10,288 matches
-
de prăjini. Era obiceiul nomazilor de a hălădui În nopțile lungi de iarnă cu ghemo toace de cîrpe și resturi de blană muiate În seu și aprinse la capătul unor pari spre a-și lumina calea. Fumegau Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau, dar se ațineau la pîndă. Raiul de culori și de luciri din cer nu-i În fri coșase. Atîta doar că parcă nu se jeluiau la fel de tare ca-n alte Îm prejurări. Săniile trase de reni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vărsarea Irtîșului În Obi. A pe trecut printre ei stingerea prelungită a soarelui nopții asupra lumii și nu știa să spună ce-l zdruncinase mai mult, luminile acelui cer de rai ori Întîl nirea cu cei care-l scăpaseră de lupi și cu graiul lor care-i amin tea de casă și era cît pe ce să-i stoarcă lacrimi. Fusese, oricum, cea mai Însemnată noapte ori zi din viața lui, mai cu tîlc decît ziua morții fulgerătoare a ta tă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vină și bătrî nețea, stingerea viselor și atîrnarea de alții. Împreună ori fiecare cu norocul lui, bătuseră pămînturile a nouă țări și a trei continente. Vorbeau românește, ungurește, englezește, iar Gheorghe și rusește. Nu-i mîncaseră nici peștii Atlanticului, nici lupii Cercului Polar. Floare mai avea la socoteală față de bărbatu-său două traversări ale oceanului și cinci ani de Americă, iar el față de ea, un an de militărie, patru luni de război și șapte ani de Siberie. Trăiseră spulberarea a două
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
potopului: puhoaiele de apă revărsându-se necontenit din ceruri. Corabia cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce „elefanții, cămilele și măgarii” se îneacă în valuri. Din cei trei tauri albi de pe arcă se nasc toate națiile pământului: lei (babilonieni), pantere (edomiți), lupi (egipteni), câini, hiene, mistreți (perși), vulpi, porci, păsări răpitoare, vulturi, corbi (ultimele trei, grecii) și încă un taur alb (Avraam). În felul acesta, parcurgem toată istoria sfântă a poporului lui Israel (simbolizat printr-o oaie albă începând cu Iacob-Israel), de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rămâi în locul meu și latri, că de altceva nu ești în stare ! N-ai făcut nimic niciodată decât vorbe și vorbe ! Adică, latri ! N-ai mușcat pe nimeni, n-ai sărit la bătaie, cu noi nu te joci... Cred că lupii fug de tine, așa, numai de groaza să nu te audă urlând sau când te-apuci tu să sapi de nu te mai oprește nimeni, le dai cu praf în ochi ! De ce-i mai fi fiind și tu câine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a vrut Dumnezeu”. Ei nu-și prezintă isprăvile ca pe niște fapte de eroism. Cum ar povesti cât de greu - sau de ușor e - să meargă la coasă În luna lui cuptor. Sau la pădure, unde s-au Întâlnit cu lupul. Nici nu-și dau seama prin ce au trecut cu adevărat, iar despre eroism nu știu mai nimic. Au auzit doar cuvântul. Ochiul de pictor al lui Vasile Ilucă s-a aflat și de această dată În stare de veghe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
amănunte cum stau lucrurile... Iar mama e grijulie din firea ei... ― Nu am decât să-ți mulțumesc și, prin tine, și alor tăi. ― Pe mine m-ar unge mai mult la inimă dacă dumneavoastră ați evita să intrați În gura lupului... Și acum vă las, să vă pregătiți sufletește pentru Întâlnirea de mâine... ― Îți mulțumesc, Măriuță. Sper să nu te superi că Îți spun pe nume. Dar așa mă simt mai aproape și Îmi Întăresc Încrederea În tine... ― Nu aveți pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
conclav” al tuturor medicilor. I-am Întrebat pe cine punem În locul lui? Noul candidat pe această funcție trebuie să Învețe de la precedentul toate cele necesare. Toți au propus-o pe Despina. Ce părere ai? ― De ce ați trimite-o În gura lupului? Acolo este „doctorașul”, care i-ar crea probleme. ― Despina nu-i omul care să se sperie de un șoricel. Îl va ține la respect fără doar și poate... Te-aș ruga Însă să fii mereu pe aproape. Despina are mare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o veche vorbă din popor? Sper să-ți treacă Însă Îngâmfarea până la următoarea Întâlnire”. „Și eu cred că vei uita plăcerea de a căuta nod În papură fără motiv” - l-a luat cu binișorul gândul de veghe. „Fie și un lup mâncat de oaie” - l-a temperat Gruia. În timp ce purta acest dialog imaginar, se Îndrepta spre salonul doctorului Vatră. Când a intrat În salon, doctorul tocmai terminase efectuarea unui pansament la ultimul pacient operat. ― Bună ziua, domnule doctor - a salutat Gruia zâmbind
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să fii bărbierită un pic colo... jos... Așa se face la cei ce se operează de apendicită. Țigăncușa o asculta clipind des, ca și cum nu i-ar fi venit a crede ce aude. ― Și cine? - a Întrebat ea, ca speriată de lup. ― Este frizerul spitalului... Da’ nu te teme, că nu te las eu pe mâna altuia. Te bărbierește ea, mama Lenuța... Cu mare greu s-a Întins, goală, pe canapeaua de lângă perete... Infirmiera nu-și putea lua ochii de la minunea din fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Când totul a fost după carte, infirmiera a Îmbiat-o: ― Acum, hai să mergem, să te vadă doamna soră șefă. Da’ Întâi să punem pe tine halatul aista mai gros, că altfel toți ochii bărbaților se Înfig În tine, ca lupii În grămada de oi... Au intrat la sora șefă, care le aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doar îi