1,589 matches
-
El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu." 36. Ostașii de asemenea își băteau joc de El, se apropiau, Îi dădeau oțet, 37. și-I ziceau: Dacă ești Tu Împăratul Iudeilor, mîntuiește-Te pe Tine însuți!" 38. Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: "Acesta este Împăratul Iudeilor." 39. Unul din tîlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: "Nu ești Tu Hristosul? Mîntuiește-Te pe Tine însuți și mîntuiește-ne și pe noi!" 40. Dar celălalt l-a înfruntat, și i-a zis: "Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
necunoscute. — Haideți să zicem că, în totului tot, am făcut un fel de repetiție. — O repetiție? Ce fel de repetiție? Wilt se gândi o clipă. — „Repetiție”... un cuvânt interesant, zise el. Vine din franțuzescul répétition, care provine și el din latinescul repetō, repetĕre, unde însemna... — Mă doare-n cot de unde provine! zise inspectorul. Vreau să știu unde duce. — Când faci un fel de repetiție... Dacă stai să te gândești, chestia sună și puțin a înmormântare, adăugă Wilt, continuându-și campania sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ele și ce anume se află în spatele reacției noastre negative. De altfel, etimologia latină a termenului se bifurcă ea însăși, chiar dacă mai greu sesizabil. Una din semnificații e ușor întâlnită de oricine: absurde sunt cele complet discordante, aberante sau inepte. Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecând de aici, semnificațiile termenului s-au tot multiplicat: „îngrozitor“ „nebunesc“, „elucubrant“, „aiuritor“, „ilogic“, „irațional“. După cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ecumenic și a papei, încît mijlociră pe cale pacinică altoirea și concreșterea bisericei cu chiar conștiința poporului. În anul 1205 papa Inocențiu al III[-lea] trimise pe Dominic, arhiereul grecilor din Brundusiu, un om știutor de carte și limbă grecească și latinească, ca intermediator cătră regentul (Dominum) Ioannițiu (Kalojohannes) și-l prevăzu c-o creditivă vrednică de mirare. În acea creditivă papa se referă la originea romană a românilor și prin urmare la înclinația pentru scaunul apostolic, moștenită cu înrudirea prin sânge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înțeleagă că simțul pur ca întruchipare a stadiului estetic (ceea ce înseamnă tocmai "legat de simțuri și plăcere") al vieții este "cursa" (skandalon) anume întinsă în care, ca ființe ale cărnii neasistate de spirit, cădem (radicalul indo-european skad- "a cădea", vezi latinescul cădere). Căderea în această cursă, în acest skandalon, întinsă de carnea neasistată de spirit este păcatul. Ceea ce face Don Juan este "scandalos" în acest sens și acest scandal aparține celei de "a doua perioade" a Evului Mediu. Spre deosebire de "prima perioadă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-și sufletul covîrșit de bunătate și schimba priviri pline de Înțeles cu Sfîntul Matei, preferatul ei dintre cei doisprezece apostoli din piatră rece care o Înconjurau cu austeritate. Din cînd În cînd se auzea glasul grăbit al preotului pronunțînd cuvinte latinești sau clopoțelul paracliserului și Julius Îi făcea semn să urmărească slujba cum se cuvine. El se ruga cu cartea deschisă În față, avea un liturghier cu scoarțe de sidef și ferecătură de aur, cadou primit la prima Împărtășanie de la mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără a fi pătruns de acea simetrie intelectuală a cugetării antice este o muncă zadarnică, o literă fără înțeles. Ca și în Scrisoarea I, unde este cuprinsă în versuri ideea inutilității strădaniei de a deprinde mecanic forme gramaticale și sintagme latinești cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum/ câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum, și în acest articol se incriminează învățarea seacă și pedantă a unei limbi moarte. Esențial ar fi, spune poetul- gazetar, ca tinerii să-și însușească spiritul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
maiorul Privett-Clampe , Fatehpur este capătul lumii. În acest ținut îndepărtat, personalul său este format dintr-un grup de tineri, instruiți de Serviciul Civil Indian, precum Flowers. Cu aroganța lor înnăscută și obiceiul de a se adresa unul altuia în clișee latinești, aceștia îl fac să se simtă și mai dezolat decât era. Nici nu-i poate considera umani, cu cămășile lor bine călcate, cu plastron și redingotele îngrijite arată mai mult ca un stol de păsări de baltă. Când încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sugereze plenitudinea sentimentului de integrare definitivă în natură, beatitudinea vieții concepute ca o scurgere continuă în oceanul imens, dar liniștit al morții. 1.4. CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ LITERAR Termenul personaj literar provine din francezul personnage, împrumutat la rândul lui din latinescul persona, care înseamnă: mască, rol, și desemnează personajele implicate în acțiunea unei opere literare. El este sinonim cu termenii: erou, rol, protagonist. Personajele pot fi: după importanța în operă: principale secundare după raportul cu realitatea: reale imaginare după numărul participanților
