1,716 matches
-
Zolocari (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 13 metri, în partea central-sudică a raionului Tatarbunar, pe malul sud-estic al Limanului Sasic (Conduc). El se află la o distanță de 22 km sud de centrul raional Tatarbunar și la 5 km nord de țărmul Mării Negre. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Zolocari ("Золокары"), în acel an el fiind
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
Conduc). El se află la o distanță de 22 km sud de centrul raional Tatarbunar și la 5 km nord de țărmul Mării Negre. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Zolocari ("Золокары"), în acel an el fiind redenumit Liman. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat o tabără militară turcească. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
ruși ai Basarabiei. Satul Zolocari a fost fondat în anul 1812 de către cazacii transdanubieni pe locul unei tabere militare turcești. Mai târziu, în 1818, s-au stabilit aici țărani iobagi ucraineni fugiți de pe moșiile unde lucrau. Ei au denumit colonia Liman. În secolul al XIX-lea au fost construite în sat trei biserici: în 1818, 1830 și 1861. Din 1899 s-a deschis o bibliotecă parohială. La începutul secolului al XX-lea, s-a inaugurat școala comunală și școala parohială. La
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
147 dintre ei murind pe front. Soldații germani i-au executat pe membrii Sovietului comunal și pe ceilalți activiști comuniști din sat. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Zolocari în cea de Liman. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Zolocari face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.641
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
ale Mării Negre). Altitudinea scade pe măsura apropierii de țărmul mării. În partea de sud se află o zonă litorală joasă, cu plaje. Pe malul mării se află stațiunile maritime Raseika, Katranka și Băile Burnas (Lebedevka). Solul este mlăștinos (pe malurile limanelor) și nisipos (pe malul mării). În zonă se află cariere de calcar și de nisip. Clima raionului Tatarbunar este temperat-continentală, cu 210-215 zile calde pe an și precipitații medii anuale de 350-390 mm/m². Conform recensământului din 2001, majoritatea populației
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, în proporții mari români (moldoveni) și ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 12 metri, în partea de vest a raionului Tatarbunar, la 4 km vest de Limanul Sasic. El se află la o distanță de 24 km sud-vest de centrul raional Tatarbunar. În apropierea localității trece drumul Odesa - Chilia Nouă. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Nerușai, care se varsă în Dunăre, în dreptul localității Caracica. Satul
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent români (moldoveni). Satul este situat la o altitudine de 27 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul de nord-vest al Limanului Sasic. El se află la o distanță de 5 km sud de centrul raional Tatarbunar și la 25 km sud-vest de stația de cale ferată Sărata. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul
Borisăuca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318476_a_319805]
-
se află la o distanță de 33 km est de centrul raional Tatarbunar. În dreptul acestei localități se varsă râul Hagider în Lacul Hagider. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Hagider (în ), în acel an el fiind redenumit Liman. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-
Hagider, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318501_a_319830]
-
în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Hagider în cea de Liman. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Hagider face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 153 locuitori
Hagider, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318501_a_319830]
-
