la încadrări juridice, aproape jumătate din extratereștrii mei erau avocați). Doar cluburile de noapte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
le dă laptoape", care îi apropie și mai mult pe membrii comparației. Altă resursă retorică utilizată este ironia, prin apelativul "vedeta torpiloare a politicii românești" pentru Traian Băsescu, fost comandant de nave, dar și prin asocierea acțiunii de acordare de laptopuri cu alte activități incriminate ale PSD: "Tăriceanu preface micii și berea în plastic verzuliu și-l bagă pe gâtul copiilor". Exemplul analizat ne arată cum pot fi folosire mijloacele retorice clasice în construcția discursivă de tip jurnalistic. Dublat de o
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
apartamente la etaj și un altul la parter, cu intrări separate, baie cu cadă și toate accesoriile moderne, frigider, televizor cu plasmă, acces la internet, saună cu acces direct din holul principal de la parter și acces la bucătărie. Avea doar laptop-ul cu ea și un dosar cu multe pagini scrise, schițe și fișe fotografice, pe care nu le vedea decât seara târziu, înainte de a se culca. Se plimba singură, mergea la masă singură și dormea tot singură. Era interesată doar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o femeie și-a dat foc la Pitești, timp în care nici un mare ziarist prezent în zonă nu a catadicsit să îi întindă o mână. După toată nebunia asta, simt nevoia să evadez într-o poză salvată pe desktop-ul laptopului meu, primită de la bunul meu prieten, Cătălin. E, acolo, o casă singuratecă, ițită într-un vârf de munte plin de zăpadă, din Finlanda. Presupun că în susul scandinavic nu se prinde susurul OTV și, în general, nu găsești prin zonă picior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
ora 2 noaptea și începea dimineața la ora 7. După câteva zile cu acest ritm de lucru, într-o noapte m-am așezat în pat, cu gândul să scriu niște texte pentru a doua zi. Stăteam sprijinită de perne, cu laptopul în brațe, ochelarii pe nas și trăgeam cu ochiul la un meci de handbal care se transmitea la televizor. Îmi amintesc doar că m-a trezit la un moment dat telefonul. Mă sunau din redacție să îmi spună că peste
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
îmi spună că peste cinci minute îmi începea timpul de satelit (trebuia să transmit imaginile în țară). Era ora 8 dimineața, nu auzisem ceasul care sunase la ora 7, eu eram tot în șezut, tot cu ochelarii pe nas și laptopul în brațe, iar televizorul mergea. Am dormit o noapte întreagă (sau ce însemna pentru noi o noapte întreagă: câteva ore de somn) stând în fund, cu ochelarii pe nas. Ca să ajungi atât de obosit, trebuie să muncești mult timp din
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
TV, nefiind deci „în rândul lumii“, nu mă pot bucura de deliciile acestei emisiuni. Apropo, este ciudat cum un cablu optic și 50 de canale purtătoare de semnal video (definiție tehnică) au ajuns să ne condiționeze viața. În schimb, am laptop cu DVD player. Actuala prietenă a fratelui meu filmează din când în când pe la nunți, să scoată un ban extrabugetar. I-am cerut acum ceva vreme, din arhiva personală, un film cu și despre „țopi“ și „țoape“. Fiind o fată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
e patriotismul), acum Mungiu trebuie să se facă mic și să-și asume cele două „ratări“, căci numai el e de vină, iar noi ne-am ambalat degeaba. Bașca îi mai și calcă hoții casa de la Iași și îi fură laptopul. Oare aceștia or fi fost tocmiți de Julian Schnabel? Uite un străin cu suflet de român. Schnabel a declarat cu puțină vreme în urmă, înainte să ia două Globuri de Aur, că filmul lui, Le Scaphandre et le Papillon, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
