5,961 matches
-
la un chef. Nu pare să aibă mai mult de 16 ani. Cu toate astea, cînd Îi arăt numărul unității de pe ordinul de Înrolare, știe unde trebuie să ajung. — Aaa, păi e lîngă Hațeg, la SÎntamaria Orlea. Prietenul ei e locotenent acolo. Prietenul ei...? Prieten locotenent? Expresia „de treabă“ cu care Gică mi-a prezentat-o face parte dintr-un cod care mie mi-a scăpat, pentru că sînt adormit. Îmi lasă un număr de telefon și o adresă, În caz că am nevoie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să aibă mai mult de 16 ani. Cu toate astea, cînd Îi arăt numărul unității de pe ordinul de Înrolare, știe unde trebuie să ajung. — Aaa, păi e lîngă Hațeg, la SÎntamaria Orlea. Prietenul ei e locotenent acolo. Prietenul ei...? Prieten locotenent? Expresia „de treabă“ cu care Gică mi-a prezentat-o face parte dintr-un cod care mie mi-a scăpat, pentru că sînt adormit. Îmi lasă un număr de telefon și o adresă, În caz că am nevoie de ceva. O-ho-hooo... de unde să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adaptat - dacă nu-i scriu, Înseamnă că nu m-am adaptat. Sosesc și alte mașini care Își depun ofranda zeului Marte și, după un scurt popas plin de efuziuni zgomotoase, dispar la vale, În ceață. În poartă ne Întîmpină un locotenent Însoțit de un caporal. Ceva mai Încolo, atîrnați de un gard stau vreo trei șmecheri, cu bonetele lăsate pe ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la vale, În ceață. În poartă ne Întîmpină un locotenent Însoțit de un caporal. Ceva mai Încolo, atîrnați de un gard stau vreo trei șmecheri, cu bonetele lăsate pe ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după noi valizele maro de lemn. Dincolo de poartă sînt cîțiva cîini, niște potăi flocoase și murdare care țopăie și se gudură pe lîngă noi - puțin mai departe, un cîine brun, semeț, cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
botul și urechile ascuțite, mă privește grav, cu o pereche de ochi bicolori. Ceea ce simt nu se mai cheamă de mult frică. Un an și patru luni! Băga-mi-aș... Unii dintre băieți sînt OK, și chiar și unii dintre locotenenți - tineri, au absolvit școala militară de cîțiva ani. S-au adunat să ne primească, dar mai mult stau și cască gura, amuzîndu-se de aerul nostru speriat și stîngaci. Stăm În fața unui pavilion care funcționează ca magazie și ni se spune
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În dormitor. Echipele de fotbal stau cuminți, soldații nu strigă nimic unii la alții și tot miracolul născut de mingea de cauciuc după care alergam cu o zi Înainte pare să se fi veștejit. Pentru că e prima astfel de Întîlnire, locotenentul, un tip scund și palid, palid de parcă cineva i-ar stinge lumina dinăuntru - cine știe, poate o boală, poate o pasiune pentru lucruri nepermise -, Își dă silința să ne facă atenți la vechile direcții ale societății noastre socialiste și la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pula unghiile. E un caporal cu o figură de șarpe, Îl ignorăm și nu pare foarte feri cit, ne promite niște nopți plăcute după ce se face Împărțirea pe baterii și se face iar distribuția În dormitoare. SÎntem repartizați pe baterii, locotenentul nostru e o namilă prietenoasă, nu vorbește mult, nu pare o bestie isterică obsedată de disciplină. Ni-l prezintă pe caporalul bateriei noastre. Un tip ațos, cu un aer grav, care cred că i se trage de la chipul osos. Ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două zile, căpiezi, ajungi să te dai cu capul de-un copac, ca să-ți sară dopurile din urechi. — Aha. Alunecăm la vale În Întuneric, pe poteca Îngustă, rîzÎnd reținut. E duminică. Îl găsesc pe taică-meu la poartă, vorbind cu locotenentul bateriei noastre. Militarul pare intimidat de aerul lui de artist. Nu știu cum vine asta, pentru că nu e ceva evident, ține mai degrabă de atitudine. Îi iese fără să vrea. Și dacă tot l-a intimidat, Îl roagă să-mi dea drumul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Militarul pare intimidat de aerul lui de artist. Nu știu cum vine asta, pentru că nu e ceva evident, ține mai degrabă de atitudine. Îi iese fără să vrea. Și dacă tot l-a intimidat, Îl roagă să-mi dea drumul din unitate. Locotenentul mă lasă, chiar dacă, pentru că nu am depus jurămîntul militar, nu am voie