1,986 matches
-
pe ăsta că se holbează, are un neg în frunte, iată că gâdele are nasturele de jos ruginit...“ și în același timp știi totul, nu uiți nimic; există un anumit punct, pe care nu-l poți uita și nu poți leșina, și toate împrejurul lui, al acestui punct, merg și se rotesc. Și probabil că e așa până în ultimul sfert de secundă, când capul e deja pe butuc și așteaptă și... știe și deodată aude cum oțelul alunecă deasupra lui! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nina Alexandrovna și Vera se ridicaseră și ele de pe locurile lor și, speriate, tăcute, așteptau să vadă până unde se va ajunge; ochii Variei scânteiau, dar asupra Ninei Alexandrovna toate acestea aveau un efect dureros: tremura și părea că va leșina imediat. Dacă-i așa, atunci o sută! Chiar astăzi aduc o sută de mii! Ptițân, ajută-mă, o să te procopsești și tu cu ceva! — Ai înnebunit! șopti deodată Ptițân, apropiindu-se repede și apucându-l de mână. Ești beat, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că, după acest episod, speranțele bietului Petea s-au spulberat definitiv. Mai întâi am crezut că o să mă înjunghie când o să afle, chiar mă și pregătisem pentru această întâlnire, însă s-a întâmplat ceea ce nici eu n-aș fi bănuit: leșină, seara începe să delireze, iar a doua zi îl scutură febra; plânge ca un copil, zbătându-se în convulsii. Peste o lună, de îndată ce s-a înzdrăvenit, a cerut să fie trimis în Caucaz; a ieșit un adevărat roman! Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trăgându-l de mânecă. Du-te, fanfaronule! O să ardă! Ah, bl-leste-matul! Ganea îl îmbrânci cu putere pe Ferdâșcenko, îi întoarse spatele și porni spre ușă; dar, nu făcuse nici doi pași, când se clătină și se prăbuși pe dușumea. — A leșinat! strigară toți. — Măiculiță, ard banii! răcni Lebedev. Ard degeaba! se auzeau țipete din toate părțile — Katia, Pașa, dați-i apă, spirt! strigă Nastasia Filippovna, înșfăcă vătraiul și apucă cu el pachetul. Aproape toată hârtia din exterior arsese și se prefăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și el de o încordare extremă și bolnăvicioasă. — Nu? — Nu. — Nici eu nu știu! râse deodată Evgheni Pavlovici. Zău, n-am avut nici un fel de relații cu ea în legătură cu polițele, pe cuvântul meu de onoare!... Dar ce-i cu dumneavoastră, leșinați? — O nu, nu, vă asigur că nu... XItc "XI" De-abia în a treia zi Epancinii se îmbunară cu totul. Deși prințul se învinuia de multe, după cum îi era obiceiul, și era sincer când se aștepta să fie pedepsit, avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la inimă. Și mai întâi își punea ochelarii, deschidea un cărțoi străvechi cu scoarțele din piele și-ți săreau în ochi barba lui căruntă, cele două medalii pentru donații. Începea posomorât și aspru, în fața lui se înclinau generalii și doamnele leșinau, pe când ăsta încheie pomenind de gustări! E ceva nemaipomenit! Ascultându-l pe general, Ptițân zâmbea și părea că are de gând să-și ia pălăria, însă parcă nu se putea hotărî sau își uita mereu intenția. Încă înainte ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
loc, spunându-le că înțeleg totul, toate cuvintele, că nu mai sunt mică și că acum doi ani am citit în ciuda lor două romane de Paul de Kock ca să aflu tot. Cum a auzit asta, maman mai că n-a leșinat. Deodată, prințului îi trecu prin cap o idee ciudată. O privi fix pe Aglaia și zâmbi. Nici măcar nu-i venea să creadă că o are în fața lui pe domnișoara aceea arogantă care cândva îi citise cu atâta mândrie și impertinență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Păi... n-am îngăduit nimic... bâigui nefericitul prinț. — Cum n-ați îngăduit? — Zău că n-am îngăduit nimic. Nici acum nu înțeleg cum s-a întâmplat... am vrut s-o ajung din urmă pe Aglaia Ivanovna, dar Nastasia Filippovna a leșinat; apoi, nici acum nu mi se dă voie s-o întâlnesc pe Aglaia Ivanovna. — N-are a face! Trebuia să fugiți după Aglaia, chiar dacă cealaltă zăcea în leșin! — Da... da, trebuia... dar ea ar fi murit! S-ar fi sinucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un fior de limită, la început prevestitor și dureros, apoi promițător și întăritor. O speranță de o vitalitate drăcească ne mână spre căderi repetate, în vederea unor purificări nebănuite. Altceva