KorAP: Find »[drukola/base=laur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...94 >

2,345 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

Laur n-avea chef de ea, lui i se făcuse să-și ia lumea În cap de unul singur, și dacă a rugat-o să-i dea niște bani, i s-a făcut milă... Nu l-aș fi bănuit pe Laur până Într-atât de dobitoc, și oricum a Înzestrat-o și cu pantalonii lui, dacă mutei i-or fi plăcut și i-a cerut, dar parcă tot Îl vedeam mustăcind surâsul ăla de târfă nătângă și ținând-o În șuturi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-i dea banii. Am Întrebat-o dacă a dat În ea și se tot mira cu dreapta prin aer că-n cine să dea? - În timp ce cu stânga mă strângea de Încheietură să mi-o rupă. Nu, n-a bătut-o Laur, da’ să nu plec, barem În seara asta să rămân aicea cu ea... M-aș fi putut frământa până mâine dimineață ca să-mi amintesc În cine a dat văru’ Laur vreodată, cât om fi mers amândoi de-a lungul și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Încheietură să mi-o rupă. Nu, n-a bătut-o Laur, da’ să nu plec, barem În seara asta să rămân aicea cu ea... M-aș fi putut frământa până mâine dimineață ca să-mi amintesc În cine a dat văru’ Laur vreodată, cât om fi mers amândoi de-a lungul și de-a latul acestui loc de verdeață ca să vindem floricele de porumb și nămol și să facem tuburi de puț și grilaje și câte și mai câte. Altminteri, el e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să se ducă și o să rămână din nou sigură. Eu l-am lăsat să plece, Îmi spunea și-mi repeta În loc de rămas bun ori altceva. El și neamu’ lui, ei și neamu’ lor, da, știam, da’ dacă afli ceva de Laur să-mi spui, Aurele, păi nu eram eu așa dacă nu mă lăsa Voicu... În dimineața aia i-am spus Steluței că nu mai e nici un pericol de-acum. Poate și ea să plece. Ea mi-a dat niște bani

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
d-asta și așa mai departe. Cezărică i-a spus că ancheta luase alt curs și sunt mari șanse ca Viorel să fie achitat. Pe maistrul Viorel Gomoiu e aproape sigur că l-au omorât angajații lui, Ilieș Andrei, Trandafir Laur și Golea Aurel, care-i goliseră de altfel curtea și dispăruseră. Era doar o chestiune de câteva zile ca să li se ia urma și să fie arestați și anchetați, și atunci Viorel ar fi ieșit din cauză. Cezărică ne știa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Îi recunoșteam cu Întârziere obrazul plinuț și măsliniu și privirea de un verde indolent, care te duceau cu gândul la un soi de june-prim, din filme indiene gen Lanțul amintirilor sau O floare și doi grădinari. Era frate vitreg cu Laur, unul din cei șase sau șapte fii pe care-i mai avea Gilbert Trandafir cu alte femei În afară de Motănica. Ion mi se pare că-l chema. Într-o vară, În urmă cu șapte-opt ani, vândusem Împreună floricele pe plaja de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Întreprinderi și Directori de CAP și câți or mai fi fost, toți vărsându-se sau izvorând din băltoaca centrală, de un roșu maroniu, menstrual, inscripționată cu litere mari de tipar: P.C.R. = F.S.N. * N-am apucat atunci să-l Întreb de Laur pe vărul meu vireg Ion Trandafir. Când am trecut din nou pe acolo, la o săptămână și ceva, n-am mai dat de el. Îmi revenisem cât de cât. Ortansa se reîntorsese În demisolul meu. Nu ostenea o clipă biata

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ai văzut? - Pe care, că ei e mulți. Așa-i, că uitasem că Gilbert are șase sau șapte fii și două-trei fiice, toți din coapsa lui ieșiți, dar numai unul e vărul meu bun, neamul meu și sângele meu. - Pe Laur, prietene. - P-ăsta chiar nu-l știu. Ei ie mulți, ți-am spus, n-am cum să-i știu pe toți care umblă pe plaja asta cu tot felu’ de marfă, și deja o luase din loc. Îmi aruncă din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe picioare de grase, numai Gilbert mănâncă de unul singur un pui pe zi, de s-a făcut un ditamai buldogul, ca mâine Îl vezi prinzând de pe urmă pe huiduma aia de țigan căruia i-a luat numele. Numai de Laur nu le-ar mai arde acolo-n sereleul lor, se se-nfigă ca o căpușă nesătulă În belșug și-n pricopseală. Oriunde apare, ăsta-i o mare pagubă. Am dat În el până n-am mai putut, până am zis