să ies neînsoțit de un cadru militar. Îmi scrie un bilet de Învoire, dar trebuie să mă Întorc pînă la ora 5. Nu are rost să mergem În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prefer să cred că nici unul. Prefer să cred că azi avem ocazia să Întîlnim unul, pentru prima dată, oficial. De azi Înainte, pentru tot restul vieții, frica noastră va avea măcar un chip. Chipul acestui individ despre care, acum, un locotenent vorbește În fața efectivului militar, cu o jumătate de voce. Ne anunță sec că a sosit, e În unitate. Ajunge atît. Știam că trebuie să vină, vestea asta ne-a scos din minți În ultima săptămînă. Dar nutream speranțe, poate că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
clar dacă Îi e sau nu rudă, e un colonel de la una dintre unitățile din Hațeg. Are grijă de el, toată unitatea știe că ar fi bine să te porți prietenos cu Macovei, dacă vrei să nu ai probleme. Inclusiv locotenenții. Și cu toate astea, uite-l cum coboară, perplexitatea făcîndu-l să se unduiască, parcă e o jucărie de plajă gata să se dezumfle, nu știi dacă mai ajunge jos. CÎnd sună a doua oară telefonul, caporalul, În timp ce ascultă, scuipă peste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la răsărit, atunci cînd se vede cîteva clipe printre norii care circulă cu viteză, e alb. Se simte că a nins pe munte, noaptea e un frig umed În dormitoarele neîncălzite, În care s-a instalat tăcerea. În prima duminică, locotenenții Își adună fiecare soldații din baterii la o discuție. Stăm În fața punctului de comandă din liziera de mesteceni, sub o prelată, și nu prea știm la ce să ne așteptăm. Locotenentul nostru, cu aerul lui de muntean sfios, un spărgător
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În care s-a instalat tăcerea. În prima duminică, locotenenții Își adună fiecare soldații din baterii la o discuție. Stăm În fața punctului de comandă din liziera de mesteceni, sub o prelată, și nu prea știm la ce să ne așteptăm. Locotenentul nostru, cu aerul lui de muntean sfios, un spărgător de lemne roșu În obraji, ne spune cu o voce moale și subțire că În zilele următoare se va face o baterie nouă care Într-o săptămînă va fi detașată undeva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se ofere voluntar. Rămîn cu ochii pe aburii care Îi ies din gură. Știu ce Înseamnă o unitate În Bărăgan; de la primăvară, mai puțină armată și mai multă agricultură - toate unitățile din zonă sînt trimise să ajute agricultura socialistă. Sarcina locotenentului e destul de ingrată, s-a atașat de noi și, pentru că nu se oferă nimeni, trebuie să facă el selecția. Ne invită În grupuri de trei În camera punctului de comandă. PÎnă la urmă, reiese că și eu trebuie să plec
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
băgat pe toți cei care am văzut scena În biroul de la parterul dormitorului. Bineînțeles, nimeni nu a văzut nimic. — Fumam, mi-a intrat fumul În ochi. — Eu m-am aplecat să-mi leg șireturile la bocanci. Și tu? a Întrebat locotenentul stînd pe spate În scaun, cu picioarele pe masă, În micul birou În care ne-a Înghesuit pe toți. Tu erai cu spatele, nu? a continuat el rîzÎnd. — Nu, eram cu fața, dar nu văd bine fără ochelari. — I-auzi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de zi cu zi. După- amiezile sîntem adunați pentru diverse munci. O parte a unității se extinde sau se renovează și camioanele cu materiale de construcții trebuie descărcate, așa că singurul lucru eroic În toată povestea sînt spinările și brațele noastre. Locotenentul bateriei noastre e tot un guler alb, un bucureștean suplu, fățos, brunet, cu ceafa tunsă și cărare pe-o parte atent pieptănată, spilcuit pînă la ultimul detaliu, pînă și cascheta are ceva cochet. E tînăr, probabil are vreo 26 de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