mă hărțuiască oamenii pe stradă. Și obsedați care să îmi trimită scrisori de amenințare. Dar ar fi drăguț să am o grămadă de bani și să nu fiu nevoită să îmi mai pun ceasul să sune la trei dimineața. Un laptop micuț și drăguț ar fi de asemenea util, ca să pot scrie în pat și să îl iau cu mine când plec în vacanță. Mă entuziasmez destul de mult când mă gândesc la noua mea viață ca scenaristă. Trebuie să mă apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o să mă întorc la asta. Sau poate o să mă las cu totul de scris scenarii și o să mă apuc de un roman. Ar fi destul de tare să scriu romane, nu? Aș putea să stau toată ziua în pat cu un laptop, mâncând dulciuri și inventând povestioare. Pe de altă parte, cât îți ia să scrii o carte și chiar aș fi în stare să scriu, să zicem, o sută de mii de cuvinte? Deodată nu mi se mai pare o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
noaptea aceea, când toate femeile din familia Kazanci s-au dus la culcare, Armanoush s-a dat jos din pat În pijamale, a aprins lampa slabă de birou și, dându-și toată silința să nu facă nici un zgomot, a deschis laptop-ul. Până atunci nu remarcase niciodată cât de mare și de supărător era zgomotul pe care trebuia să-l faci ca să intri În rețea. A format numărul de telefon, a găsit nodul de rețea și a tastat parola ei ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spre ea farfuria pe care o ținea În mână și s-a prefăcut că mănâncă, ambele gesturi fiind prea evidente pentru a avea nevoie de vreo traducere. A zâmbit, a mângâiat-o pe umăr pe Armanoush, a pus farfuria lângă laptop și apoi a plecat, Închizând ușor ușa În urma ei. Pe farfurie erau două portocale curățate și feliate. Aprinzând din nou ecranul, Armanoush a mușcat dintr-o felie de portocală, gândindu-se ce să-i răspundă lui Baron Baghdassarian. CAPITOLUL ZECE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la cele două mese, eu nu mai aveam voie să o privesc decît de zece ori pe oră. Iar Domnișoara ri simțea de cîte ori îmi ridicam privirile de pe caietul meu (sau de pe foile mele de hîrtie sau de pe micul laptop pe care începusem să-l car cu mine) pentru a o îmbrățișa astfel pe furiș, de la distanță și cu un aer vinovat. Fără să ridice o singură secundă capul de pe propriile ei foi, caiete sau de pe propriul ei laptop, Domnișoara
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
micul laptop pe care începusem să-l car cu mine) pentru a o îmbrățișa astfel pe furiș, de la distanță și cu un aer vinovat. Fără să ridice o singură secundă capul de pe propriile ei foi, caiete sau de pe propriul ei laptop, Domnișoara ri număra incursiunile pe care privirile mele le făceau pe fața ei, pe gîtul ei, pe decolteul ei. — Unu, spunea Domnișoara ri la prima mea incursiune, legitimă de altfel. Continua apoi să-mi numere tentativele de intrare în contact
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spre stradă era de fapt... un fel de paravan. oricine ar fi putut să-l împingă puțin și să intre la noi în apartament în absența noastră sau în timp ce dormeam. Brusc m-a cuprins panica, m-am gîndit imediat că laptopurile mele nu erau în siguranță, în consecință, nici opera mea literară conținută în ele. Cu anii mi s-au adunat în casă mai multe computere, din diferite generații, mai mari și mai mici, inclusiv unul foarte mic pe care îl
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la persoana întîia... te rog mult sa-l citești. Și aș vrea să-ți mai spun ceva. în cele 24 de ore cît am stat în carantină în urma incidentului nostru am recitit toate textele scrise de tine și stocate pe laptopul tău portabil. texte pe care nu le cunoșteam. acum am o imagine clară despre toată constelația ta de fragmente, încercări, note și experimente. Și vreau să-ți dau o veste bună. totul poate fi folosit. absolut tot ce ai scris
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
