1,553 matches
-
ca vremea de apoi, limita județului Satu Mare "Sîmbra oilor" popas turistic pe apele de pămînt în asfințit, peste Țara Oașului, clipa de cădere la șesuri, coborîrea pe serpentine, biserică de schit nouă, galben țipător trupul de lemn, strălucirea turlelor, dubița lunecă în aceeași viteză și direcție, urmează curba de nivel pe prăpastie, paralelism iluzoriu, se apropie, observația de logică este cu putință în erori și face diferența în real, încrucișare pe cotul din obîrșia văii, Huta Certeze hută cu sens de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și, mai rău decît ele, pentru vorbe, așa are trupul suflet, nașă, hai că tre' să coborîm! ăi, nașă! iese femeia dintre banchete, ia gențile, zîmbește, Ruginoasa șosea cu pantă, castelul după lanțuri de becuri colorate, trei perechi de tineri lunecă, la fiecare fata cu țigara între degete, îți dau scînteile pe geaca roz! nașă, noi te-am lăsat singură ca să bem și am urlat la ieșire, ne-ai auzit! luna unica existență, și prezervativul "Cosmopolitan" a început să dea sfaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Muzeul etnografic Tîrgu Mureș etnografica, ca gen alternativ constituirea ei, mioriticele cuvinte de răboj, cîinii de vatră, cupa, cujbele țin de obiecte nu mai mult decît îndemînarea lor de duh, Strabon geto-dac, alături de bou oaia, turmele sînt marea lor bogăție, lunecă în uitare, ignoranța asigură prezentul, actualizat deplin în țest la muzeu, erau și din piatră și din lut, rîșnița cu bălătruc din neolitic, îmblăciu nu îmblăci, forma trecut a prezentului înnoiește arhaismul, receptare și rațiune prin sentiment fiarele de plug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
avem cu ce bate, damă, valete, ce ai acolo? slab! ce-ai luat, un șăpti? piper negru, boabe sau măcinate! băsmăluțe parfumate! "Doina" s-o scumpit, doi lei! doar nu le fac eu! vanică curată, este și vanică murdară? concentrată! lunec cu pungile să pornească trenul, zîmbetul nemișcat flotor la bătrînețe, mă duc pînă la Petrești, la Petrești și-napoi, mîine mă duc la Strășeni, căldura asta, pîn' la Ilie Pălie ne face săraci complet, ș-așa sîntem săraci! rouă ieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prin mutații, așa cum încerca să probeze Hugo de Vries: </citation author="Hugo de Vries">„Aceste specii noi care apar deodată foarte diferite de rubedeniile lor, prin urmare evoluția viețuitoarelor nu-și urmează calea pe plaiurile vremii șerpuind ca șarpele dar lunecând lin ca acesta, ci Țopăind ca puricele. Mai e încă evident (?), zic mutaționiștii, că aceste variații săltătoare nu pot (?) naște sub influența factorilor externi, trebuie deci să le căutăm imboldul din interiorul organismului, în structura intimă a substanței ereditare”.</citation
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și... mi-i silă să povestesc. Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa era cam la 4-5 metri mai jos. Ridică roaba ca s-o deșarte și, buf!, lunecă cu totul. Hoștiobîlc! Cade în bulboană. Apa îl preia imediat, îl bagă la fund și-l scoate la suprafață. Răcnește după ajutor. Învățătorul aleargă spre casa unui gospodar, strigînd la rîndul lui după ajutor. Sătenii sar, caută, se bat cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Uitați-vă la semnul ăsta, un cerc albastru. Mergeți pe el și în jumătate de oră ajungeți la Cabana Cerbului. Dar nu putem trece văgăuna... Mergeți la deal, pînă la Strunga Dracului, acolo este un podeț. Aveți grijă să nu lunecați. Apoi vă întoarceți. Țineți mereu cercul albastru. Numai că trebuie să vă grăbiți... Nu, mergem cu dumneavoastră, ne este frică. Tînărul se uită la ei. Îi măsoară atent apoi decide. Nu pot, mergeți prea încet. Am drum lung și trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era mai știrbă decît baba cloanța. Pe sub punte curge iadul. Puhoiul face urît al naibii cînd i se opune un bolovan sau un trunchi încîlcit în crengile sale. Amîndoi mor de frică. Guță își ia inima-n dinți. Tremură, dîrdîie, lunecă și... trece. Hai, treci și tu, țipă la Pamela. Nu pot. Mor de frică, ajută-mă! N-am cum, treci și tu ca mine. Dacă pic în hău? Guță tace. Pamela imploră. Ajută-mă că mor, uite se întunecă. Plînge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-a hotărît să plece, cînd apare tînărul. Țineți-vă de mine, nu vă temeți