3,144 matches
-
Rău, Efigii, 47-89; Negoițescu, Ist. lit., I, 135-138; Petru Poantă, George Coșbuc. Poetul, București, 1994; D. Surăianu, George Coșbuc între confuzie și uitare, Baia Mare, 1994; Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, III, Galați, 1996, 266-278; Andrei Moldovan, Coșbuc sau Lirismul pragurilor, Cluj-Napoca, 1997; Dicț. analitic, I, 79-81, II, 340, III, 84-86, 163-165; Dicț. esențial, 208-212; Andrei Bodiu, George Coșbuc, Brașov, 2002; Teodor Tanco, George Coșbuc în viață și în documente, Cluj-Napoca, 2003; Gavril Scridon, Viața lui George Coșbuc, pref. Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
a putut da o expresie definită înclinației sale pentru poezie, dar limba lui, fără asperități, limpede, atinge, pe alocuri, sonoritățile de „liră de argint”, întrevăzute mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii. G. Călinescu îi dedică un portret memorabil: „Între lirismul de iatac al lui Alecsandri și nemișcarea lunatică a lui Eminescu, Sihleanu ar fi adus, de trăia mai mult, un temperament sangvin, furtunos, de fiu de boier cult trăind între salon și sălbăticia de la moșie, biciuit de turburea ereditate pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
10; Dan Cristea, „Arhipelag de noapte”, RL, 1971, 11; Aureliu Goci, „Cuaternar”, CRC, 1973, 24; N. Prepliceanu, „Cuaternar”, TR, 1973, 38; Alboiu, Un poet, 179-180; Alexandru Horia, „Anamnesis”, LCF, 1987, 12; Teodor Vârgolici, „Bătrânul anticar”, ALA, 1991, 84; Gheorghe Grigurcu, Lirism și civilizație, CNP, 1995, 5; Dicț. scriit. rom., II, 681-682. T.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
prezentă, se face perceptibilă prin infinite zvâcniri, o mulțime de șoapte și zvonuri cuceresc auzul, ceea ce îl face pe prozator să nu își poată fixa atenția pe amănuntul muzical și să aibă o senzație copleșitor simfonică. Evocarea naturii degajă un lirism solemn, având simplitatea gravă a marilor texte fundamentale, care celebrează pacea existenței potolite, senine, integrată desăvârșit în ordinea cosmosului. Mare artist al cuvântului, S. folosește o limbă plină de savoarea vorbirii populare, cu o dulceață a graiului moldovenesc, dar la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
estetică. Tentația epicizării, a colocvializării se resimte în lirica socială din Copiii cartierului (1961), pentru ca „romanul în versuri” (Aurel Martin) Povestea Ioanei (1963), scris în stil folcloric, pe alocuri reușit stilistic, pe alocuri fals, să adopte o tramă epică și lirismul dialogat. Inventivitatea lingvistică a poetului găsește în tiparul folcloric - ca și în poezia pentru copii - bune modalități de a se exprima, între limitele inerente: „Nu mi-ajungi, abia te-apuc,/ Și de tine-s beat-năuc/ Și te sorb ca din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain- Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată”, cu tristeți ploioase și o sportivitate incandescentă, amestec de senzualism amețitor, lirism nobil, de freamăt introspectiv și frondă înduioșătoare. Cum s-a remarcat, autoarea nu are suflu epic, talentul ei se desfășoară pe spații reduse, cu o spontaneitate și o „grație lirică” specială, care definește o generație de tineri scriitori de la mijlocul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
naturii și a iubirii, notate în versuri inegale sub raportul valorii, le ia locul, treptat, o poezie de meditație cu accente nostalgice, din care nu lipsește o fină autoironie. Începând cu Melior (1981), se observă o distilare mai accentuată a lirismului, în versuri a căror expresivitate capătă tonuri sentențioase. E o poezie de autocunoaștere, în care sentimentul morții și al deznădejdii va fi caligrafiat cu o discreție străbătută de melancolii provinciale. Ea dobândește intensități neașteptate în Puntea de hârtie (1986), considerată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
