1,455 matches
-
avea sens unic, Însă, din motive necunoscute, În această zi au făcut o excepție, iar camioanele Își negociau traversarea, strigînd În mod exagerat și executînd manevre la milimetru; roțile din spate depășind treptat marginile abrupte - nu era tocmai un spectacol liniștitor. Alberto și cu mine ne-am ghemuit fiecare În cîte un colț al camionului, pregătiți să sărim pe pămînt la cel mai mic semn de accident, dar tovarășii noștri de călătorie nu au mișcat nici un mușchi. De fapt, frica noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
într-un castel de apă - cel acoperit de viță sălbatică de la marginea satului. Pe-atunci încă nu cunoșteam frumoasa poezie a Helgăi M. Novak: „Vița sălbatică încolăcită în jurul castelului de apă a pălit de tot, ofilită precum buzele soldaților“. Rugăciunea liniștitoare menită să mă cufunde de îndată în somn avea efectul contrar, îmi răscolea mintea. Așa se face că nici mai târziu, și nici până azi n-am înțeles cum poate domoli credința frica omului, cum poate reda altora echilibrul și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
patru zile ar fi fost adus aici, în această pădurice mirobolantă, în mod cert nu s-ar mai fi apelat la serviciile Fiului Domnului pentru resuscitarea lui, ci în parfumul amețitor al florilor de salcâm, pe fondul zumzăitului cantabil și liniștitor al neobositelor albine el, mortul Lazăr -, ar fi înviat instantaneu, chiar dacă ar fi fost trecut râul Stix de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în grădinile suspendate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua înfiorătoare asigurând transportul cadavrelor până la ultima destinație. Vecina de peste drum, auzind sunetul binecunoscut, a ieșit în stradă și acum stătea rezemată de unul dintre stâlpii porții, având în brațe o pisică și mângâind-o liniștitor cu palma peste blănița zbârlită. Ce se va întâmpla? Ce va urma? De ce era pisica nervoasă, zbârlită și neliniștită? Ce intenții nemărturisite avea această femeie? Nu cumva mângâierile perverse pe blana felinei înnebunite de frică mascau intențiile subversive și criminale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
neobișnuită de 150 km/s. L-au descoperit olandezii, au și făcut un raport senzațional, lumea a sărit la telescoape. Panică pe Pământ nu are rost să se creeze: directorul Oot de la observatorul din Dwingeloo (acești dubli „o” sunt mai liniștitori decât stelele într-o fântână, vara) zice că norul se va ciocni cu Calea Lactee și va avea loc un cataclism de mare interes științific pentru astronomii tereștri. E O.K. Nimeni nu cred să aibă ceva împotrivă ca de pe Pământ
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
măsoară în fidelitatea față de prieten, lașitatea nu duce la non-talent, mica și marea ticăloșie a vieții fiecăruia nu e artă - totuși, pe undeva, cumva, apare în adâncul creației umbra enormă a unei suspiciuni care încearcă să răstoarne toate aceste formule „liniștitoare”: nu e ciudat că de când acești doi bărbați de talent s-au despărțit în aprecierea „normalului” și a „anormalului”, de când banii i-au interesat mai mult decât caracterele, de când succesul a devenit mai obsedant decât adevărul prieteniei lor, de când propria
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
știa ce am pățit aseară ca să-i poată explica doctoriței, poate că nu-i explicase bine - nu, din nou subtilă, Netocika mea ocoli un răspuns care m-ar fi pus într-o situație indecentă și-mi dădu alte detalii, mai liniștitoare, după mintea și dicția ei: doctorița bănuia că tot ce mi se întâmplase venea din faptul că eram prea sănătos, că n-am avut griji prea mari și n-am fost bolnav niciodată - am amuțit. Fetița mă trase ușor spre
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au avut pentru mine înserările care au citit peste umărul meu cărțile poștale și scrisorile pe care ți le-am scris mereu între orele 4 și 7! Înserările astea calme - vizitele intempestive survin mai ales dimineața și noaptea - singurătatea plăcută, liniștitoare, a acestor ceasuri... În fiecare zi, o altă lumină îmi scaldă ferestrele în azur; nu e literatură, e ceva ce face parte din viața mea actuală, ca și figura concentrată și ermetică pe care o am în tramvai, pe stradă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a comandat. E paranoic cu îngrășatul. Mori de râs. — Dragoste de frate, zice Luke. Frumos, nu? Ajunge la ultima scrisoare și mă privește ușor încruntat. — Becky, nu ne-a venit și extrasul de cont? — Ăă... nu. Nu încă. Îi zâmbesc liniștitor. Cred că mâine vine. Asta nu e total adevărat. Extrasul nostru de cont a ajuns ieri, dar l-am pus direct în sertarul meu cu lenjerie intimă. Sunt un pic îngrijorată de niște cheltuieli consemnate acolo, așa că vreau să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
