2,956 matches
-
de școală românească, de ieri și de astăzi. Este ceea ce editorul semnalează într-o lungă notă de subsol (op. cit., p. 8, n. 1) adresată „specialiștilor” în teologie fundamentală și istoria Bisericii, promotori ai unui irenism obedient, fără acces la adevăratul logos al teologiei, deși stăpâniți de triviale apetențe. Este vorba despre cei cantonați în disciplina de tip manual a cunoașterii, figuri pasagere care n-au decât puterea de a însemna înciudați filele cataloagelor școlare. Situația de astăzi nu-i va mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Registrul formal al expresiei verbale predetermină conținutul oricărui enunț și îi circumscrie, sui generis, finalitățile. Acest truism exprimă o evidență, dar ne reamintește în același timp de o veche exigență a culturii europene: omul valorează tot atât cât cântărește propriul logos (și tăcerea corespondentă). O reflecție asupra excentricității ca practică discursivă ar rămâne incompletă dacă nu ar interoga relația dintre modurile de conceptualizare ale centrului în tradiția filozofică și literară. S-ar impune deci o analiză a conduitei discursului, care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
simpatică filozofilor idealiști germani, nici naivul „propovăduitor al toleranței” imaginat de enciclopediști. Mântuitorul nostru este, așa cum spune Crezul nicean, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, adica Om-Dumnezeu, și numai așa Îl putem cunoaște. El este nu doar „Păstorul bun”, ci și „Logos” al creației, temei al tuturor ce sunt, „stâlp și temelie” pentru orice adevăr. Trebuie, apoi, să ne reamintim că Mântuitorul n-a oferit numai mângâieri copiilor, iertare păcătoșilor și vindecare slăbănogilor? Nu a împărțit tot El și predici de mortificare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu tăcerea. Cuvântul din Scripturi are o prezență iconică, precedând și urmând evenimentului comuniunii euharistice. Atât în actul ruminației, cât și în taina Euharistiei, fără invocarea Duhului - adică în absența epiclezei - nu se poate vorbi despre prefacere. Conversația nevăzută cu Logosul presărat în câmpul creației și pământul Scripturilor seamănă cu arta grădinăritului. Euharistia este primăvara parfumată a grădinarului, care, precum trandafirul lui Angelus Silesius, crește și înflorește ohne warum... Grădinarul tâlcuitor de înțelesuri va fi fericit să adoarmă sub lumina lină
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nici una fără înțelesul ei” (I Corinteni 14, 10). Are Scriptura un text original la care exegeții pot face un ultim recurs? Dincolo de controversele istorice care privesc tradiția manuscriselor ebraice și grecești, rămâne evidența originii anistorice a sensului (înțeles aici ca logos) transcendental al Scripturii. Traducerea Scripturii este nu doar o posibilitate, cât mai ales o sarcină universală, fundamentată pe două realități: (1) transparența iconică a cuvintelor în raport cu Verbul ipostatic; (2) nelimitarea semantică a Verbului originar. În practica interpretării, această disponibilitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale teologiei bizantine. Sfinții Părinți răsăriteni s-au angajat într-o propedeutică de tip filozofic, definind în limbajul gândirii grecești presupozițiile ontologice și aspirațiile metafizice ale dogmelor Revelației. Spre deosebire de teologii universitari occidentali, autorii patristici nu s-au temut să răstignească logos-ul filozofiei prin uzul sistematic al paradoxului (I Corinteni 1, 20-24). Doar după acest exercițiu se poate spune, împreună cu Sf. Maxim Mărturisitorul, că „Duhul Sfânt nu este absent din nici o făptură și mai ales din cele ce s-au învrednicit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sale, ci fiecare și spre ale altora” (Filipeni 2, 4). La fel de importantă este arta persuasiunii sau tehnica seducției prin conjuncția dintre inocență și inteligență („fiți așadar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” - Matei 10, 26). O viziune ortodoxă despre logos, cunoaștere și istorie nu mizează pe falsul conflict dintre „marea cultură” și micile continuități de provincie, dintre parcursul taciturn al academicienilor și efortul unor inimoși vulgarizatori 1. Cel puțin în tradiția ortodoxă, sistemul de segregare prin caste n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
stabilității și mobilității, ale simetriei, asimetriei precum și ale independenței funției stato-kinetic finalizându-se cu mersul independent și alergare. Se evidențiază fazele controlului motor (prefiguarea, descoperirea, specializarea). Astfel strategia kinetoterapeutică privind folosirea strategiei axului central (Pásztai 2004 Kinetoterapie in neuropediatrie Ed. Logos pg 130) va fi simțită prin controlul motor si in final cel muscular, (cranio-caudal, caudo-cranial, proximo-distal, disto proximal): Mișcarea voluntară se desfășoară pe baza unui program preexistent a unei engrame întipărite. Contribuția volițională are rol de inițiere eventual de susținere
