2,817 matches
-
Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă pe pacientă în bucătărie: gata, să văd musacaua! Gata, să văd musacaua... ăsta nu-i piper, astea-s pastilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scurtă perioadă... ar putea să devină... — Oho, oho, n-am spus asta. N-am spus nimic, nu-mi atribuiți asemenea... Cine v-a instruit ... cine? Era gata să strige, dar glasul se oprise de mult.Încetaseră și întrebările, tăcerea se lungise, devenise oboseală. Aștepta să reînceapă chinul, întrebările, dar pauza se prelungi, liniștea deveni oboseală, ațipeală, ar fi trebuit să aprindă lumina, n-avea putere. Zorile îl găsiră sleit. Traseul spre întâlnire, asta caut? Cum vor întâlni ei eu moartea, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se năruie, gata gata, lung lugubru, plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală, pendul pendul, nu se mai termina, lungi lungi lugubre minute macabre care nu se mai terminau. Nu se terminau, nu se, nu, nu încă, nu, și gata, parcă gata, „repede, repede, pe scară“, îngână bătrânul, „stai, să-mi iau paltonul, să-mi iaupaltonul“, și își luaseră paltoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se năruie, gata gata, lung lugubru, plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală, pendul pendul, nu se mai termina, lungi lungi lugubre minute macabre care nu se mai terminau. Nu se terminau, nu se, nu, nu încă, nu, și gata, parcă gata, „repede, repede, pe scară“, îngână bătrânul, „stai, să-mi iau paltonul, să-mi iaupaltonul“, și își luaseră paltoanele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
laavocatul cartofor sau la bețivul dascăl de muzică Șnaps sau la duduia Duduia, ascultând discuri, răsfoind albume almanahuri astrologii. Numărul de circ pedagogic, jucat în clasă, la lumina zilei, se diversifica și se contrazicea și se potența prin acrobațiile după-amiezelor lungite în noapte, până în zori. Rareori, însoțea vreo pițipoancă în curs de dezvoltare. Un paj chel și volubil, întreținând alertețea, mulțumit cu surâsul pisicuței, înviorat de briza fustelor lungi și plisate. Un sezon întreg se dedicase, totuși, statuarei soții a maiorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de împrejurări. Am obținut postul ăsta nenorocit datorită lui Gafton și datorită doctorului, amicul meu, doctoral Marga. Oameni de formație veche, solidă, poate v-a vorbit Tavi despre ei. Venera tăcea, mângâind cu palma mică spatele lucios al lui Tavi, lungit lângă papucii ei mov, cu pompon de catifea. Câinele nu tresări auzind numele său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vor, știu asta. A ghida, supraveghea, ocroti viața bieților noștri concetățeni năuci devine deci important. O fac și eu, în modesta funcție și cu modestele mele mijloace. Strălucit, îndrăznesc să afirm. Adică, corect, discret, cu bună-credință. De asta am și lungit conversația cu inginerul, deși nu oferea mare lucru. Cum am spus, Sursa nu era deloc în vervă. Poate mai interesant ar fi fost subiectul clasic: la femme. Mi-ați interzis însă să mă bag în chestia asta. Oricum, ne revedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura se umple de o lavă lipicioasă, abundentă. O gură hămesită, în care limba și dinții cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Brattleboro, Tom a declarat că s-a plictisit de superautostrăzi și preferă să le schimbe pe drumuri mai mici, mai goale, de țară. Și astfel s-a făcut că am dat traseul rapid pe cel mai lent. Așa, timpul se lungea cu vreo oră sau două, a zis Tom, dar măcar aveam posibilitatea să mai vedem și altceva decât procesiunea de mașini gonind fără viață. Păduri, de exemplu, și flori de câmp pe marginea drumului, ca să nu mai vorbim de vaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încercărilor