2,115 matches
-
cepele. Nu ne mai văzuserăm de mai bine de un an. Și Capitolul Unsprezece se schimbase. Avea părul mai scurt. Chelia i se accentuase. Prietena amicului său Îi făcuse un permanent la ea acasă. Părul Capitolului Unsprezece, care Înainte era lins, acum arăta la spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați, și cu ochelarii de bunicuță. Acum avea niște pantaloni maro, strâmți pe șolduri. Cămașa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eram pe atunci încă doar prieteni, ceva mai mult decât colegi -, așa că am intrat la fete în dormitor. Haosul de-acolo era de nedescris: una-și făcea unghiile de la picioare, alta-și dădea în chiloți cu intim spray, alta se lingea cu un tip (acum băiatul ăsta e mort), iar Mira și Al-tamira (credeați că nu există în realitate? uite că există, și trăiesc și azi împreună) se țineau strâns în brațe sub cearceaful aceluiași pat. D. era întinsă în patul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Breton. Nu știu unde se află pe hartă Kievul lui Bulgakov. Eu nu i-am citit nici pe Catullus, nici pe Rabelais, nici pe Cantemir, nici pe Virginia Woolf de pe vreo hartă, ci din bibliotecă, 208 209 unde cărțile sânt așezate una lingă alta. Cărțile mele nu sânt străbătute de cine știe ce oițe din folclorul românesc sau de mătăniile ritului ortodox, ci de stelele dantești, de compasul lui John Donne, de lancea lui Cervantes, de gândacul lui Kafka, de madelaina lui Proust, de calcanul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sentimentul simplu și uman al celui care miroase un trandafir într-o dimineață însorită, dar și nostalgia unei istorii a sângelui ce-ți circulă prin vene și aparține unui neam violent. Poate să fie doar inspirația unui chitarist ce-a lins o doză consistentă de cocaină înainte, după, în timpul sau - de ce nu? - în locul unei nopți de sex dezlănțuit. Poate să fie doar tratarea profesională a unui sunet captat accidental într-o ședință de înregistrări. Poate să fie doar una dintre nenumăratele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
nu cei din seara asta, de-aici. Olga, care dăduse deja pe gât două martini de mere, se aplecă spre Kitty. — Știi ceva? Îi șopti. Mi-ar plăcea să degust și eu un american din ăsta. Își sorbi băutura și linse marginea paharului, aruncând o ocheadă seducătoare spre bar. Kitty era șocată, era doar a doua noapte a Olgăi În New York, departe de prietenul pe care-l adora, și deja era curioasă să Încerce un alt bărbat. — Credeam că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un fular alb-roșu, lung, îl înfășuram de două ori în jurul gâtului și tot îmi ajungea până la brâu), se trezea cu noaptea-n cap, stătea la coadă în piață și ne aducea primele căpșuni din fiecare an, după zacusca ei te lingeai pe degete, a plâns când am pus la pick-up un disc cu Jean Moscopol, după mine nu se topea, dar îi eram drag. Într-o zi, vorbind cu mama (era precis o zi fără ploaie sau ceață), tanti Lucica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plecat într-o toamnă pe-un șantier de-al lui tata, când el suferea de singurătate; de atâta singurătate, tata nu și-a amintit s-o vaccineze la timp; după ce s-a îmbolnăvit, Kita a devenit tristă, tare tristă, îmi lingea palmele mai des decât ar fi leorpăit apă, iar după ce a intrat în comă, a mai deschis o singură dată ochii, mari, uriași, înghețați, ne-am întâlnit pupile în pupile când medicul i-a înfipt seringa cu stricnină în inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul și leneș, se străduia să lege panglicile colorate așa cum fuseseră la început. Doamne, cum se înroșea tanti Frosa joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mari. „Cu o asemenea cantitate de mâncare, putem sătura o Întreagă stradă. Cu siguranță, bani risipiți!” Ghicindu-i gândul, Tony Pavone Îi șopti: „Puțină răbdare, În curând nu va rămâne nimic prin farfurii...!” Întradevăr, cu un apetit de invidiat, Polipeanu linse farfuria lui pe care o dădu deoparte. Băură câte un pahar cu vin, iar Tony Pavone care nu mâncase decât foarte puțin, Îi oferi și porția sa, argumentând. „Nu prea mie foame...” La rândul ei Atena, ciuguli din fiecare sortiment