În depărtare, auzim copite de cai pe pietriș, ceea ce înseamnă că trăsura lui Suze se pregătește să pornească. — Bine, să zicem vreo șase ani, adaug în treacăt. Sau... cinci. Depinde. Se lasă iar tăcerea, întreruptă doar de sunetul ritmic și liniștitor al pașilor noștri. E o încordare foarte ciudată între noi, și nu îndrăznesc să mă uit la Luke. Îmi dreg glasul și-mi frec nasul, încercând să mă gândesc la un comentariu despre vreme. Ajungem la poarta bisericii și Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
contracte prenupțiale, zic. Știu că asta fac foarte mulți. Dar n-ar fi trebuit să... ne facă ea un contract, fără măcar să îl consulte pe vreunul dintre noi! Știi cum m-a făcut să mă simt? — Știu. Luke mă mângâie liniștitor pe spate. Și eu sunt supărat pe ea. — Ba nu ești. — Firește că sunt. — Ba nu ești deloc! Niciodată nu te superi pe ea! Asta e problema. Mă desprind din brațele lui, încercând să-mi păstrez calmul. — Becky? Luke mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la un aparat cu luminițe. Are chipul palid, tras și pare... extrem de vulnerabil. Nu-mi place chestia asta. Nu l-am văzut niciodată pe Michael altfel decât în costume scumpe, ținând în mână un pahar de băutură scumpă. Ditamai omul, liniștitor și indestructibil. Și nu zăcând într-un pat, în halat de spital. Mă uit la Luke, și el îl fixează pe Michael, alb ca varul. Pare că din clipă în clipă o să-l podidească plânsul. O, Doamne. Acum îmi vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îl scanează întrebător. Cum te simți tu? Arăți ca naiba. Pentru că mă simt ca naiba, spune Luke. Mă simt absolut... Se oprește brusc și înghite în sec. — Serios? spune Michael. Poate ar trebui să-ți faci niște analize. E foarte liniștitor. Acum știu că am angină pectorală. Pe de altă parte, știu că stau bine cu limfa și că n-am alergie la alune. Ceea ce e bine de știut. Ochii i se opresc asupra coșului cu fructe din mâna lui Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
compania vreme de trei secunde, Scorpia de Alicia Billington a încercat să-i fure toți clienții și să-i saboteze toate afacerile. Brandon Communications a fost la un pas de faliment. — Gary o să se descurce, spune Michael pe un ton liniștitor. Iar eu nu fac mare lucru în clipa asta. O să fiu eu cu ochii pe ei. Nu! strig îngrozită. Nu trebuie să exagerezi cu munca! Las-o mai moale. — Becky, nu sunt invalid, ce Dumnezeu! spune Michael ușor iritat. Parcă ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nuntă. Sunt extrem de spectaculoase! Cu cine vorbești? îl întreb din buze. Cu mama ta, îmi răspunde el la fel, zâmbind. Aproape îmi scapă cutia din brațe. — Sunt sigur că totul o să meargă ca pe roate în ziua respectivă, spune Michael liniștitor. Tocmai îi spuneam lui Becky că admir faptul că v-ați implicat atât de tare în organizarea nunții. Nu cred c-a fost prea ușor! Nu, te rog, nu. A, spune Michael, părând surprins. Am vrut să spun că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de Weck s-a prezentat la Gafencu ca să-i spună că a fost însărcinat de guvernul său să ne înștiințeze că a aflat din sursă diplomatică că Germania ar dori să clarifice atitudinea noastră. I s-au dat toate lămuririle liniștitoare. Aceasta a căzut ca o bombă. În dimineața de 10 mai 1940 era cunoscut că Germania a atacat Olanda, Belgia și Luxemburgul. Având în vedere evoluția evenimentelor de pe frontul de vest și starea de spirit a populației, Carol al II
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