întâmplă ceva cu noi de o vreme încoace. Acum vreo douăzeci-treizeci de ani visam la nave spațiale cu care o să cucerim galaxiile. Visam să eradicăm foametea de pe glob și să împădurim Sahara. Azi ne încântă ultimul model de telefon celular, laptopurile subțiri, pantofii cu senzori și cipuri sau mai știu eu ce altă izvoditură a creativității umane. Lucruri utile, lucruri menite să-ți ușureze viața... Așa ni se zice. Dar și o grămadă de lucruri pe care eu, mai retrograd din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
zeu african priapic, de al cărui falus în erecție profesorul își atârnă inelul de chei. — Vă așteptați la tomuri legate în piele și canapele? întrebă el, observându-i privirea. Nu mai e nevoie de așa ceva acum. Totul e stocat în laptopul nostru de încredere și nu există CD-uri legate în piele, slavă Domnului. Deci, cu ce vă pot ajuta? Pentru o clipă, tânji să-i spună adevărul. Faptul că tocmai se logodise cu bărbatul pe care-l iubea și descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
traduce prin "viață": seimei, jumyou, jinsei, seken, seibutsu, seikatsu, isshou, seiki etc. Și aceasta pentru că, îndrăgostit de exactitatea matematică, intelectul japonez refutează analogia prin care "eu am o viață lungă", "trăiesc o viață fericită", "am baterii cu viață lungă la laptop", "sunt pasionată de viața marină", "nu cred că originea vieții (seimei) a fost întâmplătoare, dar cred că, la originea vieții mele individuale (jinsei) a fost un accident" sunt aruncate sub aceeași umbrelă, în limbile indo-europene, printr-un gest princiar de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gară mi-a luat fără nici o vorbă cele două valize (un set de culoarea liliacului, care, pe peronul ponosit de toamnă, părea dintr-un alt film) și le-a așezat ușor neglijent în portbagajul mașinii. A întins mâna spre geanta laptopului, pe care o aveam pe umăr, dar am scuturat din cap, dându-i de înțeles că o păstrez. N-a insistat. Am pornit. În continuare nu vorbește cu mine, dar la asta făceam față cu brio. În locul replicilor tensionate, al
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un prieten. De el. Că, oricum, știu unde-l găsesc, așa cum am știut ce face în tot timpul ăsta, în ciuda mesajelor la care nu răspundea niciodată. Și că e momentul să facem pace, muntele și cu mine. Am tras geanta laptopului mai aproape și am deschis-o cu greu. Am scotocit printre cutiile și tuburile dinăuntru și am ales vreo patru. În timp ce înghițeam pastilele, îmi aminteam de domnul cu privire senină și mâini reci, în ținută alb sfidătoare, care mi-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai există viață decât în oglindă. Aseară, la întoarcerea din delegație, soțul meu nu m-a găsit acasă. Mai întâi s-a gândit că sunt încă la birou. Apoi a descoperit că toate lucrurile mele sunt acolo. Pantofii, geanta, haina, laptopul, telefonul. A presupus că am ieșit până la magazin. A deschis televizorul, care era deja setat pe canalul de teleshopping. O tânără ravisantă, de vreo douăzeci și cinci de ani, prezenta o cremă miraculoasă. În text era menționat un nume și faptul că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
călătoresc mult. În fiecare săptămână mă întâlnesc cu o mulțime de oameni care nu vor să mă vadă. Aflați că sunt emblematic pentru companie: am cele mai bune și mai mătăsoase costume, un Blackberry negru vibrant și o valiză de laptop din cea mai fină piele de porc. Încalț pantofi italienești, am un ceas greu și părul îngrijit des la cel mai faimos, scump și gay stilist din capitală. Sunt abil și arăt bine în haine de brand. Am un MBA
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îmi revin din când în când instantanee cu picioarele) la mine. Controlez din câteva gesturi rutinate tot ansamblul de haine și accesorii care mă alcătuiesc și, când totul e în regulă, iau hotărârea să lovesc asistența cu stilul meu. Scot laptopul și mă gândesc c-a fost o idee bună că am lăsat mașina acasă. Restul călătorilor au înțeles deja că eu n-am ce căuta acolo, că sunt un tip care zboară business și conduce ultimul model de BMW. Îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]