12,849 matches
-
degetele din vulva și anusul fetei, rotindu-și șoldurile și introducându-și penisul în vagin. Farurile pâlpâiau deasupra noastră pe când coloana de mașini urca panta pasajului superior. În oglinda retrovizoare i-am văzut pe Vaughan și pe fată, cu corpurile luminate de mașina din spate reflectându-se în portbagajul negru al Lincolnului și-n o sută de puncte ale finisajelor interioare. În scrumiera cromată am văzut sânul stâng al fetei și sfârcul erect. În canelura de vinilin a geamului am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui unghiulare, cu neașteptatele-i îmbinări de membrane mucoase și linii ale părului, mușchi detrusor și țesut erectil, era o desăvârșită antologie a posibilităților perverse. Stând cu ea în mașina întunecată lângă gardul aeroportului, ținându-i în mână sânul alb luminat de avioanele în decolare, forma și frăgezimea sfârcului ei păreau să-mi violeze degetele. Actele noastre sexuale fuseseră încercări exploratoare. În vreme ce conducea spre aeroport, am privit-o cum mânuia comenzile nefamiliare. Complexul de pedale inversate și pârghii pentru schimbarea vitezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu mașina în vehiculele ce veneau din sens opus, am fost tentat să-i dau ascultare, nefăcând nici un efort să reacționez la apăsarea sâcâitoare a mâinii lui. Un autobuz al liniilor aeriene trecu în viteză pe lângă noi, carcasa lui argintie luminând toate cele șase benzi ale autostrăzii și îndreptându-se către noi ca un arhanghel în aterizare. Țineam în mână încheietura mâinii lui Vaughan. Firele întunecate de păr de pe antebrațul său palid, țesutul cicatrizat de la încheieturile inelarului și arătătorului, erau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de atenționare se roteau, chemând din ce în ce mai mulți trecători la locul accidentului, invitându-i să părăsească zonele de joacă ale complexelor rezidențiale din Northolt, supermarketului deschise toată noaptea de pe marginea lui Western Avenue, coloanele de trafic care înaintau pe lângă podul rutier. Luminată de jos de lămpile cu arc, puntea podului forma o avanscenă arcuită vizibilă de la kilometri întregi deasupra traficului dimprejur. Și, de pe drumurile laterale pustii și de pe străzile pietonale, dar și din piețele aeroportului tăcut, spectatorii se îndreptau spre uriașa scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
La Congresul comunist din 21-23 februarie 1948, a fost ales secretar general persoana agreată de Stalin: Gheorghe Gheorghiu-Dej: „În Raportul prezentat de Gh. Gheorghiu-Dej se aprecia că «învățătura lui Marx, Engels, Lenin și Stalin este acel far strălucitor care va lumina drumul PMR, drumul ce duce spre noi victorii ale democrației populare, spre România socialistă.” Peste două zile (după dizolvarea Adunării Deputaților și crearea Marii Adunări Naționale), „la 27 februarie 1948 s-a constituit Frontul Democrației Populare, menit să asigure «unitatea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să înceapă cu noi înșine, pentru că este cea mai importantă. Cu atât mai mult se impune la nivel individual pentru cei chemați să le inițieze și să le aplice în societate. Ei au misiunea grea și importantă de a-i lumina pe alții și a-i convinge că măsurile luate sunt numai spre binele lor și însănătoșirea societății. Ori pentru a face acest lucru dificil trebuie ca ei înșiși să fie luminați și echilibrați pentru a inspira încredere și a impune
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Ei au misiunea grea și importantă de a-i lumina pe alții și a-i convinge că măsurile luate sunt numai spre binele lor și însănătoșirea societății. Ori pentru a face acest lucru dificil trebuie ca ei înșiși să fie luminați și echilibrați pentru a inspira încredere și a impune respect. Ei trebuie să lucreze pentru a crea o mai mare coeziune între semeni și a-i determina să ajungă la un consens național pentru ascensiunea țării și scoaterea ei din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