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de conducere al Filaturei de bumbac București, aveau să-l felicite de o așa manieră de parcă le adusese cadou, portocale ori mult delicioasele banane care cu mulți ani În urmă dispăruseră din comerțul unei piețe falimentare dirijat de slugi ce lingeau tălpile celor doi dictatori analfabeți!! II LUPUL TURBAT ATACĂ Atunci când se aștepta mai puțin aproape uitase - primi răspuns la plângerea făcută la Ministrul Internelor Împotriva Lct. Col. Tudose Ion În care era informat lapidar, incredibil, contrar așteptării...! Tony Pavone se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și mătase naturală În toate culorile extrem de frumoase. În apropiere templului În care aceștia se roagă, putem afla unele birturi economice În care după slujba religioasă, consumă produse de bucătărie introducându-le În gura cu mâna ca apoi, să-și lingă degetele Încât nu mai e nevoie să folosească apa...!; Chiar așa...” - se minună Atena. „Probabil la dumnealor În țară Încă, nu s-a inventat furculița ori bețele chinezești... făcu un spirit de glumă povestitorul. Și cum va spuneam...Vorbitorii de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
perioadă a fost Începutul decisiv al educației mele, deși dorința ardentă ce mă scosese din cuibul meu plăcut afară În lumea cea mare Încă nu era o foame de cunoaștere. Am Început cu rafturile cele mai apropiate, cele de sub FICȚIUNE, lingînd, ronțăind, savurînd și În cele din urmă mîncînd, uneori În jurul marginilor, Însă de obicei oriunde puteam deschide un pic copertele, pînă În mijlocul cărții, asemeni unui burghiu. Preferatele mele erau edițiile Modern Library și, ori de cîte ori aveam posibilitatea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Închis de ani de zile. Aici locuiau o sumedenie de șobolani de cea mai joasă speță. Era, zicea mama, un loc numai bun să-ți găsești sfîrșitul. În cele din urmă, după o nouă serie de sorbit cu nesaț și lins băltoace pînă la ultima picătură, am dat În fine peste mîncare - crenvurști, murături, chifle, ketchup, muștar - În pubelele mari albastre din spate de la Joe and Nemo. Erau și alți șobolani aici, Însă ne-am ținut departe de ei. Nu sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de hîrtie cerată. Untul de arahide era cel mai bun lucru pe care Îl gustasem vreodată. Se numea Skippy. Iar laptele era și el minunat, atît de rece și de dulce. El m-a privit mîncînd. M-a privit cum ling și ultima picătură de lapte, apoi a zîmbit. A zis „Mm, ce bun e, l-am băut pe tot”. Apoi a Început să se agite În firidă. A fiert orez Într-o cratiță cu apă și, cînd s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pas să alunec și să cad. M-am Întrebat dacă am să pot urca vreodată Înapoi. Am coborît În prăvălie. Vitrina era spartă și ploaia lăsase o mică băltoacă la marginea pervazului. Am băut-o pe toată, după care am lins toți aburii de umezeală de pe geamul spart. M-am tîrÎt În colțul În care fusese casa de marcat și am adormit. Pentru prima oară În ultimele săptămîni, nu am visat absolut nimic. După masa tîrziu, am fost trezit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ducea o viață plină de veselie și strălucire. 20. La ușa lui zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. 21. Și dorea mult să se sature cu fărîmiturile, care cădeau de la masa bogatului; pînă și cîinii veneau și-i lingeau bubele. 22. Cu vremea, săracul a murit și a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat. 23. Pe cînd era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
burghiul casei scării, dând capul tot mai pe spate ca să privesc spre înălțimea impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