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ies și după-masă? Se șterge cu poala tricoului pe față și suflă cu năduf: Fac o tură sud-nord-sud, și la ora două cel târziu sunt În pat cu Zlate. - După ce fata s-a depărtat la vreo zece metri de noi, Laur o strigă și o face să se așeze. Pare s-o instruiască, deși ea a avut probabil destul timp să vadă ce se Întâmplă pe aici, după cât de tare i s-au Înroșit umerii și brațele. - Neli, se milogește văr

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
eh, aș mai zice. Am fost și io dincolo, vere, da’ ascultă la mine c-aicea-i mai bine ca orinde. Aicea-i de noi. Încă o văd și-o aud. Briza Îi aduce strigătele Încoace: Avem nămooool de la Techirghioool, avem nămoool! Laur rage acompaniind-o și Întărindu-i spusele: Avem nămoool! Cine mai dorește cine mai poftește, avem nămoool! Vindecă și oblojelște, pentru dureri de cap și picioare, perntru doamne, domni și domnișoare, avem nămoool! E ca un strigăt de luptă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nițel la plajă. - Te-ai mai coșcovit, eh, ai Îmbătrânit de când nu ne-am mai văzut. Ie destui ani, eh, da’ bine că-ți merge. Văd că nu te doare nicăierea și nu-ți pasă: stai, vere, bine că stai. Laur mustăcește, pe deplin Împăcat că alții stau la soare și la umbră În pula goală, În timp ce el muncește din greu. Unde ți-ai găsit să dormi, vere? - Stau aicea deocamdată. Azi dimineață am sosit. - Vino la Zlate. Se ridică și-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe unde au trecut ei și mă Îndeamnă să zăbovesc la mesele unde au mâncat și s-au sfădit. - Iar nu mai avem trai cu ăla diseară, se tânguie Neli. Iar ne face cu spume că i-am mâncat murăturile. Laur aduse din camera lui Zlate un borcan cu trei ardei iuți murați, prin care răscolea cu arătătorul ca să-l aleagă pe cel mai tare. Nu-l atingeau câtuși de puțin ifosele fetei ăsteia zdravene, precedând scenele și scandalul maiorului Zlate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
doar, care numai și numai cu ea. Se Învârtea În jurul nostru așteptând parcă un cuvânt, o scânteie care să aprindă și să Întețească cearta. O căuta cu lumânarea, dar noi ne-am aprins țigări, făcând abstracție de prezența ei. Văru’ Laur Își numără banii pe care-i ținea prinși cu o clemă Între coperțile de piele ale unui portofel. Îl cumpărase la prânz când se Întorsese de la plajă, dăduse șapte mii pe el și mă Întrebă dacă merită. Habar n-aveam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mâinile lui și-l prinse de mijloc și-l trânti pe patul tare de-l făcu să icnească. Sări peste el, se luptară și se hârjoniră și cărându-și ghionți zdraveni În coaste. Să nu dai cu stânga! o somă Laur doar pe jumătate-n glumă. Știi ce tare dă cu stânga aia? Îmi spuse după ce se liniștiră. Nelișor, Neluța mea, se smiorcăi apoi, fă și tu o mâncărică de cartofi pentru diseară când ne Întoarcem cu dom’ maior, că fasolica

