2,133 matches
-
omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm și ție să viețuim, Stăpânului nostru și Făcătorului de bine. Și așa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veșnică să ajungem, unde este locașul tuturor celor ce se veselesc. Că Tu ești cu adevărat veselia cea adevărată și bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, și ție slavă înălțăm, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu prea Sfântul și Bunul și de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
întreținut material pe părintele paroh. Printre donatorii de fonduri bănești au fost împăratul Franz Iosif, episcopi din Ungaria, episcopul Angelo Parsi. În 1857 a început construcția bisericii și în octombrie 1864 episcopul A. J. Pluym C. P. a sfințit acel locaș în cinstea Neprihănitei Zămisliri a Maicii Domnului și a administrat Sfântul Mir. Numărul catolicilor era în acel an de 800 de persoane. Vrednicul preot Felix Pongráez și-a îndeplinit cu prisosință misiunea sa apostolică, timp de opt ani. Tot în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
studiu, dobândind și denumirea de institut teologic diecezan ortodox român, iar cursanții acestui for de cultură teologică și națională erau denumiți în epocă elevi, clerici, seminariști, teologi și abia spre sfârșit, în 1926, și-au dobândit titlul de student. Acest locaș de educație și cultură a avut un rol decisiv în viața bisericii și a culturii naționale, deoarece el a reprezentat simultan preparandia teologică a românilor-bănățeni, iar pe de altă parte a fost deșteptătorul conștiinței și limbii românești, întrucât ,,singură a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
înfrigurare disperată, sentința nemiloasă a "incoruptibililor" agenți de circulație. Grea situație... Peste toată vegetația limitrofă drumului, se depusese un praf maroniu-gălbui, ca o mantie protectoare împotriva atacurilor perfide și periculoase ale dezlănțuirii solare. În apropierea satului, am cotit-o spre locașul celor "adormiți întru Domnul". Cimitirul este cartea de vizită a celor vii, reflectând într-o mare măsură atât spiritul gospodăresc al parohului și enoriașilor, cât și, mai ales, dragostea și respectul postum acordate celor care "locuiesc" deja acolo. Aici, iarba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bucurii. Vă mulțumesc călduros pentru atențiune. Deasemenea vă mulțumesc pentru considerațiunea ce-mi acordați În legătură cu „Galeria oamenilor de seamă” pe care, mărturisesc acum, că nu o merit, deoarece atunci când m-am avântat cu toată ființa mea să Înfăptuiesc acest deosebit locaș de cultură românească, n-am prevăzut incompatibilitatea lui cu „Timpul” În care ne aflăm, iar acum sufăr dureros consecințele, cu prețul demnității și al sănătății pierdute În van... Nu pot să nu vă mulțumesc și pentru gândul pios atribuit bunului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și vorbit la telefon, că speră hotărât În publicarea acestor „Amintiri” prin Muzeul pentru literatură nou Înființat, care, probabil, va dispune de fonduri pentru publicații . D-voastră ce spuneți la aceste sugestii? Sper ca noul muzeu să nu fie un locaș de lucruri moarte - ci instituție vie, care să țină cursuri, conferințe, festivități etc. din produsul bănesc al cărora să se poată și publica ceva . Eu așa Îl concep. Cel cu urși și alte jivine era altfel. Acesta este de „literatură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pentru operație. De acum Încolo sper ca totul să fie bine. Mi-a făcut o deosebită plăcere scrisoarea D-stră, pe care am recitito și am fost foarte mulțumit că, totuși ați putut obține prin donație de la ilustra familie Lovinescu un locaș pentru secția de literatură și artă a Muzeului Fălticenilor. Întotdeauna am fost de partea celor care s-au ocupat de descoperirea și păstrarea valorilor care cândva au servit la ridicarea culturală a orașului În care s-au născut. Eu personal
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-și prezenta tuturor folclorul, de a-și expune evenimente importante ale istoriei naționale. De exemplu, la Vilnius, când am făcut turul orașului, am vizitat niște biserici, mai vechi și mai noi, despre care ni s-a vorbit ca despre niște locașuri fondatoare ale națiunii lituaniene. Ori cum am fost primiți la Riga cu o formație folclorică, ce ne-a cântat, și la plecare, aceleași cântece populare letone. Totul făcea parte dintr-un show simbolic cu funcție legitimatoare a unei colectivități de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