Arcadia, „țară mitică a armoniei idilice, aici - expresie a spiritului bucolic frivol și calofil”, Ababua, „oraș imaginar, e o sugestie a absurdului unei civilizații inumane”, Lemuria „are un sens alegoric adecvat celui originar mitologic - tărâm al duhurilor rele”. Ț. cultivă lirismul dominat de imagini apocaliptice sau proiectând nostalgia după paradisul inaccesibil, imaginat ca „o necontenită uitare de sine,/ o contopire continuă cu floarea/ de măr, cu izvorul, cu fuga/ mieilor în luncă, cu zumzetul/ dulce al țărânii fecunde...”( Et in Arcadia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
diferit față de cel al creației anterioare, tinzând spre arhaicizare ecleziastă sau incluzând construcții metaforice, termeni și sufixări ce respiră aerul de incantație liturgică al poeziei tradiționaliste interbelice. Pasionat de marile mistere, de arhetipuri și de simbolismul hieroglifelor, L. practică un lirism al esențelor și îmbină fervoarea religioasă cu grația formală. SCRIERI: Ora 25, București, 1946; Dresoarea de fluturi, București, 1968; Timpul oglinzilor, București, 1968; Altceva decât umbra, București, 1969; Ninsoarea neagră, București, 1970; Poeme, București, 1971; Armura de aer, București, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
barbiană a ermetizării. În mai mare măsură trimit la Joc secund, dar și la versurile lui Stéphane Mallarmé și Paul Valéry, Hamlet, Ofelia, Revizuiri, Intermezzo, Destin, Semne șa. Ultimele poezii din Game, precum și cele publicate ulterior indică orientarea spre un lirism direct, într-o formulă mai personală. Deși puține, traducerile lui B., mai ales cele din Baudelaire, sunt notabile. SCRIERI: De minimis. Libelă, Târgoviște, 1919; Game, București, [1938]; Game și pendulări, îngr. Zaharia Macovei și Ilie Radu-Nandra, pref. Geo Bogza, postfață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
românești de dinainte de Mihai Eminescu. Tânărul compars al lui Al. Macedonski își cadențează spunerile când în alexandrini, când în versuri scurte, unele cu ecouri neoanacreontice. Spre deosebire de preeminescieni, Z. își cizelează stihurile mai totdeauna impecabil. Dar cele lirice vădesc tocmai lipsa lirismului, mult mai bogate resurse poetice alimentând compunerile cu caracter narativ-descriptiv. Acestea introduc, cu incontestabile efecte literare, exoticul, un exotic atenuat (grecesc în Levante și Calavryta, oriental în Câinele nizamului, boreal în Alina-Linda), bizarul și fabulosul (Bjali, Nebuna din Herăști), macabrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
campestre traversate de Ialomița. Reușită este și secvența în care, la miez de noapte, Matei Damian contemplă cerul înstelat împreună cu baciul Micu, întrupare simbolică a omului de la țară simplu și integru, știutor al mersului lumii și al constelațiilor. De un lirism intens, câteva pagini descriu cum, într-o după-amiază de septembrie, oglinda lacului e tăiată de barca purtându-i pe Mihai Comăneșteanu și pe Tincuța, pătrunși de primii fiori ai dragostei. Poezia iubirii împlinite aureolează idila, încheiată matrimonial, a lui Matei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