MERSUL, „PRODUS FINAL” AL MATURIZĂRII NEUROMOTORII. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zoltán Pásztai () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_809]
-
STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950 n-ar fi completă fără menționarea acestui aspect, deși el iese din sfera unei cercetări ce-și propune să urmărească dirijarea, prin presă, a vieții literare și a literaturii. Începând cu acest an și logos-ul, ca entitate de bază nu numai a comunicării ci și a imaginii literare, va trebui să facă politică. Iar ca exemplu de extindere a ideologicului nu numai asupra artisticului ci și asupra științelor, să ne referim, În linii foarte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
astfel ca, pe terenul eliberat de „dușmănoasa ideologie burghezo-moșierească”, aceeași operă, mistificând realitatea, părăsindu-și statutul de pură expresie a subiectivității și devenită armă de luptă, să impună alte valori și comportamente: cele ale omului nou, de esență comunistă. Nicicând logosul și celelalte entități de bază ale artelor n-au fost etatizate ca-n vremea realismului socialist. PAGE FILENAME \p D:\carti operare\Literatura in totalitarism\Literatura in totalitarism.doc PAGE 1
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
A fost bătut și la Gherla, din cauza unei discuții cu un cunoscut, căruia i-a vorbit, după insistențe, despre Pitești. „Țanu” a aflat de discuție și i-a torturat, deși nu la fel de brutal ca Țurcanu, adaugă Plapșa. A urmat un logos al lui „Țanu”, căruia Angelescu i s-a împotrivit curajos, rezultatul fiind că toți cei din cameră au fost luați la bătaie. În plus, a fost lovit și de gardienii din Gherla, pentru că a reușit să le șoptească lui Gheorghe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
3. În toate situațiile, „separatorul” elementelor care alcătuiesc fișa cărții (autor, titlu, editură, localitate, an, ediție etc.) este exclusiv virgula, așa cum cere ortografia limbii române, cu excepția punctului din final: Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente (DCR), ediția a II-a, Logos, București, 1997. 4. Deși s-a respectat ordinea alfabetică a numelui de familie al autorilor, nu s-a făcut inversarea nume + prenume: Félix Gaffiot, Dictionnaire latin-français. Nouvelle edition revue et augmenté sous la direction de Pierre Fobert, Hachette-Livre, Paris, 2000
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Sistemul internațional de unități de măsură (SI). Generalizarea aplicării sale, Editura Tehnică, București, 1970. 5. Cuvântul editură nu a fost generalizat, folosindu-se doar acolo unde exista mențiunea ca atare pe foaia de titlu: Univers Enciclopedic, Humanitas, Cartier, Meteor Press, Logos, dar Editura Universității din București, Editura Enciclopedică, Editura Tehnică etc. 6. Siglele unor lucrări academice - Micul dicționar academic (MDA), Dicționar de cuvinte recente (DCR) - nu sunt scrise cu italice atunci când se află după menționarea integrală a titlului, dar se scriu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de cutremur, mercurul se vărsa în pahare, putându-se aprecia astfel atât direcția, cât și intensitatea seismului după cantitatea de mercur vărsată în pahare. Mai apoi, seismologia (ramură a geofizicii care studiază cutremurele de pământ, din gr. seismos cutremur și logos știință) s-a dezvoltat într-un ritm rapid, iar metodele ei s-au perfecționat și diversificat continuu, lucru accelerat și în prezent, când toate forțele oamenilor de știință din întreaga lume sunt îndreptate spre “ghicirea” (prognoza) locului, forței și timpul
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
pictura lui Cézanne o restituție a universului platonician din Timaios, dar acelorași „clasici ai unui extrem clasicism” le reproșează sterilitatea, lipsa de fior și disprețul pentru idee. Părăsindu-și maeștrii, tânărul critic recunoaște, în bună tradiție romantică, forța magică a logosului. Trepte ale abstracțiunii, cuvintele incarnează realități virtuale și contribuie la creație. În Charmion..., interpretare poetică a modelului cosmologic pitagoreico-platonician, dă și o motivare ontologică funcției metafizice a artei. În planul cunoașterii, poezia reprezintă, alături de filosofie și de eros, o cale
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Ghițulescu, Istoria, 86-100; Traian Pop, Introducere în filosofia lui Blaga, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 1135-1148, passim; Dan Zamfirescu, Cultura română - sinteză europeană, București-Chișinău, 2002, 296-316; Alex. Ștefănescu, Lucian Blaga, RL, 2003, 22; Dumitru Micu, Lucian Blaga. Autofăurirea prin logos, București, 2003. Ov.S.C.