celui următor reprezintă, fără îndoială, ca ansamblu, apogeul artei de a construi a moldovenilor și în același timp una dintre cele mai originale creații artistice românești.” Până în 1487, când începe construirea celor mai multe biserici, Ștefan cel Mare a ridicat un singur locaș de cult, mânăstirea Putna cu hramul Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Începută la 4 iulie 1466, biserica a fost terminată în 1469, zidurile de incintă și turnul de la intrare fiind ridicate în 1481. În urma unui incendiu, biserica a fost refăcută în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acolo prin bungetul ăl mare de pădure. Pe la apusul soarelui, dete Dumnezeu de-ntâlni o potecă și apucă pe dânsa. Merse, merse și iar merse, pân’ ce se pomeni dodată înaintea porților unor case mari și frumoase. Pasămite ajunsese la locașul zmeilor”. Tot o epifanie are feciorul din colinde, pornit în căutarea leului distructiv: „Vâna ziua, toată ziua,/ Zi de vară până-n seară./ Când fuse seara-n diseară,/ Găsi Leul de-adormitu,/ Deadormitu cu fața-n susu” (Topolog - Tulcea) Imaginea poetică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vedere, dar foarte mare la valoare. Ea este protejată printr-o poartă de fier forjat și privești prin ea. Altfel lumea ar lua din ea bucățele de piatră. De-a lungul anilor s-au tot construit biserici care adăposteau micul locaș al Maicii Domnului. Unii au construit, alții au dărâmat și tot așa, locul a trecut prin multe vitregii ale vremurilor. Dar astăzi pe acel loc sfințit este Înălțată o superbă biserică. Această strălucitoare biserică este Împodobită cu icoane bizantine mari
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a slujit În limba greacă. După aceea am văzut moaștele (mâna) Sf. Ecaterina și le-am sărutat. Un preot călugăr ne-a binecuvântat și ne-a dat câte un inel de argint cu inițiala Sf. Ecaterina. Apoi am vizitat Întregul locaș și m-am odihnit puțin. Seara, la orele 20 au venit de pe Muntele Sf. Ecaterina părintele Irineu, părintele Ștefan și ceilalți. Am servit masa la mănăstire cu toții și ne-am culcat câteva ore. Patru sau cinci ore am dormit pentru că
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și rugămintea lui pentru că - mi-a spus cu lacrimi - grecii se ajută, catolicii se ajută, rușii se ajută iar noi, românii, nu! De parcă n-am avea urechi de auzit. Nu toți Îl văd cu ochi buni că a făcut acest Locaș lui Dumnezeu, atât de necesar nouă. Și așa este Înlăturat de a sluji la Sfântul Mormânt de către greci. Acum ce facem? Și noi Îl părăsim? Are mare nevoie de sprijinul nostru al tuturor. Părintele a fost Înlăturat pentru că a făcut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fost zidite la Huși, curțile domnești și biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, în jurul căreia se va cristaliza în secolul următor Episcopia, una dintre cele mai prestigioase instituții ecleziastice din Moldova. Textul inscripției slavone - actul de naștere al locașului -, tradus în limba română de episcopul Melchisedec, cuprinde informații privind ctitorul, hramul bisericii, și data când a fost ridicată: „Euseviosul și iubitorul de Christos Io Ștefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn țerei Moldavei, fiul lui Bogdan Voievod, a început
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tren. Abia sfârșisem cu d-na Jagow și mă pomenii cu baronul Taxis de la Legațiunea austro-ungară. Venise să-mi ceară sprijinul pe lângă Ionel pentru a nu fi expulzați din fosta lor legațiune, Str. Vamei, cerută de diplomații francezi, al căror locaș fusese devastat în timpul ocupației. Nu aveau cu ce-și plăti hotelul și voiau să ră mână acolo până vor putea pleca. „Nu pot face nimic pentru dumneavoastră, francezilor nu le putem refuza nimic, înțelegi și d-ta?“ „Fiindcă sunt exigenți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mi se părea că trăiește, că are un suflet plămădit din sufletele noastre, ale tuturor, ale celor morți și ale celor vii. După moartea mamei, când s-au stabilit acolo Ionel cu Eliza, deși cunoșteam simțimintele ei ostile pentru acest locaș, mai licărea speranța că faptul chiar de a deveni stăpână o va împăca cu locul, unde în timp de 13 ani făcuse atâtea neajunsuri mamei, care nu știa prin ce concesiuni și înlesniri să o împace. Iluzia fu scurtă. Ionel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe care îl scoase din casă după cererea Elizei. Casa era foarte schimbată, lucru natural în locuințe adaptate nevoilor fiecărei generații. Ionel însă ar fi trebuit să nu cedeze pentru oarecare lucruri și să păstreze tradiția care dă atâta farmec locașurilor, unde, pe lângă confortul modern, găsești icoana trecutului. În privința confortului, nu era nimic de zis: