2,105 matches
-
fi statuia pestriț colorată ce iese-n ferestruică la bătaia orelor. Nu, Cedric nu-i o rotiță, ci firicelul elastic al unui nerv, dacă un ceas de mână ar avea sistem nervos. Nervul unui ceas moale, al unei meduze pulsând leneș, nervul ce inervează o aripă țeapănă de fluture. Iată distanța, iată diferența: dacă lucrurile sânt toate ceasuri, mai complicate sau mai rudimentare, și, fiind ceasuri, sânt ochi larg deschiși către viitor, în schimb tot ce e viu e un hiper-ochi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și chiloții fosforescenți și carnea ei erodată de lumina roșie, apărând doar fantomatic: buze negre, găuri adânci și catifelate în locul ochilor, o scobitură înghiocată în mijlocul pântecului. Asemenea prădătoarelor sensibile doar la mișcare, ochii ei dădeau realitate numai animalului masculin, prada leneșă, în fulgarin și pălărie, la vederea căreia corpul fetei, inert pîn-atunci, se-nsuflețea, buzele chemau, pieptul se lipea de sticlă, palmele cu degete desfăcute băteau în geam cu disperarea unei prizoniere. În același timp, ca o soră geamănă, se deștepta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ridică cu totul dintre pedepsele copiilor, fiecare dintre domnii profesori va întrebuința după măsura vinei: povățuirea, dojene, punerea în picioare sau în genunchi și altele asemenea măsuri părintești”, iar în cazuri extreme „se va îndepărta din școală îndărătnicul, nesupusul sau leneșul copil, ca să nu se dea pildă rea și celorlalți”. La 15 decembrie 1855 se înființa la Iași „Școala Normală de la Trei Ierarhi” care în 1858 scotea prima promoție de învățători care s-au implicat în dezvoltarea învățământului primar în Moldova
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Calul nu dădea încă semne de oboseală. Probabil că fratele care i-l dăduse chiar vorbise serios când îi spusese că e unul dintre cei mai buni ai Abației. Vântul îi strivea de obraji fulgii aceia cenușii a căror cădere leneșă părea că nu se oprește niciodată. Senzația era vag cunoscută. Imediat își aduse aminte. Z! Acolo, pe vremea celei mai lungi expediții, îl mai bătuse un asemenea vânt; expediția aceea în Gare nu reușise să ia contact cu matca. Știa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
coapse, Balamber îl fixă câteva clipe fără să rostească un cuvânt, fără cel mai mic semn de prietenie, apoi își înfipse privirea cercetătoare în desișul copacilor. Cu un suspin, Audbert se ridică, cercetă pentru un moment cerul, străbătut de ghemotoace leneșe de nori albi, iar la urmă se îndreptă către pârâu. își cufundă ușurat mâinile în apa rece și își udă fața; se întoarse apoi din nou spre nesuferiții tovarăși de călătorie: Odolgan și Kayuk încă dormeau; Khaba, în schimb, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o întrebă: — E prințul Waltan, nu-i așa? Iar tu ești, desigur, sora lui. Te cheamă Frediana, mi se pare. Ea nu răspunse; continua să-l fixeze atentă și bănuitoare, în vreme ce un huruit surd răsună printre nori, iar primele picături leneșe se opriră pe frunzele arbuștilor din jur. încruntat, Balamber gândea febril. Se întoarse spre tânăr, observând: — Te ostenești degeaba; n-o să reușească. Nu-i adevărat! îi răspunse ea repede, lipindu-se și mai tare de fratele ei și strângându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de acolo, se prea poate să se fi înșelat. Ar mai fi vrut să o întrebe pe Odetta și multe altele, dar, biruit de oboseală și reconfortat de atingerea ușoară a degetelor sale, închise ochii și adormi. 32 în lumina leneșă și lăptoasă a unor zori fără soare, războinicii hiung-nu își ridicaseră tabăra, în tăcere, cu binecunoscuta eficiență. Urcați în șaua mărunților cai mongoli, se deplasau pe două rânduri, de-a lungul torentului, în vreme ce ecoul tunetului stăruia huruitor deasupra văii - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ape, dar în care începea să se facă simțită prezența omului. Mergeau pe sub cerul limpezit într-o zonă de stepă, pe cărări unde pământul roșiatic părea să se sfărâme sub copitele cailor, însoțind adeseori povârnișurile lungi, în fundul cărora curgeau pâraie leneșe sau bălteau ape putrede înconjurate de păpuriș. Cu toate acestea, începură să zărească mici turme ieșite la păscut pe pajiște, case de păstori și chiar câte un burg cu aspect trist