domnișoară. O prinde strîs și Pamela se simte în siguranță. Trece Strunga Dracului. Rămîne de mînă cu tînărul. Așa pornesc la vale cu toții, dar Guță lunecă frecvent și rămîne în urmă. Să-l așteptăm, spune tînărul. Dă-l în Strunga Dracului, spune hotărîtă Pamela, făcîndu-i cu ochiul. Atunci să grăbim pasul, spune tînărul vesel. Ultimul viking În pădurile ținutului Sucevei, acolo unde încă se mai ciondănește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aveam banii pregătiți. În lei, evident. Eram gata să mai lăsăm acolo și un bonus consistent și un sac plin cu mulțumiri și, în plus, recunoștință veșnică. Luna înainta spre înaltul bolții cerești și eu nici vorbă să pot adormi. Lunecam ușor, ușor, spre o stare între veghe și somn și... atunci am prins balaurul. Un pește mare și fioros, pe care îl trăgeam la mal, încordat și tremurînd de emoție amestecată cu bucurie. Atunci domnul Covalciuc își dă arama pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rog. Dar turista mai vrea o poză, de-a cuprinsa. Îl strînge lîngă ea și cu aceeași mînă îl mîngîie peste tricoul galben și asudat. Mă cheamă Wilma, spune ea natural. Îi zîmbește și ostentativ își lasă tricoul larg să lunece peste umeri și să facă decolteul exagerat de mare. Pedro o compătimea. Știa că unele turiste, mai coapte, vin pentru... unele prostii. Se spunea chiar că plătesc foarte bine, dar el nu era interesat. Avea casă, familie și nevastă tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să-ți spun ceva? Ceva care mă agită de cîtva timp. Sigur Raul. Poate te pot ajuta cu ceva, răspunde femeia. O nouă ușoară strîngere de mînă a lui Raul primește un răspuns similar. Uite, Amanda. Muncim mult și viața lunecă parcă pe lîngă noi. Sîntem tineri doar acum... Peste cîțiva ani vom regreta că n-am simțit tinerețea mai din plin. Aș vrea să mergem prin țară, să vizităm ce este mai frumos și interesant, să simțim libertatea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sare la bătaie și agasează egreta. Ce joc periculos au angajat! În final, egreta își ia tălpășița. Este condusă, mai bine-zis escortată, pînă în zona îndepărtată. Obosiți, își reiau datoria de părinți admirabili. Pe lîngă gardul viu trece un animal. Lunecă, pur și simplu. Este mare. Mai mare ca o pisică și mai mic decît un cîine. Pun cușca pentru șobolani cu certitudinea că nu-s chiar așa de proști ca să intre pe căi așa de întortocheate. Sub un mango se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vreo trei metri este panicat. Nu merge, îmi scot pantofii, strigă aproape disperat. Atunci pierzi, țipă golanii rîzînd. Dar Gioni nu mai este preocupat de grupul spectatorilor. Pantofii erau largi și au căzut repede din picioare, dar ciorapii din supraelastic lunecau și mai tare. Disperat, încearcă să scoată ciorapii. Rămîne cu un picior, tremurînd din genunchi, pe bîrnă și îl ridică ușor pe celălalt. Se apleacă să scoată ciorapul. Atunci se dezechilibrează și cade în gol, pe dalele de ciment. Zvîcnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a venit, dar am scos pălinca pe care o drămuiesc cu mare chibzuință. Este grozavă, profesore, spune Carlos. El îmi spunea profesore și eu la fel. O gustărică pe bază de ton, de somon și alte finețuri fac pălinca să lunece ușor. Carlos refuză romul și vinul. Vrea doar pălincă. După un timp își dă drumul la vorbă. Știu, profesore, ce te șochează la mine... Ei, profesore... doar... ei, hai... Lasă, nu-s chiar atît de nătărău. Mă supăr dacă crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
grabă. Urcă. Voi fi și eu lângă tine. Am luat pieptiș cele 120 de trepte ale turnului. Iată-mă-s sus. În timp ce îmi trag sufletul, îmi rotesc privirea peste culmile Repedii, ale Cetățuii, Galatei, Copoului, Aroneanului și o las să lunece în voie pe valea Holbocii...Ce feerie! - Cum ți se înfățișează lucrurile văzute de aici, dragule? - Trebuie să-ți mărturisesc cu mâna pe inimă că cele văzute de aici nu pot fi egalate de alte priveliști, oriunde s-ar afla
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de la antipodul oxidant, precum acidul uric. Atâta doar că „vinovată“ de calitățile acelui mediu nu e chimia ca’n cazul prototipului natural, ci curentul electric. De ce? Pentru că, dacă stăpânim Întrutotul electricitatea, chimia ne mai dă multă bătaie de cap, ne lunecă adesea printre degete, cu atât mai mult când e aceea a Naturii. De fapt a fost altfel, o suită de răspunsuri la tot atâtea Întrebări, dar mă limitez, semnând, doar la ce-mi aparține, adică la răspunsurile la Întrebările, subînțelese