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Constantin Boteanu, erau cu trei-patru ani mai mari ca dânsul. Când termină clasa a patra și aduse iar certificatul, Bologa crezu nimerit să-i spună câteva cuvinte grave, de față cu doamna Bologa, în picioare. După o introducere cu citații latinești, îi evocă amintirea străbunului tras pe roată la Alba-Iulia și apoi urmă cu glas falnic: ― De azi încolo, fiul meu, ești bărbat. Dacă ar fi nevoie, ești pregătit să-ți poți câștiga singur o pâine. Intrând în cursul superior, orizontul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care te obliga să o parcurgi într-un anume fel, grav și prudent. Pe pereți, de o parte și de alta, gravuri: figuri din vechime, rămășițe ale secolelor râncezite, cu peruci, cu părul coborând pe gât, mustața subțire, cu inscripții latinești sevindu-le drept gulere. Adevărate portrete de cimitir. Am avut impresia că toți mă priveau în timp ce înaintam spre ușa cea mare. I-am făcut în toate felurile, asta pentru a prinde curaj. Camera lui Destinat nu avea nimic în comun toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-nvețe carte, la părintele Micodim care-i deslușise primele litere pe un vechi Evangheliar, la preacuviosul Afanasie care-i arătase fraza ritoricească, la munții Neamțului pe unde hoinărise întovărășit doar de-un Octoih, la Barzovie-Vodă care-l învățase elineasca și latineasca, la moș Pafnutie care-l învățase a fluiera în dește, la mătușa Despina care-l scăpase de râie, la toți cei care, într-un fel sau altul, îi desăvârșiseră personalitatea. Tuturor acestora le aducea acum mulțumire în cuget și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numele românești, dar te somau să alegi: «Rumân ili Maldavan», de parcă nu era același lucru... La un moment dat - mai ales că unii pronunțau: Homa, răspund: «Sunt român... de origine latină!» și adaug pe dată că numele meu vine din latinescul homo, care Înseamnă om - apoi, ca să-i fac de tot praf, turui: «Homo-homini-lupus! Ecce homo...» - Îi impresiona latina, ca pe Nemți? - Și cum! Dar mai ales faptul că pe cineva Îl chema: Omul, Homo... Pe Nemți Îi impresionează când află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
profite de situațiune - zice: «Și numele meu, Mann, Înseamnă celovek». «În ce limbă?», l-a Întrebat Rusul. «În germană». «Eah!», a făcut Rusul cu dispreț, «ân germană, poate - dar nu În latină!» E-he, din câte m-a scăpat numele „latinesc”. Aș putea spune că m-a scăpat de la moarte. - Cum așa? - Așa, bine: impresionați de nume, hârțogarii din lagăre lungeau vorba; lungind-o, aflau că sunt... prafiesăr (nu eram eu singurul... Învățător, dar ceilalți n-aveau nume latinești) și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
scăpat numele „latinesc”. Aș putea spune că m-a scăpat de la moarte. - Cum așa? - Așa, bine: impresionați de nume, hârțogarii din lagăre lungeau vorba; lungind-o, aflau că sunt... prafiesăr (nu eram eu singurul... Învățător, dar ceilalți n-aveau nume latinești) și mă Întrebau dacă... știu carte! Dacă, de bine de rău, Începusem să mă descurc În rusește, la... oral, În scris eram bocnă! Noroc Însă că nu mă scoteau din brigăzile de lucru - și de moarte - ca să mă pună undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
autorului. Cartea anunța o carieră literară, în pofida anvergurii modice și a temei comune. Volumul Chip dulce de copil, depus în 1989 (an fatidic!) la aceeași editură, n-a putut vedea lumina tiparului; manuscrisul s-a pierdut. Se confirmă încă o dată latinescul sorții schimbătoare, inclusiv în destinul cărților: Habent sua fata libelli! Foarte puțini oameni știau că Alexandru Poamă a izbutit să ducă la capăt un roman (), depus la Editura Eminescu în același an crucial 1989 și nepublicat până astăzi din motive
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
