3,158 matches
-
standuri cu lucruri de ocazie, buticuri și artizanate. Sărbătoarea Muzicii, a Cinematografului, a Sporturilor nautice, Serbările Zăpezii, Serbarea Fructelor, a Vegetarienilor, a Luminilor, a Florilor, a Pădurii, peste tot au loc ceremonii inedite în cursul cărora se împletesc culturalul cu ludicul, istoria cu turismul, tradiția cu interesul comercial. În câteva decenii s-a trecut de la memorie la hipermemorial, de la regimul finitudinii la infinit: Philippe Muray are dreptate atunci când vorbește de instaurarea unui „sistem hiperfestiv”, a unui festivism galopant în sânul societății
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
acest model, numeroase festivități contemporane se caracterizează prin aceea că sunt mai puțin solicitate să întrețină vitalitatea elementelor esențiale ale culturii colective decât să învioreze prezentul oamenilor. Este vorba nu atât de reînvierea trecutului, cât de transformarea prezentului în timp ludic și recreativ. Ce altceva este Crăciunul, dacă nu un munte de cadouri destinate să-i facă pe copii fericiți? Ce altceva este 14 iulie, dacă nu o zi nelucrătoare destinată divertismentului? Ceea ce contează nu e atât fenomenul aniversat, cât divertismentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
psy care promovează exprimarea afectelor și expansivitatea emoțională. Proslăvind satisfacerea plăcerilor și a nevoii de divertisment, era abundenței a reușit, ajutată în această privință și de valorile psihologice, să substituie normelor rigoriste și convenționaliste un sistem de referință axat pe ludic, pe prezentul recreativ, pe fantezie: expresivitate emoțională, destindere și spontaneitate. Ceea ce s-au străduit timpurile moderne să refuleze (dansul liber, ritmurile trepidante, travestirile, dezlănțuirea emoțională) a putut reapărea la suprafață sub forma tot atâtor concretizări ale „dreptului” la plăcere, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sportiv”, cu scopul de a evita plictiseala, de a varia orizonturile și plăcerile. Astfel, activitatea sportivă se înscrie și ea în rândul comportamentelor normale, eclectice, experiențiale ale hiperconsumului. Sporturi fun, practici sportive multiple - e timpul supravalorizării sistemelor de referință senzitive, ludice și conviviale mult mai mult decât al celor specifice câștigătorului. La baza vârstei fun a sportului se află, în principal, aventura simțurilor, căutarea de noi experiențe, nevoia de a evada. Până la urmă, asocierea sportului-divertisment cu idealul performanței apare ca un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
acestui look (culorile variate, fantezia, eleganța și seducția ținutelor). La fel stau lucrurile și în ce privește lenjeria feminină, care, asociată cândva cu normele igienice, a devenit un element al modei de sine stătător, redesenat de idealurile hedoniste și senzoriale, sexy și ludice, glamour și poetice. Ca și lenjeria feminină, ochelarii sunt vânduți în mod frecvent ca produse de modă sau de „fantezie”. Piețele de consum semnalează pretutindeni reculul „eficacității” stricte în avantajul unui proces de hibridare în care performanța tehnicistă nu are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
au mai multe șanse de a fi satisfăcătoare cu femei active, dezinhibate, decât cu femeile care le consideră o pedeapsă? Dacă sexualitatea din epoca liberală generează anxietate comparativă, ea favorizează, în același timp, o sexualitate mai senzualistă, mai recreativă, mai ludică. La urma urmelor, hipermodernitatea nu se definește prin obsesia recordurilor ridicate în slăvi de mass-media, ci, mai degrabă, prin hedonizarea și diversificarea comportamentelor sexuale ale majorității oamenilor. Să nu veștejim epoca sexului-plăcere, punându-i în spate toate relele. Și, sincer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
unei mântuiri terestre ce va să vie, ci fericirea imediată, eliberată de ideea de speculație a rațiunii și de pozitivitatea negativului. Plenitudinea exaltată de timpurile consumeriste nu ține de o gândire dialectică: ea este euforică și instantaneistă, exclusiv pozitivă și ludică. Discursul profetic a fost preluat de consacrarea prezentului hedonist vehiculat de mitologiile festive ale obiectelor și divertismentelor. Fapt care nu împiedică nicidecum ca secolul XX să fie însoțit de o profundă criză a religiei laice a progresului. Apărută în secolele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Mauzi, L’idée du bonheur dans la littérature et la pensée française au XVIIIe siècle, Albin Michel, Paris, 1994, cap. 10. 13. Alvin Toffler, op. cit., cap. X. 14. De unde rezultă că faza III funcționează conform a două logici contrare, consumul ludic dezvoltându-se în paralel cu consumul anxios sau neîncrezător (calitatea produsului, pericolul mărfurilor, al organismelor modificate genetic etc.). 15. Anne Godignon, Jean-Louis Thiriet, „Pour en finir avec le concept d’aliénation”, Le Débat, nr. 56, septembrie-octombrie 1989. 16. Guy Debord