și sărăcăcios, pe care, de altfel, Divicone, le ocolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau obligate să rămână pe fâșia pavată, o parte din oameni și cai, precum și o parte dintre animalele pe care reușise să le pună la adăpost umpleau cărările ce însoțeau drumul printre copaci, urcând și coborând de-a lungul unduirilor leneșe ale terenului; trecând prin vaduri, ieșind în rariști nu prea întinse, năvălind ca un roi de lăcuste prin sate deja devastate și complet părăsite. Nu era o înfrângere: deși cedase terenul în fața Aurelianei, armata își păstrase intactă capacitatea de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ridice pe coate, dar greutatea copilei, care nu slăbea strânsoarea, îl împiedică să o facă. Imobilizat în felul acela, nu putea vedea nimic altceva decât părul negru, răvășit, al lui Go-Bindan și un nor mare și alb ce trecea leneș și indiferent pe bucata de cer de deasupra lui. Auzi un galop, apoi imediat vocea precipitată a unui burgund: — Trebuie să mergem: le vin întăriri! După o clipă de tăcere, Balamber auzi scrâșnetul metalic al unei săbii ce intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însă n-am mai găsit-o. Acum nu știu unde să fie. La Colțul Obiectelor Găsite ai fost? Ochii Sorinei se îndreaptă, ca atrași de un magnet nevăzut spre locul care îi salvează pe mulți uituci. Minune mare! Umbreluța ei se ohihnește leneșă pe un raft. Fața Sorinei se înseninează. Pricepând totul, educatoarea îi dă voie să meargă la Colțul Obiectelor Găsite. Fetița și-a luat umbrela și a sărutat-o de mai multe ori, ca pe o prietenă mică și neastâmpărată pe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că eu nu l-am certat defel, se apără bunicul. La început, am fost puțin supărat pe el, dar mi-a trecut repede. Mi-am zis că, dacă nu l-aș fi avut, sau dacă ar fi fost un câine leneș, tâlharul acela mi-ar fi făcut mult mai multă pagubă și n-aș fi știut niciodată cine i vinovatul. Păcat de bieții puișori care au murit! exclamă Sorin cu tristețe în glas. Și de puiul ăsta mic, care o să sufere
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
însă acum sora lui poartă alte haine. O privește mai atent; îi stă mult mai bine așa. Are pregătit și ghiozdanul pentru grădiniță, care seamănă cu al lui, doar că n-are pe el doi cai năzdrăvani, ci doi ursuleți leneși și somnoroși. Însă Sorina are acum în mână un ghiozdan mult mai mare și mai frumos, cu o toartă de piele și două curele care atârnă pe brațul fotoliului din sufragerie. Băiatul se uită, rând pe rând, și la mama
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
după cum Îi era firea. Asta observase ea pe la familiile mai Înstărite, unde mai făcea treburi să câștige câțiva bănuți, pentru a avea ce da celor cinci copii ai lor de mâncare. Bogații nu Înțelegeau nevoile săracilor și ori Îi considerau leneși ori ziceau că nu i-a dus mintea să facă și ei ceva avere În viața lor. Când nu ai nimic....de unde să faci avere? Gândea Ionuț, care Încerca și el să scoată câțiva banuți de la familiile care aveau cârduri
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor gravitației și densității aerului. Zbura înăuntrul unui univers ignorant, plin de culori și imagini străine. Opiul îi insufla spiritul lui leneș și vegetal. Evoluam deci într-o lume vegetală. Devenisem plantă. Dar tot picotind pe covorul de piele, în fața reșoului, cu abaua mea pe umeri, mă gândii, nu știu de ce, la bătrânul negustor de mărunțișuri. Stătea în fața mărfii sale, cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
oameni cari [li] sânt sclavi? Gladiatori cu corpul sânt aceia A cărora putere este mare, Gladiatori ai spiritului sunt Acei a căror minte este mare! Tot ce-i străin e-al lor - e gladiator. Și num-acel popor plin de trufie, Leneș și orb și-nchipuit și rece, Acea adunătură de tâlhari Desprețuiesc o lume s-o domină. Ce le [e] lor nobleță și mărire, Ce l-i lor înțelepciune, suflet? La ei chiar însăș ele sânt prostii Și piedici sânt în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se poate să cutezi Cu atâta îndrăzneală înaintea lui să șezi? Scoală-te de-acolo! CHALKIDIAS (culcîndu-se) Dragă, mai târziu, abia desară Voi fi sclavul tău. BOMILKAR Pe Joe, de-o îndrăzneală foarte rară E nemernicul acesta. CHALKIDIAS (liniștit și leneș) Dar nemernicul îți spune