2,054 matches
-
trecuse pe sub acest buzunar scârbos cu câteva secunde mai devreme. Ouă fără număr se rostogoleau înăuntrul acestui sac abdominal, în direcția unui tub ovipozitor palpitând: era o înspăimântătoare bandă de asamblare organică. Ajunse la capătul traseului, ieșeau la aer liber, lucind din cauza umorii vâscoase și erau strânse de lucrători. Aceste versiuni miniaturale ale soldaților alergau de colo-colo fără să-i bage în seamă pe cei doi oameni prezenți printre ei; nu se gândeau decât la sarcina lor, care consta în ducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dar ei nu erau pregătiți încă s-o suporte, așa că încuviințară pe dată invitația creștinului și pătrunseră aplecându-se în colibă. în colibă - călduț. în partea opusă punctului de vedere al povestitorilor arsamatoriști erau paiele rezervate culcușului copiilor: paie proaspete, lucind frumos-gălbui la lumina opaițului. Copiii lui Covaliov, ca toți copiii din lume, se hârjoneau veseli și neastâmpărați și poate că am zăbovi cu privirea și condeiul asupra șturlubaticei lor goane prin colibă dacă nu ne-ar fi luat-o înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu s-a întâmplat nimic! - strigă turcul. Oprește! — Păi dacă dumneavoastră înșivă spuneți că nu s-a întâmplat nimic - încercă Georgios să folosească străvechile silogisme socratice - atunci eu mai trebuie să opresc? — Da, trebuie! - răspunse turcul, cu negura Evului Mediu lucindu-i încă în ochi. Georgios se conformă. Aruncă o privire neajutorată spre Metodiu, aruncă ancora și până la urmă aruncă și puntea spre caiac, să poată urca musulmanul însoțit de trei ieniceri echipați de campanie. — Ne iei și pe noi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu mândrie un tricou vopsit cu pete, o pereche de blugi evazați și o pereche de pupile inexistente. Am spus că mă aflu acolo ca să mă văd cu Tom și Alice și să-i ajut să instaleze decorul. I-au lucit ochii. I-am vorbit ferm: oi fi venit eu aici să îl văd pe Tom din pură prietenie, dar până aici merge bunăvoința mea. Cu siguranță nu aveam de gând să plătesc șapte lire pentru acest privilegiu. Într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
i-am spus cu aroganță. Nu s-a dat la o parte. În schimb, s-a lipit de mine, o mână de-a lui alunecându-mi pe a mea și ținând-o într-un mod neașteptat de ferm. Ochii îi luceau și erau parcă ieșiti din orbite. Oh, am încuiat ușa după mine, mi-a răspuns acum cu o voce excitată, cu un ton din ce în ce mai ridicat la fiecare cuvânt. Acum este mort, probabil că îți cauți distracția în altă parte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
A fost bine? Mai rezistă? Am staționat doar trei minute pe această emisiune, timp suficient pentru a vedea cum a fost luat la întrebări „cel mai bun prieten al mirelui“. Care era un pic abțiguit, băuse vârtos, era transpirat, îi lucea fața (bine, nici nu era fardat...). Penibil. Emisiuni de vară. Televiziunile astea se insinuează din ce în ce mai pervers în viața noastră reală, cu surogatul lor penibil. Începem să credem că nu există viață sau oameni adevărați dacă ea / ei nu apar la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare evidente. Se înroșise, porii mari, saturați de cremă și pudră luceau, gura i se schimonosise. Ei, nu, rosti, pornită din senin, păi așa nu mai merge, dragă. Nici alaltăieri nu am putut să mănânc nimic, dar nimic era o varză împuțită de-a dreptul. Păi, eu plătesc aici, nu mă joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băiat potrivit de statură, cu părul lins, pieptănat într-o parte. Îi ședea bine în costumul bleumarin cu dungi albe, cu revere mari, rotunjite, părea foarte serios. Ținea în mână o servietă diplomat, știa că asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dezumflat, cu o alta. Într-o zi Carmina îl reîntâlni pe profesorul de sport. Nu era beat dar fusese, după cum spunea, la o partidă de tenis și transpirația îi mirosea intens, a acru, a doagă de butoi, porii feței, măriți, luceau