noastre de a smulge ceva de la ea timp de trei zile întregi și, odată ce își îngăduie să vorbească, nici cuvintele nu ne ajută mai mult decât tăcerea ei. Încep prin a o întreba unde locuiește. — În Carolina, îmi răspunde, lungind silabele cu același accent greoi, sudic pe care l-am auzit și luni dimineață. — Carolina de Nord sau Carolina de Sud? — Carolina Carolina. — Un asemenea loc nu există, Lucy. Știi foarte bine. Ești mare acum. Ori e Carolina de Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar fac totul cât pot de bine ! Dacă mi-ați da o șansă cât de mică... — Ai avut o șansă, la Glen Oil. Ridică din sprânceană spre mine și mă străbăte un val de umilință. Emma, ce s-o mai lungim, pur și simplu nu ești gata să fii promovată. Mai vedem la anu’. La anu’ ? — OK ? Acum hai, la treabă. Simt că mi se Învârte creierul. Trebuie să accept decizia lui cât pot de calmă și de demnă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu-mi spune. Ridică mâna. Un Porsche. Am dreptate ? Jack Îmi Întâlnește privirea Întrebător și eu Îl fixez rugător, Încercând să-i transmit mesajul că n-am avut de ales, că Îmi pare foarte rău, că, ce s-o mai lungesc, Îmi vine să mor... Înțeleg că am fost deconspirat, spune zâmbind. — Jack ! exclamă Kerry, care și-a reluat aerul superior. Îi zâmbește fermecător și-i Întinde mâna. Îmi pare bine să te cunosc cum se cuvine. — Mă bucur, spune Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trase la toaletă și Wendy iese din compartimentul de wc În care a intrat. — Uite... ăsta-i rimelul de care vorbeam, spune Katie iute, dându-mi un tub de rimel. — Mersi, zic. Și zici că... Îhm... dă și volum, și lungește ? Wendy Își dă ochii peste cap. — E OK, zice. Nu trag cu urechea ! Se spală pe mâini, se usucă, apoi Îmi aruncă o privire avidă. Ia spune Emma, e adevărat că te vezi cu Jack Harper ? — Nu, i-o tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Georgia, la mă-sa acasă, lui Djugașvili, dacă știi cine-i ăsta! Cu aerul că m-a lămurit, patronul își ia vodcuța și se topește înspre ungherele întunecate ale cârciumii, sau protejate de haloul fumului de țigară. Oricât aș fi lungit ultima bere, tot fără Zina a trebuit să plec. Mi-aminteam vag de un drum drept, dar dreptul sfârșea în câmp, unde prin reflexul pavlovian s-a trezit nevoia imperioasă de ușurare. Ușurarea pare să fi durat până la ziuă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
meu de vedere, fata de care mă apropiasem să-i aspir parfumul de zăpadă proaspătă nici nu-mi remarcase prezența, exact așa cum îmi convenea să se întâmple), menționarea întâlnirii, deci, însoțită de un portret care pare banal, nu se putea lungi pe mai mult de zece rânduri, un sfert de pagină. În camera cu televizorul, unchiu, Anton s-a trezit în zgomotul unui film de acțiune: Bine, măi generale - aș auzi dacă m-aș da destul de aproape de fața lui -, c-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-ți apariția cu mine la Poarta Păcii Cerești din Piața Tiananmen. Zorii zilei de 18 august, 1966. Piața Tiananmen este plină cu un milon și jumătate de studenți și muncitori. E un ocean de steaguri roșii. Tot Bulevardul Păcii celei Lungi e blocat de tineri din întreaga țară. Toată lumea poartă pe braț o banderolă cu scrisul caligrafic, în galben, al lui Mao Gărzile Roșii. Mulțimea se întinde pe mile întregi, de la Poarta Xin-hua la Clădirea Securității, de la Podul Apei Aurii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