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
descrie cu succes toate aceste caracteristici în La société de consommation, ed. cit. 11. La începutul anilor 1960, Edgar Morin scria deja: „Cultura de masă orientează căutarea mântuirii individuale înspre divertisment”: „ceea ce e nou”, adaugă el, „sunt progresele unei concepții ludice asupra vieții”; E. Morin, L’esprit du temps, Grasset, Paris, 1962, pp. 92-93. 12. Între 1961 și 1981, numărul persoanelor care au plecat în concediu cel puțin o dată pe an s-a triplat, crescând de la 10 la aproape 30 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
și Marcel Gauchet, La démocratie contre elle-même, Gallimard, Paris, 2002, pp. 315-325. 14. Astfel, acțiunile zise de „rezistență culturală” (mâzgălirea panourilor publicitare, logouri deturnate de la sensul inițial, spargerea pneurilor arogantelor 4x4, „raiduri” pe Internet) tind să împrumute forme specifice civilizației ludice de piață (umor, animație gadget-izată, kidnapping al clovnului Ronald de la McDonald’s, parodii de slujbă religioasă în „biserica Prea-Sfântului-Consum”). În timpul acțiunilor de nesupunere civică, „spectacolul” continuă: chiar și antipublicitatea este încărcată de spirit publicitar. 15. Marcel Gauchet, op. cit., pp. 321-325
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
v-au lipsit lamentabilele texte de agățat ale lui 007, auziți ce apropouri îi bate aici unei tinere agente. Aceste alunecări în vechile năravuri sînt cu atît mai regretabile cu cît Bond-ul lui Craig nu are nimic lubric sau ludic în el. Bond-ul lui Craig e un Terminator cu limite unul care simte durere și suspansul din Casino Royale era construit pe întrebarea : care sînt limitele lui ? Cît poate să îndure ? Această aplicație sado masochistă era ceva nou în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de un conținut tragism, în care omul secolului al 21-lea se regăsește ludic. Necurmatei treceri care supune omenescul destin, poetul îi opune, prin simbolistica nimicului, nesfârșita întindere a clipei. Universal prin neființă, dar prezent prin cuvânt iată magnificul paradox al celui mai recent comunicat al său", a declarat criticul literar Barbu Cioculescu. Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
critica literară, nu una, avem mai multe locuri de unde se propagă valorile literare, "România literară'', "Observator cultural'', "Cultura'', simplific, uneori gusturile celor trei instanțe coincid, opiniile lor la fel, verdictele lor idem, etc. alteori sunt divergente. Postmodernismul e un relativism ludic sau semi-ludic, niciodată un bloc axiologic monolitic. Dar, nu putem, pe de altă parte, inversa o specifică scară de valori, fundamentată pe criteriul estetic, cu una sociologic-politică...O putem nuanța doar... Textul nu trebuie subordonat contextului. A.B.Este cunoscută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
generația postmodernă; de unde: "conștiința parodică a textului, conștiința ironică a realului, asumarea corporalității umane, asumarea culturală a civilizațiilor postindustriale, însușirea formelor panligvistice și transliterare ale neoavangardismului Europei anilor '60-'70, luciditatea elaborării textuale, enciclopedismul, eclesionismul, conștiința critică, antimimesisul, democratizarea discursului, ludicul, textul (cu toate derivațiile posibile, de la "pretext", "context", "intertextualism", la "text în text"), la "antropocentrismul nemărginit", retorica beat, psihismul etc." Rămâne de văzut ce va deveni, în materie de creativitate, globalizarea... Sigur e însă că personalitățile puternice nu se afiliază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
stări de urgență, întâi se taie... E adevărat, zilieri și flotanți sunt mulți pe acest domeniu. Numai că unii chiar au descoperit acel Eldorado al literaturii pentru copii, cu filoanele sale de neînlocuit, cu neputință de plastografiat: humorul, gingășia, fantasticul, ludicul, eroul memorabil, peripeția... Iar câțiva dintre ei chiar s-au "clasicizat": un Gianni Rodari, Octav Pancu-Iași, Astrid Lindgren. A.B.În ceea ce mă privește, Recreația mare crestomație a întregii mele opere face încă înconjurul lumii infantile. Și, la orizont, ridică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fin de autoironie din Tușiți (1970): „Mă bătea prea tare soarele/ Și te-am pus în geam/ Ca pe o hârtie albastră// [...] Mă bătea prea tare moartea,/ Și te-am pus în dreptul inimii,// Ca pe un paravan, de dragoste” și ludicul grotesc al poemelor reunite în Descântoteca (1976): „Vreau să-mi fac o descântotecă mare de dragoste.../ Dă-mi și tu o mână de ajutor,/ Pune placa, pune-ți buzele,/ Pielea feții, coada ochilor la lucru,/ Părul, dă-i drumul pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