de grăsime, dincolo de aparenta sprinteneală, purta cu sine o expresie de om suferind; poate nu băuse nimic în ziua aceea, îi lipsea tonicul existenței, elixirul vieții. Își ștergea mereu mâinile transpirate, părea încurcat, părul transpirat îi tot pica pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putut crede, Dumnezeului că o să se împotmolească aici și n-o să mai vrea cu nici un chip să mai iasă din glod? Fruntea toată i se umplu de cute, simbolizând schematic mai mulți cocori în zbor, în timp ce, dedesubt, ochii mici, negri, lucind umed ca la vietățile de pădure, păreau atât de neajutorați. Poate eu... aș renunța să mă mai frământ, însă oamenii din jurul meu mă trezesc cu câte o întrebare și mă fac din nou să văd adevărul. Fana ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zac în mine. Apropo: Îți mai amintești de cartea copilăriei noastre: Habarnam în orașul soarelui? Ce s-o fi întâmplat cu ea? S-au îmbrăcat, au străbătut holul spațios și au ieșit în cerdac Era o după amiază frumoasă. Soarele lucea în ochiul de geam al unui turn de apă. Pe mâine, a spus Ovidiu către sora lui și a trântit portiera. Pe mâine, a strigat Fana, venim în zori! Ela s-a oprit lângă Fana, a apucat-o de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ligamente, strânge, strânge aproape că-i taie respirația, o săgetează prin sâni și minutele trec anevoie, se târăsc chinuitor. Ușa bibliotecii se deschide și se închide, nu vede pe nimeni în fața ochilor, acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
corijeze, să aibă mândria că bărbatul îi pleacă din casă ca scos din cutie. Deși, dacă era să se gândească bine, Sidonia niciodată nu avusese asemenea preocupări, cu toate astea, Trofin și Ovidiu arătau impecabil! Dimitrie avea părul proaspăt spălat, lucea, probabil colindase pe la foruri superioare cu probleme de serviciu, încercă să ghicească dacă avusese succes ori ba, acolo pe unde fusese, probabil că da, altfel nu i-ar fi telefonat sau chiar dacă ar fi făcut-o, ea i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să aștept acolo. A format un număr de telefon. Eu mi-am scos rucsacul și m-am cufundat în canapeaua moale, privind în jur. Era un hol curat, plăcut, cu multe plante ornamentale și picturi abstracte de bun gust. Dușumeaua lucea de-ți lua privirile și-mi vedeam în ea pantofii ca într-o oglindă. La un moment dat, domnișoara de la recepție mi-a spus că doamna doctor Ishida vine imediat. I-am mulțumit din cap. Doamne, câtă liniște e aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
omul se duce pe două roți. Ca de obicei, Konrad stătea pe butucul de tocat de la intrare. E ușor de descris: vestă descheiată, mâneci suflecate, brațe tatuate balansându-se pe genunchii de fost boxer. Între degetul arătător și cel mijlociu lucea un trabuc scurt, dar gros. Văzându-mă, s-a ridicat, și-a băgat chiștocul bine mestecat În gură și mi-a Întins o mână mare cât pentru doi. — Knisch, nu te-am văzut de un secol! Fruntea Îi lucea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mijlociu lucea un trabuc scurt, dar gros. Văzându-mă, s-a ridicat, și-a băgat chiștocul bine mestecat În gură și mi-a Întins o mână mare cât pentru doi. — Knisch, nu te-am văzut de un secol! Fruntea Îi lucea În lumina becului de deasupra ușii. Niște molii executau un dans sălbatic În lumina goală. — Ce se Întâmplă pe-aici? La Crama Albastră rareori se Întâmplă ceva și dacă, ocazional, se Întâmplă totuși ceva, niciodată nu e de bine. —Rigoberto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Tipul s-a uitat la mine de parcă nu mi-ar fi Înregistrat vocea. Sau poate era ocupat să stocheze noul vizitator În memorie? Dacă era așa, nu cred că era foarte dificil: păr roșcat și ochi verzi, cei din urmă lucind sticlos, o pereche de urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