despre ce-ați scris? întrebai eu nevinovat. - Deci fii atent, începu Take să povestească, al meu e așa: la început, fundalul e negru și se aude un zgomot de tren, tâdâc-tâdâc, știi, cum face trenul. - Aha. - După care imaginea se luminează, se vede o fată, blondă, frumoasă, într-un compartiment de tren. Bineînțeles că filmul e alb-negru, pentru efect, înțelegi... - Da... - Ok. Fata se uită pe geam, vede un peisaj: Câmpia Bărăganului. Privește afară de parcă ar căuta ceva, pe cineva. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat observat. Toate gările seamănă între ele; nu contează dacă lămpile nu reușesc să lumineze dincolo de haloul lor; oricum, e un mediu pe care tu îl cunoști perfect, cu mirosul de tren ce rămâne și după ce toate trenurile au plecat, mirosul special al gărilor după ce a plecat ultimul tren. Luminile gării și frazele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ridicat, un fir de fum înălțându-se dintre degetele strânse în jurul piciorului unui pahar. - Cine v-a spus că vreau să instalez neon la prăvălia mea? răspunde ea - Dacă primăria crede că va face economie la felinare, n-am să luminez străzile pe socoteala mea! În plus, toată lumea știe unde e magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în întuneric și la revedere. — Tocmai de aceea ar trebui și tu să semnezi - îi spun ceilalți. O tutuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ponko și Brigd; acțiunea începe la Kudgiwa, dar poate e doar numele unei întreprinderi; apoi, cred că se mută la Petkwo, pe Aagd... Oh, îl găsesc numaidecât! exclamă profesorul, și într-o clipă se scutură de negura ipohondriei și se luminează la față, ca un bec electric. - E vorba fără-ndoială de Ițindu-se de pe coasta abruptă, unicul roman de unul dintre poeții cimerieni proeminenți ai primului sfert de secol, Ukko Ahti... Iată-l! Și, cu un salt de pește urcând contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
obscuritate mai densă decât cea a nopții. Miercuri seara. În fiecare seară, petrec primele ore de întuneric umplând aceste pagini, pe care nu știu dacă le va citi vreodată cineva. Globul de sticlă din camera mea de la Pensiunea Kudgiwa îmi luminează scrisul puțin prea nervos ca un viitor cititor să-l poată descifra. Poate că acest jurnal va fi descoperit mulți, mulți ani după moartea mea, când limba noastră va fi suferit cine știe ce transformări, iar unele dintre cuvintele și întorsăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o puteam recunoaște: frenezia reptilelor îmi amintea că răul era singurul ei element vital, iar lumea era o cloacă cu crocodili din care nu puteam scăpa Tot așa, aplecându-mă de pe terasă, priveam către fundul acelei curți interioare. Cerul se lumina, dar acolo jos era tot întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo, după ce se răsucise în gol cu poalele hainei întoarse, ca niște aripi, și după ce-și rupsese toate oasele cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vă veți culca în același pat ca o pereche stabilă, fiecare își va aprinde lampa de la capul patului și se va cufunda în cartea lui; două lecturi paralele vor însoți apropierea somnului; mai întâi tu, și apoi tu veți stinge lumina; venind din universuri separate, vă veți regăsi superficial în întuneric, unde toate îndepărtările se șterg, înainte ca vise divergente să vă târască iarăși de o parte și de alta. Dar nu ironizați această perspectivă de armonie conjugală: ce imagine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
displăcut deloc - mărturisește Cititorul - și regret că nu pot urmări povestea până la sfârșit. — Dacă asta e totul, vă pot dezvălui sursa: e vorba de un roman japonez, sumar adaptat, cu numele de personaje și locuri occidentalizate: Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka, autor de altfel mai mult decât respectabil. Vă pot da o traducere engleză, pentru a vă despăgubi de pierderea suferită. Am luat volumul care se afla pe masă și i l-am dat, după ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
personaj feminin, călătoria Cititorului și-ar pierde vioiciunea: trebuie să întâlnească altă femeie în drumul său. Cititoarea ar putea avea o soră... Într-adevăr, se pare că Cititorul e gata de plecare. Va duce cu sine Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka, ca să-l citească în timpul călătoriei. Pe covorul de frunze luminate de lună Frunzele de ginkgo-biloba cădeau ca o ploaie măruntă de pe crengi și punctau cu galben pajiștea. Eu mă plimbam cu domnul Okeda pe cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
său. Cititoarea ar putea avea o soră... Într-adevăr, se pare că Cititorul e gata de plecare. Va duce cu sine Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka, ca să-l citească în timpul călătoriei. Pe covorul de frunze luminate de lună Frunzele de ginkgo-biloba cădeau ca o ploaie măruntă de pe crengi și punctau cu galben pajiștea. Eu mă plimbam cu domnul Okeda pe cărarea de pietre netede. Am spus că aș fi vrut să separ perceperea fiecărei frunze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