un mod ingenios de a-i ține Împreună. Apoi, mai era interesul lui Basie față de vocabularul tot mai bogat al lui Jim. — Ți-ai făcut lecțiile azi, Jim? Ai Învățat toate cuvintele? — Le-am Învățat, Basie. O grămadă de cuvinte latinești. Pe Basie Îl făceau curios cunoștințele de limbă latină ale lui Jim, dar se plictisea redepe, așa Încît Jim hotărî să nu recite tot timpul trecut al verbului amo. — Am Învățat și cîteva cuvinte noi englezești. „Pragmatic“, de pildă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Maxted. Străfulgerările aerian umpleau stadionul și Îi Învăluiau pe deținuții adormiți În giulgiuri de lumină. Vor lua oare parte cu toții la construirea unei uriașe piste de aterizare? În mintea lui, zgomotul avioanelor americane declanșa sinistre prevestiri de moarte. Conjugînd verbele latinești și Închipuindu-și că rostește o rugăciune, adormi lîngă domnul Maxted și visă despre pistele de aterizare. 31 Imperiul Soarelui Un soare umed de dimineață umplu stadionul, reflectat În bălțile de apă care acopereau pista de atletism și În radiatoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu putea fi văzut de pământeni, o cască având puterea de a-l face invizibil și despre care Hesiod spune că era confecționată din piele de câine și că „închidea în ea tenebrele lugubre ale nopții”. După unii teoreticieni, cuvântul latinesc persona („mască”) ar fi derivat din etruscul Phersu, echivalent al grecescului Perseu. Phersu este purtătorul de mască în ritualul funebru organizat întru cinstirea unui defunct. Masca figurează astfel spiritul celui mort și, în dansul ritual, cel ce o poartă mimează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
într-un cântec din folclorul transilvănean. Zicătoarea populară „a semăna neghină” înseamnă „a provoca discordie”. Nu întâmplător numele grecesc al plantei, zizania, a intrat în limba română în forma zâzanie (sau chiar zizanie), cu sensul de „ceartă, neîn- țelegere”. Numele latinesc al măselariței (altercum, după Plinius) se aseamănă semantic cu numele greco-românesc al neghinei (zâzanie). Consumate fără măsură, ambele plante psihotrope provoacă ceartă, altercație, zâzanie. în unele documente din prima jumătate a secolului al XIX-lea se interzicea consumul de pâine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o rețea) și Internetul. În calitate de mijloc de transmisie sau de restituire, pentru semnale, oricare ar fi acestea, media facilitează relaționarea oamenilor 41. Mass-media înseamnă un "suport de informaare care cunoaște o difuzare masivă. Inițial, acest cuvânt, forma de plural din latinescul medium, s-a impus că forma de singular desemnând unul dintre mijloace. În acest ansamblu multiform de mijloace, publicitatea ia caracteristică de a desemna prin termenul de marile medii următoarele cinci vehicule mediatice: presă, cinematografia, radio, televiziunea, afișajul. Acestea sunt
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
Conceptele de interdisciplinaritate și transdisciplinaritate sunt strâns legate de conceptul de „curriculum”, provenit din latinescul „curriculum” care semnifică o scurtă selecție informațională pentru nevoile învățământului. Acest concept are diverse semnificații în pedagogia contemporană: programul de asamblare a activității instructiv - educative, selecția conținutului științific pentru elaborarea obiectivelor (disciplinelor) de învățământ, sistemul componentelor procesului de învățământ: obiective
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Alina Sună () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1353]
-
morților Dacă mi s-ar cere de cineva să spun, prin ce se deosebește omul de celelalte animale, aș lăsa la o parte toate teoriile științei și filosofiei și nu aș da decât acest răspuns: prin cultul morților. Cultul acesta (latinescul colere = a cultiva, a-ngriji, a practica, a sprijini) este propriu numai omului și nicidecum și celorlalte animale și insecte. Unii zoologi și botaniști, în savantele lor cercetări și experiențe, ne înfățișează adeseori cazuri de animale, insecte sau plante, din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dor de a se instrui și desăvârși, și mânat de acest năvalnic dor de învățătură”, parcă ni-l și închipuim pe Nicolae părăsindu-și părinții, lăsându-și Stulpicanii săi iubiți în 1887 și pornind cu merinde în traistă la Școala Latinească din Suceava, „un liceu de stat denumit Gimnaziul Superior greco - oriental cezaro - crăiesc (Greco - orientalische K. K. Obergymnasium)” astăzi vestitul Liceu „Ștefan cel Mare”. Aici, la acest liceu, i-au fost „lărgite și cimentate zăcămintele sentimentului național primite de acasă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”29. S-au propus următoarele ipoteze: 1. Supranumele se datorează apartenenței la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit mare, încovoiat”), intrat și în greacă sub forma sik£rioj. Termenul înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care întindeau curse și foloseau cuțitul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]