străină. În loc să zâmbească și să-mi spună că pot să merg la culcare, Își scoase ochelarii minusculi și Îi așeză lângă o foarfecă la fel de minusculă, aflată masa minusculă. — Care-i problema? strigă, cu mâinile făcute pâlnie. Pe un deget Îi lucea un degetar. — Piper boabe, i-am strigat drept răspuns, sau măr, croitor, căniță... Am profitat de liniște ca să meditez asupra inscripțiilor cu litere mari de pe pieptul meu dungat. — Poftim? În clasa mea, i-am explicat indicând indignat spre numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
viță „nobilă“, familia lui avea chiar un tablou de Polster În camera de zi. Winkler, moștenise de la tatăl său ochii de pește, picioare scurte ca niște butuci și pori remarcabil de activi. Nu l-am văzut niciodată să nu-i lucească fruntea de transpirație și să n-aibă urme de umezeală la subraț, care, până la sfârșitul orei de ortografie și al programului școlar, ajungeau până la curea. Noaptea Winkler nu era dezbrăcat, ci mai degrabș smuls din haine. Și, de parcă genele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
repezi, elastici prin Întuneric. Ceilalți - cam de vârsta mea; cu sufertașe În mână - traversaseră strada În direcția opusă, Înspre fabrica de bere, unde au dispărut În beznă. Probabil că lucrau În schimb de noapte. Cu ochii ațintiți pe poteca pietruită, lucind alb și fantomatic, mă gândeam la lichidul emis de mine - și dintr-odată am simțit o durere atât de intensă, Încât m-am Îndoit. În clipa aceea, cineva mi-a dat un pumn În spate. M-am Împleticit Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apropie o ceașcă cu ceai de buze. Odată ambele testicule rezolvate, cleștele a fost extras. Însă, În timp ce chirurgul curăța instrumentul cu un prosop de la brâu, mi-am dat seama că nu folosise un clește, ci foarfece. Tăișul minuscul din vârf lucea lipicios de sânge... Odată foarfecele curățate, doctorul așeză o duză de metal În gaura puncționată, și introduse prudent sonda bipartită. Îndreptă capetele În sus și Într-o parte. Trebuie să fi fost dureros, pentru că pacientul Începu să se miște imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
grinzile de lemn, gri și prăfuite, Îngrămădite de-a lungul fațadelor. Am trecut pe lângă trei femei așezate somptuos pe niște navete de bere răsturnate. Pe o bucată de pânză au Împrăștiat câteva tacâmuri ruginite și niște ace de cravată, care luceau ca niște bucățele de unt topit În soare. Lângă femei se afla un individ care căra pe puțin douăzeci de perechi de pantofi În jurul gâtului. Am constatat surprins că era același tip care Îmi vânduse cămașa mult prea strâmtă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ar trebui să faceți ceva cu fața aceea, să știți. Vânătăile acelea dor cu siguranță. Încercați cu alifie pentru copii. E eficientă. Persoana care păși În lumină era calmă și corectă. I-am văzut buzele mișcându-se Încet, părul negru, lucindu-i. dar abia mai târziu am reușit să dezleg cuvintele, mult după ce m-am ridicat din scaunul răblăgit În care stăteam. Surprinzător, inspectooarea zâmbi. Uneori pe parcurs mai apar și informații noi. Lucruri pe care nu ți le aminteai, intuiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse doar că „doamna“ se va Întoarce Într-o clipă. Când nevastă-sa se arătă din nou, pufăind și lucind de transpirație, mă informă că nu prea are nimic de mâncare. Mi-am ridicat capul și am văzut că, Într-adevăr, cele mai multe mâncăruri listate pe tăblița neagră din spatele ei fuseseră șterse cu un burete, lăsând un voal estompat, dar persistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care toți savanții ni se par cunoscuți. Avea părul rar, nasul Îngust, ca un cioc, iar sub acest ansamblu se ascundea un barbișor Îngrijit. Guler din celuloid, cravată legată impecabil. Pe degetul mic de la mâna dreaptă, un inel cu pecete luci În soarele leneș de vară. În spatele vizitatorului, o femeie solidă tocmai urca o scară pe niște picioare groase, dar neuniforme. Ajungând la ultimul raft, extrase o carte de referință, coborî și șchiopătă Într-o cameră adiacentă. Din aceeași cameră, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]