larg. Mihai Drăgan </citation> (30) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”5 iunie 1968”> Dragă Costel, Îți scriu cu întîrziere; de data aceasta însă am prea multe motive. După revenirea la Iași (acele trei zile au fost o evadare liniștitoare) asupra mea s-au abătut furtuni mari. Situația s-a agravat chiar, deoarece nulitățile și ratații (dintre care unii țin încă în mîini puternice frîne) au totuși un talent: de a se găsi cu ușurință și a face gașcă. Ai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prieten, ci cel mai bun și mai loial prieten. Duminică (adevăratul eveniment, nescris, e pe 4) ne-am întîlnit aici cu părinții mei, cu toți frații mei, cu cumnata mea. N-au putut veni socrii mei. A fost o zi liniștitoare. Pe seară a început să ningă frumos cum poate numai în Moldova noastră ninge așa frumos. Iar azi e o zi cu soare, frumoasă de tot. La Bacău, pentru lansarea Eminescienei, n-am mai venit. Nici n-am putut lua
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ecranul anunța că chakrele au fost aliniate. Perioada de demonstrație expiră, Leslie încheie explicând că doritorii o pot găsi de-a lungul conferinței pentru sesiuni informale de terapie și mă deconectează de la aparat. Mă așez lângă Grazyna care îmi șoptește liniștitor că întregul proces aproape nici nu m-a atins deci, cu siguranță, nu mi s-a făcut niciun rău. Către sfârșitul zilei are loc prezentarea șamanilor, fiecare se prezintă și își povestește cariera de șaman, de la începuturi, până la experiența acumulată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nici nu reușesc să îmi amintesc toate detaliile. Îi spun că vreau să învăț lucruri șamanice și să fac o diferență pozitivă pentru semenii mei. Nu cred că sunt prea coerentă dar îmi răspunde cu aceeași voce caldă și zâmbet liniștitor. După o vreme în care nu am idee de trecerea timpului, mai apar lângă noi câteva persoane care încep să pună tot felul de întrebări. Îmi iau la revedere și plec, simțind că am trecut printr una din experiențele magice
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o senzație neașteptată de „abia aștept să beau”. Înghit lichidul maroniu și rămân surprinsă de gustul cu nuanțe de ciocolată amară care nu mi se pare în nici un caz respingător. Mă uit o secundă șocată la Jorge care îmi zâmbește liniștitor, apoi mă întorc la salteaua mea. Rămânem relaxați și după un timp liniștea este întreruptă de sunetul muzicuței, care atinge tonalități cum nu am mai auzit vreodată până acum. Sunetele se succed unele după celelalte într-un ritm rapid, înalt
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
din nou pe femeia belgiancă, de această dată pornește cu noi către casa Clarei. Am un sentiment de părere de rău că universul perfect al grupului nostru anterior a dispărut. Ceilalți simt și ei același lucru dar Scott îmi șoptește liniștitor că am fost oricum extrem de norocoși să avem experiența pe care am avut-o și poate vom învăța mai mult din noua formație. Ajungem suficient de devreme în casa prea mică pentru atâția oameni și încercăm să ne organizăm în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
unei lumânări și văd o formă târâindu-se în patru labe către Jorge. Am imaginea unui coiot înfometat și tresar speriată, după care recunosc conturul belgiencei. Simt o atingere, apoi mâna lui Chris îmi găsește mâna și mi-o strânge liniștitor. Răspund cu o strângere firavă și tremurată. De data asta, iau a doua cupă de ayahuasca în speranța că experiența negativă a fost datorată unei doze prea mici. Jorge cere liniște, lumina dispare, muzica reîncepe urmărită de aceeași lălăială dezlânată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
alții să se simtă confortabil în păcatele lor, nu face decât să-și acopere propriul păcat secret. Undeva în viața lui, zace un cadavru. O lucrare ascunsă a întunericului i-a pătat mesajul, iar el sfârșește prin a predica mesaje liniștitoare, de bine și prosperitate. Păcatele lui mărturisesc împotriva sa, așa cum spune Isaia în capitolul 59,12-13: “Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi, și ne cunoaștem nelegiuirile noastre. Am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ce le-a săvârșit în scurta lui viață. Actul de deces al fiului lor a sosit la primăria Pungești, cu întârziere de un an, adică la 18 septembrie 1942. Veștile transmise la radio și aflate din gazetele timpului nu erau liniștitoare pentru români, războiul nu se terminase în șase luni cum se prevestise, cu trufie, la începutul acestuia din iunie 1941, armatele se împotmoliseră în nesfârșitele stepe rusești, se ducea război de poziții staționare. Armata română, slab echipată în comparație cu cea germană
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]