va începe, după ce omul s-a copt în noi și a leșinat, ceva străin presimțirii celor rămași în urmă, pe la mijlocul umanității. Să ți se descompună Dumnezeu în vine, să-l îngropi împreună cu resturile tale, ce le vei aduna prin amintiri, și cu stârvuri umane și divine să-ți îngrași verdețuri de nădejde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se adresează cu asprime: — Adică îl considerați magician pentru că e poet? Trio Fulcinius simte cum inima i se oprește în piept. O mo leșeală stranie pune stăpânire pe el. Se luptă din răsputeri să rămână în picioare. Măcar de-ar leșina cu grație în fața împăratului! Dar l-ar putea costa nasul sau câțiva dinți. Augustus vede cum se zvârcolește ca peștele pe uscat și se înve selește. Deși îi e greu să rămână serios, reușește să dea o tonalitate tăioasă vocii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însuși episcopul S. Piasecius aduce mărturie, cu toate că îi stau împotrivă Dlugoș, Sarnicius și Orichovius, că Moldova, mai înainte de a cădea sub stăpânirea turcilor, avea învoieli de pace cu Lehia. După aceea însă, când Moldova a început să plătească haraci turcilor, leșii nici nu s-au gândit măcar să o silească să treacă sub ascultarea lor, cu toate că unii crai ai lor au umblat în câteva rânduri ca s-o aducă la slobozenia ei de odinioară. A doua republică, dar mai mică, din Moldova
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
bine, de ce n-o faci? Au mai rămas douăzeci de minute. — Să plec? Și ce mă fac cu Gibson? — O să-i spun că te simți foarte rău. E adevărat, nu-i așa? Fii atentă, cum o să ajungi acasă? Dac-o să leșini pe drum sau o să ți se Întîmple ceva de genul ăsta. — Nu cred c-o să leșin, zise Viv. Dar oare nu leșină femeile cînd sînt...? Dumnezeule! Își Întoarse privirea. Brusc se temu ca nu cumva Caroline, uitîndu-se la ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fac cu Gibson? — O să-i spun că te simți foarte rău. E adevărat, nu-i așa? Fii atentă, cum o să ajungi acasă? Dac-o să leșini pe drum sau o să ți se Întîmple ceva de genul ăsta. — Nu cred c-o să leșin, zise Viv. Dar oare nu leșină femeile cînd sînt...? Dumnezeule! Își Întoarse privirea. Brusc se temu ca nu cumva Caroline, uitîndu-se la ea, să-și dea seama despre ce era vorba. Se uită la ceas și zise cu un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că te simți foarte rău. E adevărat, nu-i așa? Fii atentă, cum o să ajungi acasă? Dac-o să leșini pe drum sau o să ți se Întîmple ceva de genul ăsta. — Nu cred c-o să leșin, zise Viv. Dar oare nu leșină femeile cînd sînt...? Dumnezeule! Își Întoarse privirea. Brusc se temu ca nu cumva Caroline, uitîndu-se la ea, să-și dea seama despre ce era vorba. Se uită la ceas și zise cu un efort de a se calma, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o țigară și scoase o cutie de chibrituri. Îi ținu flacăra lui Duncan mai Întîi, apoi o trase spre sine. Fumară o jumătate de minut, În tăcere. Apoi, Duncan depărtă țigara. — Mă dor ochii, zise el. Mă amețește! Simt că leșin! — Te termină! spuse domnul Mundy, chicotind. — SÎnt terminat! zise Duncan. Se dădu pe spate, prefăcîndu-se că leșină. În prezența domnului Mundy era uneori ca un băiețel... Apoi deveni serios. — Dumnezeule, spuse el, ce stare nasoală! Pus la pămînt de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trase spre sine. Fumară o jumătate de minut, În tăcere. Apoi, Duncan depărtă țigara. — Mă dor ochii, zise el. Mă amețește! Simt că leșin! — Te termină! spuse domnul Mundy, chicotind. — SÎnt terminat! zise Duncan. Se dădu pe spate, prefăcîndu-se că leșină. În prezența domnului Mundy era uneori ca un băiețel... Apoi deveni serios. — Dumnezeule, spuse el, ce stare nasoală! Pus la pămînt de o biată țigară! Își ținu picioarele pe podea, dar se lăsă pe spate, sprijinindu-se În coate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scara era luminată doar cu un bec albastru. Probabil că pășise fără să facă nici un zgomot, pentru că o fată, care venea cu o farfurie În mînă pe scări, dădu nas În nas cu ea la Întoarcerea rampei și aproape că leșină de spaimă. — Viv! șuieră ea. Dumnezeule! Am crezut că ești Fantoma Fostelor Dactilografe. — Scuză-mă, Millie. — Unde te duci? La subsol? Mai bine tu decît mine. O să