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și Buda corviniană. E vorba de un „instinct al focarului necesar”, cum îndreptățit se exprimă Andrei Brezianu, însoțind cum nu se poate mai bine argumentul lui Antonio José de Saraiva: „A cuprinde în inima vieții colective scânteia de lumină a logos-ului”. Însăși echivalarea ideii de Roma cu aceea de Europa nu ne poate lăsa indiferenți, cu atât mai mult cu cât știm acum ce semne distinctive, deschise deopotrivă universalului și naționalului, poartă cărturarul format pe malurile Târnavelor. * * * Dar să revenim
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul epistemologiei tari, paradigmatice, ceea ce nu înseamnă că au dispărut preocupările legate de teoria științelor. Putem vorbi despre imposibilitatea, în context postmodern, a unei epistemologii a logosului universal, a pozitivismului. Pentru pozitivist, lumea se împarte în ceea ce se poate afirma cu claritate și ceea ce trebuie trecut sub tăcere. Dar aceasta este de fapt o filosofie dintre cele mai absurde, căci nimic - sau aproape nimic - nu poate fi
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
De la raționalitatea transversală la competențele transversale Din punct de vedere filosofic, transversalitatea rațiunii înseamnă schimbarea portretului tradițional al acesteia („raționalitatea universală centrată pe subiect și întemeiată pe teorie”) cu unul nou, al raționalității practice. Noul chip al raționalității „nu elimină logosul, ci mai degrabă îl reconfigurează cu ajutorul practicii comunicative, în care cerințele rațiunii devin efective prin critica, articularea și revelarea orientată pe praxis” (Schrag, 1999, p. 237). Abordarea integrată a curriculumului și varianta concretă a temelor cross-curriculare (numite uneori, nu întâmplător
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
În căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, În comunitatea ioaneică s-ar fi produs, foarte devreme, o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Bown „secesioniști”, susțineau o „cristologie Înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, În vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia În curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Început comunicarea cu Dumnezeu, tăind orice speranță și anulând orice dialog dintre creator și creatură. Fariseii simbolizează aici omul care În fața luminii soarelui Își Închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e Întuneric absolut, ori cu cel care, la auzul Logosului divin, Își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale Împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt În aceste vindecări, fariseii iau
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Înaintarea omului spre desăvârșire presupune o Întoarcere la starea sa naturală; atunci când omul hotărăște, prin liberul său arbitru, să urmeze rațiunile naturii, nu mai este singur, pentru că harul divin Îl Însoțește În suișul său. 2) Urcușul omului se Înfăptuiește prin Logos, Cel care le unește pe toate, „Poarta care se deschide spre lumea cunoștinței tuturor acelora care au parcurs calea spre virtute”. 3) Prima etapă În acest urcuș este curățirea de patimi; urmează cunoașterea logoi-lor dumnezeiești În lume (ce amintește de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lumea cunoștinței tuturor acelora care au parcurs calea spre virtute”. 3) Prima etapă În acest urcuș este curățirea de patimi; urmează cunoașterea logoi-lor dumnezeiești În lume (ce amintește de „Întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, În sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4) Contemplarea directă a lui Dumnezeu se Înfăptuiește În afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se Împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască; Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră În „Duminica” vieții
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
bunătății noastre de Ion Druță, Nonroman de Florian Smarandache. Acesta din urmă, refugiat în SUA, a creat acolo un curent numit paradoxism, publicând și o Antologie despre paradoxism (Los Angeles, 1993), în care este inclus și B., cu studiul Un logos ascuns: paradoxismul. În Aspectele... stau alături, firesc din unghi estetic, romancieri diferiți ca ideologie: Zaharia Stancu, Eugen Barbu, Ion Lăncrănjan, Paul Anghel, pe de o parte, Marin Preda, Augustin Buzura, George Bălăiță, Octavian Paler, pe de altă parte, pe lângă autori
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
un alt punct de vedere, referitor la modalitatea de a Înțelege Încheierea existenței. Acesta ne este oferit de morala creștină. În concepția antropologică a lui D. Stăniloae, fundamentată pe valorile moralei creștine, moartea are o semnificație particulară. Omul este creatura Logosului divin, atât ca trup, cât și ca suflet, care nu mai sunt contradictorii, ci complementare. Relația omului cu Logosul divin, sursă a vieții, face ca el să nu mai fie supus perisabilității, dispariției ireversibile după moarte. Trupul este materie, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]