răspunsese, exprimându-și regretul pentru ghinionul fiului său. Cu ocazia vizitei sale, Ticu îi dădu amănunte despre necazul cu Victor și îl puse la curent în legătură cu cele întâmplate cumnatului său din Torino, care se băgase singur în gura lupului și fusese din nou expediat din țară ca un pachet de către autorități... Hm, făcu Stelian, cumnatul ăsta al tău e un om foarte curajos, din câte se vede!... Ticu făcu, însă, o mutră acră și dădu din mână. Îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ninsoarea și viscolul se mai domoliră, fură descoperite, prin apropiere de pădurea și de lacul Pusnicu, în vecinătatea reședinței de raion, în niște locuri cam pustii, rămășițele unor militari sovietici, despre care se crezu mai întâi că fuseseră devorați de lupi. În zăpada răscolită de urme și înroșită din belșug cu sânge omenesc, mare lucru din militarii de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răscolită de urme și înroșită din belșug cu sânge omenesc, mare lucru din militarii de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prin minte că s-ar fi putut întâmpla cu niște bravi ostași ai glorioasei Armate Roșii eliberatoare. Toată întâmplarea avea ceva supranatural și mitologic și era greu de crezut, dacă nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dacă nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și dădu naștere la interpretări mai mult sau mai puțin subversive. Dacă toți lupii din pădurile României ar fi ieșit la drumul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și dădu naștere la interpretări mai mult sau mai puțin subversive. Dacă toți lupii din pădurile României ar fi ieșit la drumul mare și s-ar fi aruncat asupra cohortelor de militari sovietici, care nu mai aveau de gând să plece înapoi în patria lor, care ar fi putut să fie deznodământul?... Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ar fi ieșit la drumul mare și s-ar fi aruncat asupra cohortelor de militari sovietici, care nu mai aveau de gând să plece înapoi în patria lor, care ar fi putut să fie deznodământul?... Și dacă haitele acestea de lupi le-ar fi venit de hac ocupanților care se autointitulau eliberatori, oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aveau de gând să plece înapoi în patria lor, care ar fi putut să fie deznodământul?... Și dacă haitele acestea de lupi le-ar fi venit de hac ocupanților care se autointitulau eliberatori, oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și confidențiale purtate, se-nțelege, între patru ochi la cabinetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și confidențiale purtate, se-nțelege, între patru ochi la cabinetul medical, Virgil aprobă cu o înclinare scurtă din cap, fiindcă îl încânta ideea, dar obiectă zâmbind că nu mai erau destui lupi în pădurile țării și că nici iarna nu avea să mai dureze o veșnicie, chiar dacă le întrecea în rigori pe toate cele de până atunci, știute de el și de toată lumea. Un milion de soldați în România era prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el și de toată lumea. Un milion de soldați în România era prea mult! Dar am avea un steag frumos, unic în felul său în lume, insistă doctorul Rigani. Virgil trebui să convină că așa ar fi fost. Mai bine un lup pe steag decât secera și ciocanul. De la cumnatul și amicul Lazăr Popescu, care fusese și el la fața locului, Virgil află în zilele următoare tot ce se mai putea afla. Soldații aceia făceau, pare-se, parte din mica unitate militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Lazăr Popescu. Virgil avea o părere ceva mai nuanțată în această privință, dar preferă să afle mai multe amănunte despre istoria cu rușii. Cumnatul său nu s-ar fi dus la Pusnicu, să vadă locul unde rușii fuseseră mâncați de lupi, dacă n-ar fi aflat de cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lor renumite?... Și unde le dispăruseră armele și toată muniția pe care o avuseseră asupra lor?... Să fi fost beți și să fi rătăcit drumul?... Și, fiind atât de beți, să nu mai fi fost în stare să facă față lupilor care îi atacaseră pe neașteptate?... Întrebări fără răspuns și mister opac, deplin. După ce se învârtiseră de colo până colo, căutând zadarnic noi indicii, cei trei milițieni se adunaseră și se sfătuiseră împreună cu pădurarii. Tovilor, ascultați la mine, aici nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu o țuică și să-și descarce și el sufletul, ca tot omul... Așa că gura (încă) slobodă a lumii începuse îndată să nășească și să înflorească tot felul de zvonuri, iar unul din aceste zvonuri susținea că, de fapt, nu lupii le veniseră de hac celor trei glorioși militari de la răsărit. Nicidecum!... De unde lupi?!... Să fim, domnule, serioși!... că la Pusnicu nu se mai văzuse picior de lup de zeci de ani; ultimii lupi muriseră împușcați înaintea primului război mondial, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Așa că gura (încă) slobodă a lumii începuse îndată să nășească și să înflorească tot felul de zvonuri, iar unul din aceste zvonuri susținea că, de fapt, nu lupii le veniseră de hac celor trei glorioși militari de la răsărit. Nicidecum!... De unde lupi?!... Să fim, domnule, serioși!... că la Pusnicu nu se mai văzuse picior de lup de zeci de ani; ultimii lupi muriseră împușcați înaintea primului război mondial, la o vânătoare la care luase parte și regele ăl bătrân. Nu, la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]