favorabilă, lucrurile s-au mai relaxat, ai mei au aflat unde sînt, ba chiar am primit un pachet de la maică-mea, probabil că va veni la ceremonia de depunere a jurămîntului. În fața coloanei care abia reușește să țină rîndurile, merge locotenentul cu Portocală, și numai Dumnezeu știe ce și-o putea găsi de vorbit cu caporalul. În spatele coloanei sînt eu cu Csabi și, dincolo de faptul că ungurul e și el un pic Depeche Mode, avem un registru de bășcălie asemănător, așa că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la sol, În zona de siguranță, pe jumătate acoperite cu prelate - băgate la Întreținere. Bateriile de artilerie sînt plasate În capete și la mijloc. Noi vom fi În bateria din capătul sudic, tunuri de 60. Toate astea ni le spune locotenentul pe un ton prietenos, ca și cum ar fi un motiv de mare bucurie, ar urma să colonizăm un colț de paradis. — Aici o să faceți instrucție, și tot aici o să stați, fiecare baterie are dormitorul ei și toate facilitățile ca să cazeze efectivul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mierea sînt semne că o poți scoate la capăt cu el. Pe cînd Portocală e un cretin incurabil. Așa că plec cu țiganul la ping-pong, spre ciuda lui Portocală, a cărui autoritate a fost subminată grav. — Auzi, bă cioară, dacă vine locotenentul ce dracu’ Îi spun? țipă Portocală isterizat. — Îi spui că ești rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil de albă. Jucăm ping-pong. Nu pot să-l las să mă bată, pentru că e tămîie, dar nu se supără
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
veteranilor, despre uniformele jegoase și mici, despre o mie de alte chestii de care m-am plîns. Toate sfaturile ei sînt din alt film. La un moment dat o aud cum spune că poate ar fi bine să vorbească cu locotenentul, să-i spună să aibă grijă mai bine de noi. Acum, cînd o văd cuprinsă de indignare și de avînt reformist și mai ales de păsare, Îmi dau seama că n-a fost o idee bună să-i scriu, cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu se poate face nimic să Împiedicăm această oroare? Într-una din plasele mirelui se mișcă ceva, probabil că mita lui pentru un loc pe lista de permisii e Încă vie, vreo orătanie pe care urmează să i-o plaseze locotenentului În portbagajul mașinii trase În parcarea din incinta militară, aproape de poartă. E clar că eu, cu cartușul meu de BT, mă voi duce În permisie În patul de sus, voi abuza de salteaua lui mai bună decît a mea, cît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întîi, Tovarășul Nicolae Ceaușescu, Președintele Republicii Socialiste România, Secretarul General al Partidului Comunist Român și Comandantul Suprem al Forțelor Armate Române, va citi un raport În fața țării. — Are toată lumea pe ce să stea? Foarte bine, acum, așezarea! ordonă răstit un locotenent. Caporalii bateriilor sînt răspunzători de ordinea soldaților pînă la Încheierea lucrărilor. În spatele lui se derulează deja imagini din Sala Palatului. O mulțime de oameni aplaudă În picioare de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte cîteva minute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
hectar... industria românească realizează produse de Înaltă tehnicitate și complexitate... Nimeni nu poate să reziste fără propriul său trup mai mult de o jumătate de oră. După o jumătate de oră, Portocală primește cadou de la Gărăgău un bobîrnac peste ureche. Locotenenții și celelalte cadre militare au plecat rînd pe rînd, a mai rămas doar un maistru militar bătrîn, care acum moțăie cu capul căzut În piept; e momentul să ne relaxăm și noi. Încep discuțiile de ventriloci, Încep micile farse făcute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
simplu? Ce-ar avea de zis? Apoi simt cum un sîmbure congelat mi se naște În minte: dar dacă ar Înțelege? Ce ar Însemna dacă ar Înțelege? Din radioul mașinii, Al Bano cîntă Felicità. — Ai În spate un pachet pentru locotenent. Așa mi-ai scris. Poate Îți dă drumul În permisie. CÎnd ziceai că se dau permisiile? Schimbă subiectul și măcar de data asta destinul ne ajută. Locotenentul tocmai trece prin fața mașinii, spilcuit, cu figura lui de gigolo; În noaptea asta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Din radioul mașinii, Al Bano cîntă Felicità. — Ai În spate un pachet pentru locotenent. Așa mi-ai scris. Poate Îți dă drumul În permisie. CÎnd ziceai că se dau permisiile? Schimbă subiectul și măcar de data asta destinul ne ajută. Locotenentul tocmai trece prin fața mașinii, spilcuit, cu figura lui de gigolo; În noaptea asta intră OS pe unitate și probabil că o mînă divină l-a Împins mai repede de-acasă, ca să treacă pe poarta unității În cel mai bun moment
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]