prinzi runda a doua de la Băieți, Fete, Flori, Animale... Sau ai pus ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spre el. — N-o s-o faci chiar acum? Îl Întrebă Duncan nervos. — O s-o fac imediat, zise Alec, iar pleoapele Îi tresăriră. — Cum ți se pare? — OK. — Ți-e frică? — Puțin, răspunse Alec. Dar ție? Ești alb ca varul! Nu leșina Înainte să-ți vină rîndul. Schimbă poziția mîinii În care ținea briciul. Închise ochii, rămase nemișcat... Apoi, cu ochii strînși, și pe un ton ușor diferit Îl Întrebă: De ce-o să-ți fie dor, Duncan? Nu știu, zise el, mușcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nici o importanță. — Vă rog... — Nu ai nici măcar dreptul să mă implori! Ești un nimic, mă înțelegi? Nimic! Hijra face câteva mișcări cu acel cuțit la nivelul taliei. Pentru o făptură atât de consumată, este uimitor de abil. Pran simte că leșină. — Acum, sâsâie Khaja-sara amenințător, te întreb din nou: cine ești? — Sunt Pran Nath, începe Pran, dar este oprit cu o palmă răsunătoare peste față. — Nu! scuipă Khwaja-sara. Încearcă din nou. Cine ești? — Eu... încă o palmă. Nu! Din nou! Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căldura insuportabilă, ca de furnal, și mirosurile necunoscute, toate o loviră ca o palmă neagră peste față. Urmându-l pe Andrew în ce era mai rău, pe străzi care se transformau în alei înguste, își spuse că în curând va leșina, apoi chiar o făcu, prăbușindu-se în mijlocul mulțimii. Își reveni în fața unei case dărăpănate, care avea să-i fie cămin pentru următorii treizeci de ani. O vreme trăi plină de însuflețire, cu o încredere oarbă în Andrew. Se lăsă condusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lapte, un taxi care întoarce, abia îl evită. Jonathan este chiar uimit că reușesc să iasă din oraș. — Toți mă urăsc de moarte, zice Gertler, pe undeva prin Essex, unde sfârșesc intrând într-un copac. Jonathan are senzația că a leșinat câteva secunde sau un minut, dar când deschide ochii, Gertler vorbește încă, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.Toți mă urăsc, de ce crezi c-o fac? îl întreabă el. Parbrizul este spart, are o tăietură pe frunte și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
celui mai bun vin al profesorului. Noi trei magi... Lumânări și vitralii și afară un ajun de Crăciun proaspăt la Costwold. Îl așteaptă încă alte trei zile de paradis; zăpada din jur fiind adâncă, le scârțâie sub picioare, dealurile parcă leșină în întuneric în spatele a sute de generații de bărbați și femei, care dau mâna cu vicarul. O! Stea minunată! merge alături de el, respiră minunat, îi simte mâna fierbinte prin mănușa umedă. După ce profesorul a adormit lângă foc, cei doi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fereastra deschisă. Dar nu doar prezența ei este revitalizantă (oricât de plăcută ar fi) ci felul în care vorbește despre Gittens. — Dumnezeule, Johnny, e atât de placid! Repetă mereu aceleași lucruri, ca o învățătoare! Nu-i de mirare că ai leșinat. Și eu intenționam să fac același lucru. Și este atât de convins că e un bun cunoscător al picturii; avea un fel oribil și enervant de a-mi sufla în ceafă. Ce oroare! — Știi, pe moment am crezut că... — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
suge ca lumea n măsa... Îngerașul... ahhh... ahhhh... ahhhhh... — Daaaaa.... Înghite! Trag bășini pline de gaz, Îmi ard ochii. Ce tare-i curry-ul ăla iute din Lauriston Place Curry’s House! Înghite mai mult decât scuipă. Am impresia că o să leșin când Îmi dau drumu-n ea. Simt că-mi bubuie Încordarea În ceafă de parcă o lopată m-ar fi pocnit În cap de jos, dar se diminuează, ca și muia mea În spatele gâtului ei și pe gât În jos. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
divorț. - Serios? răspunse el înveselit. Hai până la râu. O să o poți vedea. - Mi-ar plăcea enorm, spuse ea șovăitor și își strecură brațul sub al său. O purtă de braț până la ieșire. Doza părea corectă. Era supusă, dar nu va leșina până vor ajunge pe malul Hudsonului. Porniră spre Riverside Park. - Spuneai ceva despre bărci, vorbi ea amețită. - Într-adevăr. - Eu și fostul meu am avut una. - Știu. Mi-ai spus mai devreme, spuse Malerick. - Serios? - Un moment. Trebuie să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]