vor să își lase pământurile smulse de Tănase Scatiu e prezentată în scene de un realism necruțător, provenite și din amintirile scriitorului, participant în 1883, ca ziarist, la anchetarea țăranilor dintr-un sat prahovean răsculat. Astfel construit, romanul asociază idilicul, lirismul cu incisivitatea observației, romantismul idealizant cu realismul brutal. Aliajul artistic contrastant include și o optică ideologică disjunctivă, în viziunea romancierului toată vina pentru soarta țăranilor având-o arendașii; în schimb, boierul, demofil prin definiție, îi este țăranului părinte. Proprie literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Pillat, angajează un discurs liric vibrând de un bine temperat entuziasm, de încântare pentru spectacolul naturii, ingenios personificată, și pentru sesizarea elementarului (marea, îndeosebi). Într-o creație poetică restrânsă și vizibil inegală, regretul supunerii inevitabile la „marea trecere” aduce un lirism autentic: „Cocoși răniți în aripi - anii mei/ Trec îngropând sub glezne timpul sferic/ Prin vămi unde vitraliile serii / L-acoperă-n ninsori de întuneric.// Veni-vor ciocârlii să îi dezgroape / Cu bruma toamnelor mijind sub gene,/ Dar plumbii aripilor tot mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
albi (1979), Focul din vatră (1982), Roman teatral (1984). Este o proză poematică, autoreferențială, de atmosferă, adesea afectată de idilism și sentimentalism. Formula afină cu povestirea lui Ion Creangă și a lui Mihail Sadoveanu, evidentă și în tonalitatea narativă, stimulează lirismul funciar, confesionalitatea, autobiografismul. Sentimentul valorilor vieții, concentrat în simbolul-cheie al pomului vieții, rămâne axul structurant al poeziei și prozei lui M., ca și al dramaturgiei pe care o cultivă. Piesele lui sunt, în majoritate, poeme dramatice, preluând simbolistica permanenței și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
coastele rupte i-au perforat plămânii, iar rana s-a cangrenat: s-a stins pe 3 octombrie 1941. Odihna veșnică și-a găsit-o în cimitirul din Cinkota (Ținkota). După moartea lui, scriitorul Márai Sándor, într-un articol de un lirism aparte și de binecunoscuta "inexactitate", își lua rămas bun de la el, în cotidianul Pesti Hírlap, susținând la câteva săptămâni după moartea acestui bărbat legendar că: "Imaginea ce începe să se contureze despre decedatul Maderspach Victor, în urma celor comunicate de cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cădere în gol, / o-nălțare la ceruri, / o străfulgerare albă și neagră, / un dans complicat, violent al ideii. // Acum, îmi plimb mâinile ca o oarbă / pe conturul craniului tău / și spun: un nas, o ureche, o gură [...] / Doamne, sunt fericită.” Lirismul rece-justificativ reconsideră vechile patetisme, evitând o poezie propriu-zisă a proceselor de conștiință, dar adăugând o anume gravitate, de esență morală, noii etape poetice: „Ei, da, nu-i ușor / să fii călărețul și calul și spada / să fii și satira, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
îndepărtat de realitate”, "ești visător”, "trăiești în sferele abstracte”, care, deși pornesc de la sensul propriu al cuvântului, îl depășesc, dându-i valoare artistică, sugerând asociații multiple. Recunoaștem un scriitor după stilul său; lexicul, construcția frazei, arta narațiunii și a portretizării, lirismul sau obiectivitatea relatării faptelor, prezența sau lipsa elementelor ornante, alternanța timpurilor verbale și a planurilor în narațiune caracterizează pe un autor sau altul. Diferența dintre stilurile scriitorilor iese în evidență și atunci când aceștia tratează acceași temă, cum este cazul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
forță ca în momentul trăirii directe a evenimentelor, determină reluările obsesive ale unor imagini chinuitoare: "I-au adunat soldații. Pe toți morții i-au adunat soldații. Au săpat o groapă largă, adâncă. Cu fețe de pământ au săpat groapa soldații.” Lirismul este potențat de inversarea topicii în momentul reluării imaginilor. Lirismul nu diluează comunicarea. În cazul ultimei propoziții se comunică indirect, condensat, ideea solidarității mute a soldaților cu răsculații, prin plasarea la început a imaginii "cu fețe de pământ.” Funcția stilistică
