KorAP: Find »[drukola/base=lipi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...474 >

11,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

oxigenată. Procedura standard de igienă. O altă prevedere locală. Directoarea Sedomnulak își așează palmele în mijlocul pieptului lui Betty. Pe stern. Cineva îngenunchează ca s-o prindă de nas. Directoarea apasă pieptul de plastic. Și tipul aflat în genunchi, cu buzele lipite de buzele de cauciuc ale lui Betty, începe să tușească. Se lasă pe spate, pe călcâie, tușind. Apoi scuipă. Pleosc, o flegmă acolo pe linoleumul din cabinet. Tipul își șterge gura cu dosul mâinii și zice: — Mă-sa, ce pute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
lua lucrurile. În aceeași zi, Cora a ieșit la prânz și a cumpărat niște Superglue. Și la următoarea rotație, când a primit păpușile înapoi, înainte să le dea altui bărbat, Cora a stors Superglue în vaginul fetiței. În gurile ambilor, lipindu-le limbile de cerul gurii. Pentru a le încleia buzele. Apoi a stors lipici și în dos, să le închidă anusurile. Să-i salveze. Cu toate astea, în ziua următoare, un detectiv a întrebat-o dacă n-avea o lamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
cu toc pe care-o poți găsi. Dai din buze pe Barbra Streisand, cântecul ăla, „Evergreen”, da e bine să ai un prieten care să te ducă cu mașina la urgență. Să iei vreo două Vicodine înainte. Înainte să-ți lipești unghiile alea lungi roz de Barbra Streisand; după aia nu poți apuca nici un lucru mai mic decât o sticlă de bere. Ia-ți sedativele înainte, și poți cânta ambele părți ale discului Color me Barbra înainte să te pună jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei ani mai mare decât ea, dar arată de parcă ar fi bunică-sa, și fata zice: — Și până la urmă de ce faci asta? Și Webber își desprinde peruca, toate șuvițele și cârlionții blonzi lipiți de sângele închegat în jurul nasului și gurii. Webber zice: — Oricine vrea să facă lumea mai bună. Flint bea din berea lui light și-l privește. Clătinând din cap, zice: — Băi pulă... Zice: Aia nu-i peruca mea? 11 Groaza nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și o coboară până la țârul de Sfânt Fără-Mațe, care o dă Bucătarului Asasin, cu burta lui mare stând în turul pantalonilor ca într-un hamac. Agentul Ciripel, cu videocamera lipită de ochi, filmează trecerea piersicii din mână în mână. Te poți vedea reflectat în piersicile mai vechi, care s-au înnegrit. Pețitorul spune că din cauza filamentului de tungsten. Care devine incandescent când prin el trece curentul electric. De-aia fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
fierbinte încât ar topi o tigaie. Ar aduce mărunțișul de cupru la fierbere. Două mii două sute de grade Celsius. În loc să izbucnească în flăcări, filamentul de tungsten se evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se „condensează”, spune Pețitorul. Formând un strat de metal în interiorul sticlei, transformând exteriorul într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344

obiectivele cele mai cunoscute putem să menționăm obiectivul Planar, realizat în anul 1896 de către firma Zeiss după planurile doctorului Rudolph, obiectivul Tessar, realizat în 1902 de către același autor și compus din patru lentile în trei grupe (triplet cu o lentilă lipită), și obiectivul Taylor, proiectat în 1893 și format din trei lentile simple. Rezoluția și contrastul obiectivelor Acești doi parametri calitativi ai obiectivului creează impresia de claritate a imaginii. Rezoluția unui obiectiv este o mărime care determină capacitatea de redare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

exagerări pentru orice nimic. Uneori, când nu reușea să-și mai înfrâneze pornirea, se ruga de mătușa Anda: Pot să merg și eu cu voi? Bica îi susținea dorința și Luana se vedea urcată în mașină. Parcurgea drumul cu ochii lipiți de fereastră. Siluetele animalelor ce pătau, ici și colo, verdele pajiștilor întinse o făceau să strige. Dan îi urmărea privirea: Ce-ai văzut? O cireadă. Uite, acolo, o vacă bej. Unchiul Vali, cât pe ce să scape volanul din mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