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
e nămol În magazie. Să nu uităm să aducem diseară nămol după ce ne Întoarcem cu Zlate, spuse cu un accent ușor ardelenmesc. O fi fost de prin părțile alea. Lesne Însă ai fi ghicit că și ea, ca și văru’ Laur, fugise de timpuriu de la maică-sa de acasă. Am Întrebat-o de pahare și scoase de sub masă un cârnat lung de pahare de plastic băgate unul În altul și aprecie că sunt vreo șaptezeci cu cele de pe jos. Pe preșurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-o de pahare și scoase de sub masă un cârnat lung de pahare de plastic băgate unul În altul și aprecie că sunt vreo șaptezeci cu cele de pe jos. Pe preșurile prăfuite, sub hainele lor și genta de voiaj a lui Laur agățate de cuie bătute În perete, mai erau Împrăștiate vreo zece pahare cu urme de suc și cafea mozolite de cenușă. Eram pregătiți penmtru mâine dimineață. - O să ieșim doar cu două lădițe, spuse Laur, și de poimâine Încolo ne punem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și genta de voiaj a lui Laur agățate de cuie bătute În perete, mai erau Împrăștiate vreo zece pahare cu urme de suc și cafea mozolite de cenușă. Eram pregătiți penmtru mâine dimineață. - O să ieșim doar cu două lădițe, spuse Laur, și de poimâine Încolo ne punem ca lumea pe treabă câte patru-cinci, cât o permite. Se Închină: Numai de-ar ține Dumnezeu vremea așa. * Am plecat, dar nu după Zlate. O să avem timp berechet să vorbim cu el când s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Zlate. O să avem timp berechet să vorbim cu el când s-o nimeri acasă, iar dacă o rămâne Înțepenit prin boscheții de pe faleză și n-o să mai apucăm să-l vedem, cu atât mai bine. În drum spre centrul stațiunii, Laur mă Întrebă de două ori dacă m-am săturat, asta-l frământa, nu-l futea grija pe el de căzătura aia alcolistă. Cum naiba să nu mă satur? Fasolea și margarina cu ardei iuți mi-au picat cum nu se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dar n-ar mai fi intrat nimic În mine. Chiar mă gândeam că de mult n-am mai fost atât de sătul și că numai din cauza lui, el m-a Împiedicat, da, cu mâna mea o să-i iau gâtul, iar Laur privea În Întuneric spre mare spunându-mi ce bine-i că suntem iarăși Împreună. Jelania sacadată a valurilor se destrăma Într-un fundal tot mai Îndepărtat, acoperit cu ritmul ce zguduia boxa de pe tejgheaua barului cu gemetele precipitate de deznădejde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dor i-a fost de mine, sfinte Dumnezeule, dar am reușit să-l conving s-o facem jumătate. Printre mese se răspândea un grup de fete și băieți În blugi rupți și cu basmale legate peste frunți ca pirații, când Laur mă Întrebă dacă m-a prins Revoluția acolo unde m-a lăsat. Unde anume, da, la Timișoara, s-ar părea că acolo m-a prins, acolo ne-am rătăcit ultima dată unul de altul. De ce-ai fugit și m-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ce dracu’ să-i faci, asta i-a fost soarta. Tot la grilaje ai fi fost și tu, vere, dacă ai fi fugit atunci cu el. Părințelul i-a spus și l-a rugat cu ceru’ și cu pământu’, dar Laur n-a vrut să rămână cu el În Germania. Aveam alte probleme, alte treburi, vere, ce naiba treburi și probleme? Eh, lasă, s-au dus toți care Încotro, da’ bine că ne-am găsit noi doi. Apăruse lângă masa noastră un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lupe, cu un cercel Într-o ureche și o bridă de piele neagră bătută-n ținte pe Încheietura mâinii drepte. Îmi ceru cinci sute de lei ca să-și ia ceva de mâncare, și până să apuc să-i spun ceva, Laur Îi arătă o hârtie de o mie de lei și-i ordonă: cinci flotări! În secunda următoare puștiul era lungit Între scaunele noastre străduindu-se să execute. După cât de greu ridică pieptul de pe ciment a doua oară, nu părea În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Du-te și ia o bere din mia asta și păstrează restu’. După ce am Împărțit berea În trei halbe, ne-am Întins la vorbă și am aflat că puștiul e elev În clasa a unsprezecea la un liceu din Piatra Neamț. Laur i-a cerut banii Înapoi. Nu s-ar fi Încurcat dacă ar fi știut, ce nu poate el să suporte pe lumea asta, moldovenii, hoții și vandalii și barbarii, iar puștiul zâmbea umil și impasibil, ca și cum ar fi așteptat să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de la bere Într-un loc unde văr-miu n-ar mai fi dat de ei nici dacă l-ar fi tăiat bucăți, atuncea du-te barem și mai ia o bere de ei. Sunt ultimii noștri cinci sute, se milogi Laur, iar acest argument Îl Înduplecă pe băiat. Mai aduse o bere, pe care am turnat-o iarăși În trei halbe. El ne-a spus că a rămas fără nici un ban de vreo două săptămâni, dar nu se Îndură să plece

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]