fortificate. La aproximativ 1,5 km în spatele acestei linii se afla zidul chinezesc de piatră care înconjura orașul vechi Lushun de la sud la râul Lun-ho aflat în nord-vest. Rușii continuaseră linia zidului chinezesc spre vest și spre sud, închizând zona limanului portului și noul oraș Port Arthur între forturi de beton, mitraliere și tranșee. Generalul Stessel s-a retras în Port Arthur la 30 iulie 1904. Împotriva rușilor se afla armata a treia japoneză, de aproximativ 90.000 de oameni, susținută
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
și Dealul Namakoyama spre vest. În acest moment, nici Nogi nici Stessel nu păreau să fi realizat importanța strategică a Dealului de 203 Metri: capturat de japonezi, datorită liniei de vizibilitate directă spre port, le-ar fi permis să controleze limanul și să tragă asupra flotei rusești de acolo. Lui Nogi i s-a atras atenția asupra acestui fapt abia când a fost vizitat de generalul Kodama Gentaro, care a realizat imediat că dealul era cheia întregii apărări rusești. La mijlocul lui
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
pierduse deja peste 3.500 de oameni. Rușii s-au folosit de acest respiro pentru a începe întărirea fortificațiilor de pe Dealul de 203 Metri, în vreme ce Nogi a demarat un bombardament prelungit de artilerie asupra orașului și a acelor părți ale limanului aflate în raza de acțiune a tunurilor. Nogi a mai încercat un asalt în masă asupra Dealului de 203 Metri la 29 octombrie 1904, care, dacă ar fi reușit, urma să fie un cadou de ziua Împăratului Meiji. În afară de cucerirea
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
întrucât ultimul său fiu rămas în viață a murit în timpul asaltului. Rușii, cu maxim 1500 de oameni pe deal, au pierdut și ei 6.000 de oameni, morți și răniți. De la înălțimea Dealului de 203 Metri de unde se vedea bine limanul Port Arthur, Nogi a putut bombarda flota rusească cu ajutorul obuzierelor grele cu calibrul de cu obuze de . Odată aduse aici, acestea au început să scufunde sistematic navele rusești din raza lor de acțiune. La 5 decembrie 1904, a fost distrusă
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
nave rusești rămase. După 3 săptămâni, "Sevastopol" încă plutea, după ce a rezistat la 124 de torpile și după ce a scufundat două distrugătoare japoneze și a avariat șase altele. Între timp, japonezii au pierdut crucișătorul "Takasago" din cauza unei mine marine din afara limanului. În noaptea de 2 ianuarie 1905, după ce Port Arthur a capitulat, căpitanul Nikolai Essen de pe "Sevastopol" a scufundat nava grav avariată în apa adâncă de deschizând valvele dintr-o parte, ca nava să se scufunde pe o parte și să
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
, în limba noastră Covurlui (nume comănesc sau tătăresc întâlnit și în județul Galați), sau Cuhurlui (în , în ) este un liman fluviatil natural cu apă dulce, situat în lunca formată pe cursul inferior al Dunării, în Bugeac, în Basarabia. El se află în regiunea Odesa din sud-vestul Ucrainei, în apropiere de Delta Dunării. se află la granița a două raioane din
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
Delta Dunării. se află la granița a două raioane din regiunea Odesa: Ismail (partea de est) și Reni (partea de vest). Pe malul nordic al său se află satele Necrasovca-Nouă, Lărgeanca și Satu Nou. Este unul dintre cele mai mari limane naturale din Ucraina, având o suprafață de 82 km². Limanul are o formă neregulat circulară cu diametrul de aproximativ 20 km. Adâncimea medie a lacului este de aproximativ 0.8-1 m, cea maximă fiind de 2.5 m. Limanul Cugurlui
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
regiunea Odesa: Ismail (partea de est) și Reni (partea de vest). Pe malul nordic al său se află satele Necrasovca-Nouă, Lărgeanca și Satu Nou. Este unul dintre cele mai mari limane naturale din Ucraina, având o suprafață de 82 km². Limanul are o formă neregulat circulară cu diametrul de aproximativ 20 km. Adâncimea medie a lacului este de aproximativ 0.8-1 m, cea maximă fiind de 2.5 m. Limanul Cugurlui/Covurlui este legat de limanul Ialpug printr-o portiță, transformată
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