funcționau șapte camere de baie model, fără a vorbi de cele două tuburi fixe cu apă caldă și rece din odăile de sus. Camera tatei rămăsese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la 4 mai din primăvara următoare, Eliza nerevenind din Italia și Dinu luând asupra lui parastasul părinților, fusei la morminte cu mai multe geamantane în automobil, încărcai tot ce aveam acolo, afară de mobile, și îmi părăsii de veci acel scump locaș. Când se întoarse doamna din străinătate și află de mutarea mea, nouă furie, dar pe care nu avu ocazia să mi-o arate, căci o evitai. La parastasul din noiembrie, mă invită să petrec noaptea, refuzai, bineînțeles, scriindu i că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a târgoveților din orașul Neamț, care și-au zidit casele lor cu pietrele acelei sfinte ruine. Acum însă, mulțămită Domnului, această profanare a încetat în urma unei legi de protecțiune a monumentelor istorice votată de Camerele legiuitoare. Așadar, iată-ne în locașul care a adăpostit odinioară atâtea suflete de viteji. Calcam cu piciorul pe pământul udat de sângele lor și vedeam împrejur aceleași șesuri, aceleași ape, aceiași munți pe care și-au preumblat și ei odinioară ochii, atingeam cu mâna aceleași ziduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dosul cărora ei fulgerau pe dușmani. Și acum, ce a ramas? Acum în locul unde era odinioară atâta freamăt de viață, atâta zgomot de arme, atâtea inimi calde, atâta dragoste de moșie, atâtea brațe vânjoase nu-i decât tăcere, pustiu, jale, locaș de cocoveice, unde nu se mai aude decât suspinul vântului prin spărturile meterezelor. O, Doamne! Cine a pus oare întăia piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă pentru apărarea țărei? Orișicât aș întreba aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
izolărei, al înstrăinărei de orice legături omenești, niciodată nu m-am simțit mai dus, mai pierdut în haosul nemărginirei ca atunci când din înălțimea văzduhului priveam roată împrejur întreaga pădure de vârfuri înzăpădite, o lume de pe ceea lume, creată parcă pentru locaș de ciclopi. Și totuși niciodată n-am fost încunjurat de o mai mare adunare de oameni eleganți, veseli și vorbareți ca în acea sară, întocmai ac pe un bulevard parizian. Dar s-au petrecut atunci în mine câteva momente de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
albe, sclipitoare, marture vii ale unor timpuri asfințite. Apoi mai departe, tocmai la orizon, se profilează un șir de alte dealuri mult mai mari, aproape cât niște munți, peste care se întinde, cât cuprinzi cu ochii, un codru imens secular, locaș de dihănii sălbatice și izvor nesecat de nouri și furtuni. De treizeci de ani de când am dinaintea ochilor această neasemanată panoramă și nu mă mai satur de a o admira. Totdeauna parcă-i descopăr o nouă frumuseță. De multe griji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
intelectuale, prin folosirea adecvată a lucrărilor manuale, și educației morale, prin practicarea unui sistem de autonomie relativă a elevilor". În aceeași perioadă, mai precis, în 1901, în India, RABINDRANATH TAGORE (1861-1941), animat de idei rousseauiste și tolstoiene, deschide la Santiniketan (Locașul păcii) o școală care, chiar dacă în lucrările de specialitate dominate de europocentrism nu a fost integrată printre "școlile noi", ea are toate caracteristicile acestora: retrasă de aglomerările sociale pentru a oferi elevilor posibilitatea unui contact cît mai direct cu natura
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de plan cruce greacă înscrisă” , cu naosul larg, sub formă de pătrat, în care 4 stâlpi susțin sistemul de boltire în formă de cruce greceacă, în al cărei mijloc se află o singură turlă monumentală. Istoricii presupun că a fost locaș al Mitropoliei până la instalarea la domnie a lui Vlad Dracul, care construiește un alt edificiu în acest scop, apoi schimbă reședința mitropolitană la Târgoviște, dîndu-i o triplă semnificație: „funerară, dinastică și cruciată”, „așa cum o vădește stema de piatră, centrul luptei
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Luminat-au ani mulți de-nălțări, Noi văzut-am cu ochii gândirii Drumul ce-aveam de-mplinit. Refren În sălașul cu șapte coline Văd mici stele pealee trecând, Și-n liceul, cu mândru renume, “Miron Costin” noi cântăm din priviri. Din locașul unde nici teii nu mai dorm, Risipiți fără teamă, prin zări mergând, Noi vedem anii grei ai zidirii Răsărind din dragi și înțelepte-ndrumări. Refren Iubite cetitoriu, Biruit-au gândul să ne-apucăm de-această trudă, să dăm lumii la vedere
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]