Să nu uiți că pîn-atuncea pe când soarele apune El rămîne-egal cu tine. Ar putea să-ți pară rău, Nu de alta. {EminescuOpVIII 453} LAIS (înaintînd spre el) Așa mîndru? Dar atunci întreb și eu De ce-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gri lejer, amestecat ca o cocă în cuvă, și imprimând un scrâșnet special motorului și roților dințate care se-mbucă între ele, o bătaie ritmică de pietricele lovite de peretele de tablă, învârtindu-se continuu în malaxor, până ce masa curge leneșă prin deschizătură, se ridică în cupă, înaintează lin, atârnată în văzduh de odgonul de oțel peste coastele împădurite, ca să fie din nou lăsată jos pe un loc cu bare de fier, cu lemne, cu pereți de rezonanță, jos sub fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
durează parcă o veșnicie, le citește Delfina gîndurile, ce n-ați da să fiți în clipa asta oriunde altundeva decît în cămăruța asta mică, îmi pare rău, dar deocamdată asta-i tot ce vă pot oferi, se distrează, urmărind mișcările leneșe ale lui Roja care parcă nu se mai decide odată pe ce scaun să se așeze, prefăcîndu-se că-și caută pe fundul porthartului un anumit obiect indispensabil de care are chiar atunci neapărată nevoie. Potoliți-vă, nu vedeți că totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asupra unui eveniment la care n-ai fost martor ocular, zice. Sînt din ce în ce mai rău, începe să se gîndească Bătrînul, ridicîndu-se greoi din scaunul său cu rotile, dîndu-și seama că adormise îmbrăcat, simțind o amorțeală în tot trupul, făcînd cîțiva pași leneși în lungul holului, oprindu se în pragul sufrageriei. N-au fost în stare nici măcar să-și adune mizeriile înainte să plece, începe să adulmece aerul îmbîcsit al încăperii, să-și plimbe ochii peste scrumierele pline de chiștoace, ziarele împrăștiate prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vrei să intri în întovărășire? Pentru că nu mă pot întovărăși cu lepădături ca Daurel Cocioabă și, alții ca el. Aiștia nu au nici cenușă în vatră. Ce au ei de pus în tovărășie cu mine? O liotă de puradei, femei leneșe și în rest doar beție și cerșeală... Eu dacă aș fi în locul tău - cu atâtea bube-n cap - aș lăsa-o mai moale. Ce vreți să spuneți cu asta? Păi, să le numărăm pe degete: Cine a fost primar atâția
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe fața lui că nu ar fi crezut niciodată cum c-aș fi un bețiv, așa că i-am spus: — Nu vă lăsați păcălit de asta, Herr Lehmann, folosesc băutura asta ca apă de gură, numai că sunt mult prea al naibii de leneș ca s-o scuip. El chicoti la auzul acestor vorbe, mă bătu ușor cu palma pe spate și comandă pentru noi două pahare mari. Le-am băut după care l-am Întrebat unde aveau să meargă fericiții Însurăței În luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mulți dintre ei și-au pierdut dreptul la pensie. Unii dintre ei, chiar, și-au pierdut capetele. Goering zâmbi ușor. Cu fruntea lui lată, ochii reci și vocea joasă, ca un răget, cu rânjetul de animal de pradă și burta leneșă, cel mai mult Îmi amintea de un tigru mare, gras, care se hrănește cu oameni. De parcă ar fi fost, În mod telepatic, conștient de impresia pe care o avea asupra mea, s-a aplecat Înainte și a luat puiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Am ridicat-o În brațe și am dus-o În dormitor, unde ne-am petrecut restul după-amiezii mângâindu-ne, explorându-ne și bucurându-ne extaziați de festinul pe care-l constituia pentru fiecare dintre noi trupul celuilalt. După-amiaza a alunecat leneșă În seară, cu un pui de somn și vorbe dulci, iar când ne-am ridicat din pat, cu dorința satisfăcută, am descoperit că aveam o poftă de mâncare de lup. Am scos-o În oraș, să luăm cina la Peltzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În literatura actuală, Ion Simuț se referă la „suferințele intelectualului lui Paul Georgescu”, datorate „discrepanței dintre mintea... care fuge mult Înainte cu proiectele și previziunile sale politice și sociale și, de cealaltă parte, o lume lentă, tânjitoare, pe o vreme leneșă, În care orice fermitate și luciditate se destramă. O rațiune dinamică stă față În față cu o lume lipsită de dinamism, aproape inertă”. Ion Simuț a publicat după 1989 și un grupaj de scrisori primite de la mai vârstnicul coleg. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]