care vorbește. Luana declamă tare, clar, trăiește fiecare cuvânt. Ea joacă teatru și o face bine. Învățătoarea și Sanda, copleșită de emoție undeva pe un scaun, sunt impresionate. Luana sfârșește monologul și tace. În sală e liniște. Ochii spectatorilor sunt lipiți de silueta ei măruntă. Inima fetiței a zburat din piept și face piruete prin sală. Crin Soveja nu mai rezistă, se întoarce și pleacă. Și, dintr-o dată, sala începe să strige: "România! România! România!" Mama e covârșită. Începe să plângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
acesta. Fetița jurase că va face tot posibilul să-l prindă într-o zi și să-l aducă în casa ei dar încă nu reușise. An de an, în seara de ajun, îl pândea din pragul ușii. Stătea cu ochii lipiți de poartă și aștepta fără să se miște. Se gătea cu ce avea mai frumos, făcea curat în cameră și așeza un scaun lângă brad. Moșul apărea pe seară, în veșnica lui haină roșie, cocoșat sub greutatea sacului. Uneori părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa Violetei, o înhăță de gât și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni pe cei prezenți. Lividă, Luana îi șopti la ureche: Dacă-mi mai ieși vreodată în cale, te omor! Liviu Livianu o urmări zile întregi. Ca scaiul, pretutindeni. Atitudinea de gheață a fetei îl făcu, totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
i-a făcut să se oprească. Drumul spre casă l-au parcurs într-o beznă deplină. Cufundată în întuneric, Luana simți că i se face frică. Câinii lătrau pe după garduri, fel de fel de ciripeli, ciudate și răgușite, i se lipeau de suflet iar atunci când, răsărită de nu se știe unde, o siluetă imaginară trecu pe lângă ea, inima îi îngheață de groază. Ca și cum i-ar fi ghicit spaimele, Renar se apropie cu grijă și-o prinse de mână. Fata se lipi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lipeau de suflet iar atunci când, răsărită de nu se știe unde, o siluetă imaginară trecu pe lângă ea, inima îi îngheață de groază. Ca și cum i-ar fi ghicit spaimele, Renar se apropie cu grijă și-o prinse de mână. Fata se lipi de umărul lui și se lasă condusă prin negura deasă. Călcau, când și când, prin gropile de pe uliță, dezechilibrându-se și ciocnindu-se unul de celălalt. Mâna lui fermă încerca s-o susțină iar ochii verzi căutau zadarnic să întrevadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
idee năstrușnică, pe care băieții se grăbiră s-o declare strălucită. Narcis Sava se așeză turcește în iarbă, cu ochii închiși. Un coleg se apropie ușor de el, se aplecă asupra-i și-i puse mâinile la ochi. Pipăind palmele lipite peste față, Narcis trebuia să ghicească cine este posesorul lor. Dacă nimerea, se bucura de sărutul celui care îi acoperise ochii. Convins că era vorba de o fată, Sava se chinui, zadarnic, s-o dibuiască. Se ridică de jos nemulțumit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Dacă-mi faceți ceva vă bat pe toți. Colegul Seneg purta, cu mândrie, o mustăcioară delicată, abia mijită, care pe Luana o impresionase încă din prima zi de școală. Când fata, pentru a-și demonstra cât de curajoasă este, își lipi palmele de fața fină, tresări puternic la atingerea ca de puf a firelor de păr periate cu grijă în mustața firavă. Rosti îi pipăi atent mâinile și tresări la rândul său și fără nici o ezitare spuse cu o voce ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
febră și vomă de câteva ori. Sanda intră în panică. Dădură fuga la policlinică. Diagnosticul le șocă: peritonită. Luana trebuia internată și operată de urgență. Devastată, Sanda se întoarse acasă și pregăti bagajul fetei, scuturându-se de plâns. Cu ochii lipiți de tavanul alb al holului de spital, Luana o aștepta împietrită. Se afla pentru prima oară într-un astfel de loc. Se schimbă în camera de gardă și agățată de mâna mamei urcă în salon. Sanda plângea mereu și Luana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mamă? Caut papucii... Dumnezeule, ieși imediat afară! În clipa când voi să-și prindă mama de mână și s-o împingă spre ușă, fata se simți luată în brațe, purtată pe sus