știți, urmă directorul, că fapta celor doi aruncă o umbră asupra voastră, a tuturor. Am vrut, vă spun sincer, să interzic din cauza asta chiar și serbarea de sfârșit al taberei. Norocul vostru că programul e deja făcut, că altfel vă lingeați pe bot de focul de tabără și de petrecere și de toate..." Am plecat în cele din urmă spre dormitoare, bocănind pe scările curbe și înjurîndu-l pe director. O parte s-au înțolit pentru discotecă, schimbîndu-și între ei nădragii și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tuturor. Nu ne puteam sustrage hipnozei flăcărilor. Toți priveam țintă la arhitectura mereu schimbătoare a limbilor de gaz inflamat, când galben, când verde, când albăstriu, când roșu ca sângele. Ne-am așezat pe jos, trăgîndu-ne cât mai aproape de crengile încîlcițe, linse de foc, până la limita la care abia mai suportam fierbințeala. Puștii țopăiau ca nebunii, urlând și chiuind, încercînd să ațâțe cu crenguțe incendiate focul. Transformau în jar incandescent vârfurile bețișoarelor și alergau prin noapte, rotindu-le repede și închipuind astfel
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unitar român care este riguros redată cu mijloacele tradiționale ale heraldicei, fiind neutră din punct de vedere politic. În heraldică o stemă este cu atât mai autentică cu cât timpul (istoria) o confirmă. Comisia de Heraldică - Genealogie și Sigilografie de pe lingă Institutul de Istorie „N, Iorga” București a elaborat stema de stat a României postdecembriste având ca punct de plecare stema României Mari din 1918. Stema de stat elaborată de specialiști, respectiv heraldiști, are elemente specifice unei steme și elemente legate
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
se lase învins de furia femeiască. Deja începuse să se simtă ca un copil înspăimântat de furia mamei sale. - Acum trebuie să alegi între mine și Dumnezeul tău! îi strigase Judit hotărâtă. Era o femeie puternică, cu păr drept și lins de culoarea șoarecilor, cu ochi albaștri spălăciți. Se aprindea repede la mânie și în plus era o zgârie, brânză. Tonul vocii ei era aspru, dar în realitate mult mai inofensiv decât părea. Din acea zi, Judit n-a mai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Wilt după ea. Eu cred că este teribil de important ca doi oameni să-și spună unul altuia adevărul, continuă ea, rupând încă o bucată din burgerul de vită și împingând-o apoi în gura lui Wilt. După aceea își linse agale degetele, uitându-se la Henry cu ochi mari. Wilt își mestecă încurcat bucata de burger și în cele din urmă o înghiți. Semăna la gust cu carnea tocată arsă, cu un ușor gust de parfum de firmă. Parcă Lancôme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Eva vorbea pentru sine. Domnul Morris se uită amărât pe geam, la mașina de forat. — Așadar, după părerea dumneavoastră, doamna Wilt nu era o femeie foarte agreabilă? Domnul Morris clătină din cap. — Era o femeie înfiorătoare, zise el. Sergentul Yates linse capătul pixului. — Ați spus “înfiorătoare”, domnule? — Mă tem că da. Am avut-o o dată la cursurile mele de noțiuni de bază în arta teatrală, la seral. — De bază? repetă sergentul și-și notă în carnețel. — Da, deși în cazul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
am zis: „Georgescule, vrei să mori, continuă așa” și imediat m-am râs, am ieșit și am reluat treaba. Dacă nu muncesc, mor. EA: Și eu muncesc, fac mâncare, șterg praful, la mine e luna. EL: A ești din clasa „linge praful”. EA: Ia nu te obraznici, sunt gospodina, pun prinsoare că la tine e noroi în baie. EL: Ai pierde. E ordine. Eu am o educatie militară și sunt foarte organizat, tipicar de te scot din sărite cu obiceiurile mele
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
te scot din sărite cu obiceiurile mele de aia și ex cred că îi venea să îmi dea cu cărămidă în cap. Nu avea voie să mute o hârtie de pe biroul meu, ca făceam scandal. Și ea tot de tipul linge praful era, ea mai și muta mobilă odată pe săptămână și în 4-6 săptămâni era că la început. Și eu, si băiatul, la început am ajutat-o, apoi am lăsat-o în boii ei. EA: Era față bună, se vede
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]