n-o duci cu nunți virtuale și femei inaccesibile, adu-o pe fata asta la noi, nepoata directorului, da!? Da! Și ți-o prelucreazè nevastè-mea! Pot sè-i spun? Nu, deocamdatè nu, abia am cunoscut-o! Bine, Matei, dar n-o lungi prea mult! Am inteles! lèsând în farfurioara cu notă de platè banii pentru chelner, apoi ne ridicèm și ne cèutèm hainele, e trecut de patru, Șerban se duce spre redacție, Si eu?! Încotro s-o apuc!? În fața restaurantului, îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ca replica asta să fi ascuns ceva teribil de comic. Guibert se opri, se uită într-un fel ciudat la Dante Negro și amândoi izbucniră deodată în hohote de râs. ― Și? mai apucă pictorul să întrebe. De atâta râs se lungise pe toată masa. ― Da, păi, după ce și-a mai revenit, am întrebat-o de-a dreptul când vrea... s-o ajut. Și, văzând o întâmpinare atât de fermă din partea mea, fătuca mi-a mărturisit că ea aduce pâinile pentru casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a părinților, nici natală a mea. Și totuși, din pricina casei noastre a tărăgănat tata plecarea În refugiu, dincolo de Prut, după acel nenorocit 28 iunie 1940, când au fost cedate rușilor Basarabia, Bucovina de Nord, Herța; a tot amânat, a tot lungit-o, până când a devenit prea târziu. Când am ajuns la Prut, Ciolovecii (cădea-le-ar bernevecii!) Închiseseră noua graniță. Vorba lui Moș Iacob: Nici n-ați apucat să vă udați picioarele În Iordanu’ Prutului, că ați și fost botezați: săviețki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mașâna a trecut singură, Încolo, spre mijlocul satului, mașâna s-a Întors, s-a oprit mașâna În dreptul porții lui Moș Iacob. Nu În dreptul nostru: al școlii. În dreptul lui Moș Iacob. Ei: trei-persoane. Cu trei măntăi de piele-mușama, cu trei pistoale lunge de tot, În trei toace de lemn. Tocuri, nu toace, toaca era la mănăstiri, acum se bate tocul, ca să Închidă mânăstirile și să ridice oamenii - cu pistolul. Un pistol, de cum a intrat la noi În curte, peste pârleaz, de la Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sub mine. Și mai zice că, dacă mi-i frig, să intru la căldură. Eu mă alint un pic, așa se face când te invită domnișoarele la ele, În căldură - apoi intru-n. O vreme stăm nemișcați, nevorbiți, ne-nimica; lungi, alături, pe spate și lipiți. Atunci e cel mai bine de pe lumea asta, cu domnișoara: Îți zici că, dacă vrei, poți face cu domnișoara ce vrei - numai să vrei; și-ți mai zici că și ea, domnișoara, Își zice, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a făcut Rusul cu dispreț, «ân germană, poate - dar nu În latină!» E-he, din câte m-a scăpat numele „latinesc”. Aș putea spune că m-a scăpat de la moarte. - Cum așa? - Așa, bine: impresionați de nume, hârțogarii din lagăre lungeau vorba; lungind-o, aflau că sunt... prafiesăr (nu eram eu singurul... Învățător, dar ceilalți n-aveau nume latinești) și mă Întrebau dacă... știu carte! Dacă, de bine de rău, Începusem să mă descurc În rusește, la... oral, În scris eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Rusul cu dispreț, «ân germană, poate - dar nu În latină!» E-he, din câte m-a scăpat numele „latinesc”. Aș putea spune că m-a scăpat de la moarte. - Cum așa? - Așa, bine: impresionați de nume, hârțogarii din lagăre lungeau vorba; lungind-o, aflau că sunt... prafiesăr (nu eram eu singurul... Învățător, dar ceilalți n-aveau nume latinești) și mă Întrebau dacă... știu carte! Dacă, de bine de rău, Începusem să mă descurc În rusește, la... oral, În scris eram bocnă! Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de frunze; le facem snopi. Eu tai și pun de-o parte, pentru caii și sulițele și arcurile mele aluni ne-potriviți pentru cercurile lui Moș Iacob. Și mai pun de-o parte ciorchinii de alune. Chiar dacă nu-s prea lunge de coapte... Când simte că soarele-i În crucea cerului, Moș Iacob sună din trâmbița palmelor Încetarea. Și prânzul. Reaprinde focul, mâncăm câte ceva - acum fără prea mare poftă: ne e somn. - Să n-adormi cu gura deschisă, să nu-ț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]