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
obsesive ale unor imagini chinuitoare: "I-au adunat soldații. Pe toți morții i-au adunat soldații. Au săpat o groapă largă, adâncă. Cu fețe de pământ au săpat groapa soldații.” Lirismul este potențat de inversarea topicii în momentul reluării imaginilor. Lirismul nu diluează comunicarea. În cazul ultimei propoziții se comunică indirect, condensat, ideea solidarității mute a soldaților cu răsculații, prin plasarea la început a imaginii "cu fețe de pământ.” Funcția stilistică a elementelor lexicale și gramaticale După cum cuvintele nu au, în
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
conturează o arhitectură lirică adesea complicată, de multe ori artificioasă: „Multiplicitate fără importanță,/ inventariată crud și integral,/ umple aureola declinului central:/ Plan suprapus și propriu, sleit în circumstanță” (Relaxare). Uneori din noianul acesta eclectic răzbate câte un vers ce învederează lirism autentic, ca în Primăvară: „Și primăvara asta mă cheamă spre trecut, / dar pașii-nsângerați ce-au însemnat cărarea/ spre piscul solitar, înalt și neștiut / i-a spulberat demult tăcerea și uitarea.// Ovalul fericirii se profilează calm/ în fina broderie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
precum și la Teatrul Național, până în 1953, fiind transferată apoi la Teatrul Tineretului (unde a rămas până în 1965). A. este autoarea unui singur volum de poeme, Zilele babii (1942), apărute aproape toate, mai întâi, în „Meșterul Manole”, „Claviaturi”, „Universul literar”, „Curentul”. Lirismul se remarcă aici printr-o ambiguitate aproape ostentativă, în orice caz declamatorie și respectând conveniențele boemiei „anilor nebuni” de dinaintea începerii războiului. Anotimpul preferat este acela, instabil, al primăverii incerte, al paradoxurilor șocante, descoperite și expuse nu fără emfază, divulgând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
Lizi sau din Judecată și osândă. În chestiunile sociale, dramaturgul, urmărit de nebuloase, utopice idealuri „socialiste” (Spre ideal, 1920), rămâne confuz, fiind însuflețit mai mult de simțăminte și elanuri generoase. De aici, accesele retorice sau unele pasaje inundate de un lirism abundent, dar factice. În afara unei expresii de o anume mlădiere și acuratețe, meritul lui P.-M. este acela de a fi încercat să elaboreze un teatru de factură modernă. SCRIERI: Lăcrămioare, București, 1893; Pământ, București, 1910; Opere complete, I, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
ca în mitologia populară. Un imn e înălțat îndeletnicirilor agreste, săvârșite de țărani radioși. Exuberanți, zburdalnici, țăranul și țărăncuța (Rodica) au un irezistibil tonus amoros, însă idila care îi ațâță suferă de prea mult dichis, alintându-se în artificiozități. Acest lirism descriptiv, bucolic etalează, în ornamentica lui, o notă parnasiană. Ca, de exemplu, înclinația către miniatură, în poezii ca Pastel chinez sau Mandarinul, care prefigurează rondelurile macedonskiene. Intenția lui A. a fost, încă de la primele sale doine, aceea de a realiza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
să aibă uimiri de călător ingenuu (Balta Albă). Cozeur fermecător, A. seduce prin umorul fin și o bună dispoziție plină de antren (Borsec ș.a.). Doar uneori, ca în Vasile Porojan, aducerile-aminte se aburesc de o ușoară duioșie, cu irizări de lirism. Altfel, în proza aceasta dezinvoltă, cu voluptuoase digresiuni, metaforele sunt rare, epitetul convențional. Totul e sprintenă relatare și dialog suculent (Istoria unui galbân, nuvelă de tip picaresc). Dar naratorul are și ochi de pictor, preocupat să surprindă variațiile cromatice, modificările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]