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pat Și-un drăguț lângă bărbat ! * Bade, mîndrulița ta Care-o iubești acuma E dreaptă ca secera. Da’ când meie pe cărare, Meie strâmbă de schinare. Și când îți face cu mâna Gândești că-i buna, bătrâna, Când îi tină, lunecă, Când îi praf se nchiedică. Dacă-aș fi făcut-o ieu Ți-aș fi tras-o la ghilău. Da-o făcut-o maică-sa, I dat una cu sapa Șî i-o strămbat schinarea. * Busuioc crescut în iarbă, Urâtu-i badiu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
neamului românesc 32. În a doua fotografie, făcută peste vreo 7 ani, în anul 1916, casa arată și mai rău. Deși unghiul din care este luată nu permite să fie văzut peretele din stânga, totuși se observă limpede că stâlpii cerdacului lunecă spre față, în partea din jos, dinspre temelie. Ar putea fi efectul unei lente surpări și alunecări de teren (lucru de observat și azi la casa nouă). Construcția a fost înălțată parte din cărămidă, parte din vălătuci (așa cum arată o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
necunoscute între ele, indiferente una față cu alta și unite doar esterior prin împrejurarea că ies din aceeași gură. De-aceea mulți oameni învățați vor simți cumcă au un fond negru (s.a.) în sufletul lor, deasupra căruia toată știința lor lunecă de la urechea cu care au auzit-o la gura cu care-o transmit altora. Ei înșii rămân neatinși de ea. La un om cu talent fondul e luminos, ei sunt mai mari pin cugetările proprii ce conține capul lor [...]. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pică278. Totul este mișcare: Stelele-n cer mișcă auritele zodii 279, lumina însăși călătorește în spațiul intergalactic Ca amintirea din trecut/ Încet încet se suie280. Cântarea însăși sboar-amorțită ca un glas de vânt281, stelele curg încet la vale282, norii trec lunecând pe ceruri 283. Zborul păsărilor generează un impuls imitativ: Între nouri și-ntre mare/ Zboară păsări călătoare,/ Cum nu pot și eu să zbor,/ Să mă iau pe urma lor? [...] Că m-aș duce l Tot m-aș duce,/ [...] Peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mea, cu geamurile plânse, E noapte-n jur, luminile sunt stinse. Sub candela cu mucul ei de tort Veghez trecutul, ultimul meu mort. Doar umbra mă-mpresoară când m-apropii. În preajma ta șoptesc în taină plopii. O văd pe mama, lunecând tăcută Cu mâna ostenită pe-alăută. Iar tata a plecat și el departe Într-o poveste, dincolo de moarte. S-au dus pe rând și n-au să vie iar Și lacrimi cad ca picurii de ceară. O teamă rece mă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la fel de gol ca și ea și frământând laolaltă cu ea hainele și sfărâmătura de pământ de pe jos. Nu mai terminam ce aveam să ne spunem cu mâinile și cu picioarele, cu trupurile noastre Înlănțuite și asudate, Încleiate de sudoare și lunecând pe sudoare, contrazicându-ne doar pentru a ne aproba și redescoperind neîncetat ținuturi Îndelung străbătute și care se vor străbate neîncetat, căci deși mai trecusem pe acolo, Încă simțeam nevoia să trec dimpreună cu dorința mea de schimbare ce semăna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fie și brotacul ăsta adormit, peste paișpe-cinșpe ani. Ca mâine ai să-l vezi... Da, trece repede, prea repede a trecut și nici n-am știut Încotro a fugit. Unde s-a dus? Îmi fuge și acum somnul o dată cu privirea lunecându-mi pe torsul slăbănog, la fel de ciocolatiu ca al lui văru' Laur, dar numai dâmburi și scobituri, ca o prelungire firească a căpățânii mele colțuroase și Îmbibându-se nu chiar fericit cu obrazul tânăr și Îmbujorat de somn al Steluței, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de puțin autorul galant din Ars amatoria. Schimbare Poate că moartea nici măcar nu există... Aia zice că e vorba doar de o schimbare de lăcaș, sau de o stare nouă a făpturii. Încă de pe acum, îmi simt trupul spiritual cum lunecă într-o altă ființă. Am conștiința împăcată, de parcă astfel am viețuit dintotdeauna; acum cred cu-adevărat că fluxul meu vital nu va putea fi întrerupt. Limită Aș dori să scriu o ultimă carte, în care să-mi imaginez clipa precisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]