te încrezi în mecanisme nesigure, aproximativ dirijate; sau poate asta dovedește o tendință nestăpânită de pasivitate, regres, dependență infantilă. (Te gândești, oare, la călătoria aeriană sau la lectură?) Aparatul aterizează: n-ai reușit să termini romanul Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka. Continui să citești coborând scara avionului, în autobuzul care traversează câmpul de zbor, stând la coadă la controlul pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pădurii, păreau să-mi deschidă nu o nouă zi, ci o zi aflată înainte de toate celelalte zile, nouă ca pe vremea când zilele erau încă noi, ca prima zi în care oamenii înțeleseseră ce era o zi. Când s-a luminat destul ca să văd malul celălalt al torentului, am observat că și acolo urca un drum și un bărbat călare înainta paralel cu mine, în aceeași direcție, cu o pușcă de război cu țeava lungă atârnată de un umăr. — Ei! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care imaginația vizuală le poate completa în figuri bine conturate, nu aduce cu sine cuvinte spuse, ci doar voci confuze, cântece potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei flăcări luminând fețele fără vârstă ale indienilor adunați în bucătăria mare a Anacletei Higueras, pielea lor smeadă, ce ar putea fi foarte bătrână sau adolescentă; poate erau deja bătrâni pe când tatăl meu era aici, poate sunt fiii celor din generația lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe când tatăl meu era aici, poate sunt fiii celor din generația lui, care acum îl privesc pe fiul său așa cum tații lor îl priveau pe el, străin sosit într-o dimineață, cu calul și carabina sa. Pe fundalul vetrei negre, luminată de flacără, se detașează silueta înaltă a femeii înfășurate într-un șal în dungi ocru și trandafirii. Anacleta Higueras îmi pregătește niște chiftele picante. — Mănâncă, fiule, că ai umblat șaisprezece ani ca să găsești drumul înapoi acasă, îmi spune, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui tânăr, cu coroane de flori în jur și luminată de o candelă cu ulei. — Și mortul acela din portret are aerul familiei... îi spun Anacletei. Acela este Faustino Higueras, Dumnezeu să-l aibă în paza sfinților săi arhangheli! spune Anacleta, iar printre indieni se înalță un murmur de rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Malbork, ițindu-se de pe coasta abruptă fără a se teme de vânt și amețeală, privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se leagă, într-o rețea de linii ce se intersectează pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei gropi goale, - Ce poveste își așteaptă finalul? — întreabă, nerăbdător să asculte povestirea.“ Își ridică ochelarii pe frunte. - Da - spune -, pot să jur că am citit un roman care începe așa... Dumneavoastră aveți numai acest început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
jos unde umbrele se-ndesesc..........................................................109 Capitolul al șaselea .................................................................................120 într-o rețea de linii ce se leagă......................................................................136 Capitolul al șaptelea ...................................................................................143 Într-o rețea de linii ce se intersectează...........................................................161 Capitolul al optulea.................................................................................168 Pe covorul de frunze luminate de lună...........................................................195 Capitolul al nouălea.................................................................................205 În jurul unei gropi goale.............................................................................215 Capitolul al zecelea..................................................................................227 Ce poveste își așteaptă finalul?...................................................................236 Capitolul al unsprezecelea...........................................................................244 Capitolul al doisprezecelea .......................................................................250 Postfață.............................................................................................251 1 Cinci ani mai târziu, în timpul unei conferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]