și scoasă în mijlocul curții. Renar gâfâia, ținând-o lipită de el. Dă-mi drumul, mama a rămas înăuntru. Atunci, pe neașteptate, zgomotul pieri brusc și casa încetă să mai joace din temelie. Sanda ieși și ea afară, echipată în capot și papuci de casă. Își luă copilul în brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pentru el, descriindu-i trăsăturile așa cum le vedea sufletul ei. El o asculta în extaz, în vreme ce Luana îi săruta fruntea inteligentă, părul frumos, ochii albaștri. Amețit, aiurit de cuvinte pe care nimeni nu i le mai spusese vreodată, Ernest își lipi buzele de ale ei. Învățară sărutul împreună, într-o liniște deplină, în armonia pură a două suflete abia înmugurite care aveau să dea în floare, cu siguranță, ceva mai târziu. În a treia zi a prieteniei lor, Luana îl așteptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
gândi cu superioritate: "Un alt nefericit". Orele se terminară la opt. Mâncă, în fugă, la cantină apoi luă tramvaiul spre casă. La a doua stație, în timp ce privea pe geam cu gândurile aiurea, se apropie de scaunul ei un bărbat. Își lipi gura de urechea ei și șopti: Ce frumoasă ești, păsărico. Când cobori, am să-ți arăt ceva. Ridică ochii spre cel care-i vorbise crezând că visează. Bărbatul rânji, cu privirea galbenă și duhoarea de rachiu împrăștiate peste ea. Luana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
rânji, cu privirea galbenă și duhoarea de rachiu împrăștiate peste ea. Luana îngheță. Simți că i se face rău. O sudoare rece i se scurse pe spate, ca un șarpe veninos. Groaza o înveli ca un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după care trebuia să coboare. Văzu, cu ochii minții, refugiul de tramvai pustiu, înconjurat de copaci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cu ochii strânși, încercând să priceapă ce vrea să-i spună. Îl privea atât de intens, cu o încruntătură așa de comică, încât Ștefan se topi de drag, o luă în brațe și-o strânse tare, ca ea să se lipească pentru veșnicie de el și astfel să poată dormi liniștit. Vrei s-o vezi? întrebă. Ce să văd? Garsoniera. Au intrat într-un hol pătrat. În dreapta era baia. Mărișoară, cu aerisire și cadă. În față, camera. Văruită în alb, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Trupul lui Ștefan, puternic, atletic, înalt și cu nerușinare gol în fața ei, afișa cu ostentație catifelate pete negre. Ea întinse mâna și-l mângâie, cunoscându-l cu o pasiune pe care numai frumusețea lui o putea stârni. Ștefan o sărută, lipind-o de el, Luana îi luă mințile cu căldura trupului ei, căzură la întâmplare pe un pat, uitând de lume și de existența ei chinuită și când, într-un moment anume, ea vru să-i spună adevărul, el îi răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dacă aș face una ca asta? M-ai pus să jur în fața lui Dumnezeu, femeie! Îi dezveli trupul gol, amețitor. O privi în ochi pierdut. Când te-am luat de nevastă am știut ce fac, Luana. Tu ai știut? Se lipi de ea, scâncind: Tu ai știut, Luana? Nu putea spune de ce se măritase cu el. Îl iubea, el o dorise. Orice fată visează la rochia de mireasă. Ștefan se pierdu în brațele ei și Luana arătă, prin fapte, ceea ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pernă, plângând. Ce-i cu tine, copile, ce-ai pățit? Ea suspina, încercând să-și adune cuvintele care să-i exprime mâhnirea. Bărbatul lăsă buchetul jos, se întinse în pat lângă ea, o întoarse cu fața spre el și-o lipi de pieptul lui, aranjându-i buclele răvășite. Luana, vorbește-mi, spune-mi ce-i cu tine. Fata îl strânse cu putere în brațe, fericită să-l aibă aproape și încercă să-l facă să înțeleagă cât de mult suferea așteptându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de câteva minute și ieși de-acolo mirosind, discret, a after shave și pastă de dinți. Luana se băgase în așternut, obsedată de o îngrozitoare bănuială. El se așeză pe marginea patului, îi luă mâinile într-ale lui și le lipi de buze. Ea îl privi absentă, cu gândurile aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu-i așa? Ea nu știa și nici nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]