mari limane naturale din Ucraina, având o suprafață de 82 km². Limanul are o formă neregulat circulară cu diametrul de aproximativ 20 km. Adâncimea medie a lacului este de aproximativ 0.8-1 m, cea maximă fiind de 2.5 m. Limanul Cugurlui/Covurlui este legat de limanul Ialpug printr-o portiță, transformată în canal în anii '70 ai secolului al XX-lea, numită „Repedea” (în ucraineană "Repida"). Acest canal navigabil străbate tot limanul Covurlui stabilind astfel legătura între Ialpug și Dunăre
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
o suprafață de 82 km². Limanul are o formă neregulat circulară cu diametrul de aproximativ 20 km. Adâncimea medie a lacului este de aproximativ 0.8-1 m, cea maximă fiind de 2.5 m. Limanul Cugurlui/Covurlui este legat de limanul Ialpug printr-o portiță, transformată în canal în anii '70 ai secolului al XX-lea, numită „Repedea” (în ucraineană "Repida"). Acest canal navigabil străbate tot limanul Covurlui stabilind astfel legătura între Ialpug și Dunăre. Peste digul care separă cele două
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
m, cea maximă fiind de 2.5 m. Limanul Cugurlui/Covurlui este legat de limanul Ialpug printr-o portiță, transformată în canal în anii '70 ai secolului al XX-lea, numită „Repedea” (în ucraineană "Repida"). Acest canal navigabil străbate tot limanul Covurlui stabilind astfel legătura între Ialpug și Dunăre. Peste digul care separă cele două limane trece șoseaua Reni-Ismail. După construirea barajului dintre Ialpug și Covurlui, schimbul de apă a scăzut cu aproape o treime, ceea ce a dus la eutrofizarea Ialpugului
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
Ialpug printr-o portiță, transformată în canal în anii '70 ai secolului al XX-lea, numită „Repedea” (în ucraineană "Repida"). Acest canal navigabil străbate tot limanul Covurlui stabilind astfel legătura între Ialpug și Dunăre. Peste digul care separă cele două limane trece șoseaua Reni-Ismail. După construirea barajului dintre Ialpug și Covurlui, schimbul de apă a scăzut cu aproape o treime, ceea ce a dus la eutrofizarea Ialpugului. De asemenea, Covurluiul comunică și cu Dunărea prin mai multe gîrle mici de legătură. Limanul
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
limane trece șoseaua Reni-Ismail. După construirea barajului dintre Ialpug și Covurlui, schimbul de apă a scăzut cu aproape o treime, ceea ce a dus la eutrofizarea Ialpugului. De asemenea, Covurluiul comunică și cu Dunărea prin mai multe gîrle mici de legătură. Limanul Covurlui este înscris pe lista zonelor umede de importanță internațională a Convenției de la Ramsar (1971), cu o suprafață protejată de 65 km². Bazinul limanului are o formă circulară neregulată, cu diametrul de aproximativ 20 km. Malurile nordice, estice și vestice
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
eutrofizarea Ialpugului. De asemenea, Covurluiul comunică și cu Dunărea prin mai multe gîrle mici de legătură. Limanul Covurlui este înscris pe lista zonelor umede de importanță internațională a Convenției de la Ramsar (1971), cu o suprafață protejată de 65 km². Bazinul limanului are o formă circulară neregulată, cu diametrul de aproximativ 20 km. Malurile nordice, estice și vestice ale lacului sunt joase și mlăștinoase, iar cele sudice sunt joase și nisipoase. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
și vestice ale lacului sunt joase și mlăștinoase, iar cele sudice sunt joase și nisipoase. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Covurlui este legat de Lacul Ialpug (în partea de nord) și de Dunărea (în partea de sud) prin canale, prin care se varsă surplusul de apă și prin care trec peștii. Între Ialpug și Covurlui se află un dig, care
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
canale, prin care se varsă surplusul de apă și prin care trec peștii. Între Ialpug și Covurlui se află un dig, care este tăiat de un canalul „Repedea”, o fostă portiță naturală menționată într-un document otoman din anul 1645. Limanul Covurlui este aprovizionat cu apă în special ca urmare a schimbului de apă cu Dunărea și cu limanul Ialpug. În primăvară și toamnă, ploile și zăpezile produc o creștere a suprafeței limanului. Temperatura la suprafață a apei poate atinge vara
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]