grecești. Mișcarea istorică se consumă într-un fel de teatru unde, de la un spectacol la altul, totul este refolosit cu grijă - actori, recuzită, costume. În toate piesele lui S. evenimentele model își dezvăluie și fața gravă, și pe cea ilară, ludică. Nu se face nicăieri un secret din faptul că geneze sau distrugeri ale lumii, întemeieri sau căderi de imperii, toate sunt înseriabile, confundându-se, la limită, cu cărțile în care sunt narate și care, la rândul lor, se repetă una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
cu expunerea cel mai canonic tranzitivă este Trei dinți din față, devenit pentru o vreme un fel de carte-cult pentru publicul tânăr, ca variantă de Cei trei mușchetari localizată la sfârșitul deceniului al șaselea. În Viziunea vizuinii, creat pe suportul ludic al melanjului între datele fabulei, ale romanului alegoric și ale romanului „realist”, metoda improvizației este cel mai lesne observabilă, mișcarea secvențelor fiind alimentată nu de aderența la un fir epic, ci de variațiunile și asocierile în jurul unui cuvânt, unei imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
o atitudine în câmpul culturii: absorbție a influențelor din exterior și voința de a ieși din izolare. Dar cred că argumentele mele nu au sunat prea convingător. „Postmodernismul” e perceput în Franța mai ales funcțional, prin prismă strict literară - ironicul, ludicul, parodicul, relativizarea adevărurilor metafizice ș.cl. „Cade” pe un teren mult prea suprasaturat de -isme pentru a fi îmbrățișat fără rezerve. Mai ales cu ascendența sa americană... Am aflat mai târziu, de la alți colegi, după întâlnirea de la librăria Mollat, că Inga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe Maria”, noi ar trebui s-o ascundem „pe Maria”, cam ăsta ar fi subiectul, dacă noi, scriitorii, am mai avea destule resurse pentru entuziasm și joc, după atâtea ore de mers cu trenul. Puțini se prind în această convenție ludică. E nevoie de improvizație, umor și destulă energie. Attendent-ul polonez, Jacek Pacocha, regizor de meserie, ne îndeamnă să „participăm” la spectacol. Eu încep să vorbesc românește cu o actriță care seamănă mult cu Irina Nechit. Gesticulez, îi spun că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
geniu și de putere creatoare 164. Mai târziu, amintirea episodului erotic dobândește forța regenatoare a vârstei nevinovate: Hai și noi la craiul, dragă/ Și să fim din nou copii,/ Ca norocul și iubirea/ Să ne pară jucării 165. Dimensiunea indubitabil ludică a iubirii ipoteștene apare și mai pregnant într-un alt context: Amândoi mergem în codru,/ Amândoi culegem fragi/ Ș-amândoi ca-ntr-o poveste (s.n.)/ Ni suntem atât de dragi 166. Iubirea de care vorbește Eminescu este o iubire aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
șanse egale de acces În procesul de formare și autoformare. De asemenea, se optimizează relația Învățător-elev și se ameliorează și se nuanțează relațiile interpersonale. Preocupată oră de oră de a asigura activizarea tuturor elevilor am pus accent deosebit pe orientarea ludică și afectivizarea activităților de Învățare, pe eșalonarea materialului de Învățat dar obligatoriu Înlănțuit logic. Am folosit diferite aspecte ale activității independente printre care și fișele de lucru, punând astfel elevii În fața unor sarcini corespunzătoare posibilităților intelectuale, nivelului de cunoștințe, priceperi
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cecilia-Elena ZMĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2146]
-
resurse de imaginație), romanul se înalță în sfere de cunoaștere mai pretențioase, ceea ce-i dă substanță academică. Există însă și multă „viață” în tot ce se scrie; indiferent de modul de tratare, eroii, avizi de cunoaștere, își deapănă destinele : dramatice, ludice, cu moșteniri tradiționale, cu griji personale, cu fereală de cele rele, de ispită (Mașa își apără cu strășnicie puditatea, deși ar fi gata, gata să cadă în păcat!!). O carte plină de informație, plăcut prezentată, nu poate să nu fie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
o pantă ce coboară de la o întîlnire spirituală a regizorului cu Umberto Eco, de pildă, și cu un univers fascinant pe care a încercat să-l teatralizeze în Numele trandafirului, tot la Teatrul Național din București. Grigore Gonța are un spirit ludic fin pe care îl remarcam cu alte ocazii, în multe din spectacolele prezentate la Casandra cu absolvenții domniei sale, Secția actorie. Am crezut că și-l va exploata mai ales aici, în sensul unor subtilități regizorale sau nuanțe în jocul actorilor
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
vocea poetului se exersează în diverse game și arpegii optzeciste, poate fi recunoscut un stil unitar. S. optează pentru o lirică a metamorfozelor, poemele constituind în genere amalgamuri textuale, construite după o logică absconsă: jumătate barbian-ermetică, jumătate absurd-jucăușă, în spiritul ludicului cu schepsis abisal din poezia lui Nichita Stănescu. Abia cu versurile din Lux (1992) lirismul metafizic, discursiv se mai scutură de măștile fals-jucăușe, se concentrează și se adâncește. Autorul devine mai puțin „optzecist”, e mai proaspăt, renunțând la construcțiile compozite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]