8,252 matches
-
să dau de ele. Și e mare păcat, pentru că, dincolo de orice dubiu, ne aflăm în fața unei performanțe artistice de vârf. Faptul că o asemenea carte nu circulă, că într-un moment în care se traduce masiv și prost ne îngăduim luxul de a trece indiferenți pe lângă o bijuterie va atârna asupra noastră ca un păcat de moarte. Fondurile sociale ale Uniunii Scriitorilor sunt extrem de limitate, iar un veritabil sindicat scriitoricesc nu există. În aceste condiții, de ce n-ar prelua una din
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
să spun că doar tinerețea rămâne girul marilor elanuri, când este vorba de înfăptuirea unor proiecte de largă respirație. Întârziate, ele suportă inevitabil riscul abandonării, de cele mai multe ori din pricina timpului în care ești osândit să trăiești. Numai astfel îmi explic luxul de-a fi fost consecvent cu mine însumi, răbdarea de-a fi lăsat zilele să se scurgă fără să le țin socoteala, ca și cum Dumnezeu mi-ar fi garantat că voi trăi vreo sută de ani. Nu mai puțin adevărat este
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
cine umblă, cine a mai murit...Așa se face că această reuniune, subintitulată și "Compore oggi" întrunește datele unei șuete, la care lumea vine, întreabă, află și, atenție !, spune mai departe. Muzica nouă nu mai este astfel un produs de lux ori o "trăznaie" fără utilitate practică. Și mai e ceva: concertele axate pe livrarea lucrărilor recente sunt anticipate de explicite dezbateri-lecții (un fel de matinee) la care spectatorii se învârt în jurul vârstei de zece-doisprezece ani. Mi se pare normal ca
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
Volumele sunt, într-adevăr, "obiecte estetice", arată foarte bine, sunt tipărite pe hârtie specială. Eugen Simion o numește "o colecție de tip Pléiade". Modelul este urmat îndeaproape, atât ca îngrijire filologică și comentariu critic, cât și ca ținută editorială de lux. Pe scurt, avem o foarte bună reprezentare a ceea ce înseamnă patrimoniul nostru cultural. Până la sfârșitul anului 2005, colecția de "Opere fundamentale", inițiată în 1999, cuprindea 75 de volume. Selecția de autori arăta promițător. Dinainte de clasici, sunt oferite următoarele valori: literatura
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
pînă astăzi), întocmită de Ion Caraion și Ovid S. Crohmălniceanu. Antologia lui Tomozei, apărută în '73, la Albatros, e format cartonat, cu supracopertă nehotărîtă între mov și roz, dintr-o colecție de semi-lux (la timpul ei, cred că era chiar lux de-a binelea...), cele mai frumoase poezii. Prefața, un mic studiu, neocolind deloc tradiția europeană a sonetului, începe cu Sonetul sonetelor, al lui Sainte-Beuve (mai plăcut, se vede, ca biograf de specie literară, decît ca biografist), în traducerea lui Tomozei
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
i-a asigurat, de la bun început, o anume coerență, că momentul istoric pregătise îndelung o asemenea apariție. Însă toate acestea sunt observații, într-un fel, preliminare. De pe aceste poziții, Ștrumfii afară din fabrică! s-ar defini corect ca produsul de lux al corporației Ianuș. Un monolit de atitudine. Autentic și emoționant. Îndrăgostit și liniștitor. Nu voi cita pasaje disparate, ci semnale continue ale implicării, în care poezia se naște de la sine și în care vituperanța moare frumos: "N-am scris ca să
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
care am găsit-o în această revistă: e vorba de o păsărească snoabă de sorginte profesionalo-cibernetico-mediatică piperată pe alocuri cu vagi ingrediente de limbă românească. Se pare că oamenii din lumea publicității au prea mulți bani ca să nu-și permită luxul de a fi agramați. Să dăm cîteva exemple: "Industria locală de branding și consultanță, așa cum s-a dezvoltat în ultimii 5 ani, a încercat să crească, cu puține excepții notabile, în umbra proiectelor derivate sau cumulate modelului integrator al agențiilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
ani buni, că România nu e nici pe departe țara fără posibilități pe care-o vedeam la începutul anilor '90. E suficient să stai o oră pe marginea unuia din bulevardele Bucureștiului și constați că trec mai multe mașini de lux decât în orice capitală europeană. Nu mai vorbesc de cartierele de vile apărute precum ciupercile la marginea oricărui oraș mai acătării. Amestecul de bogăție și boală e vizibil din numărul parcă infinit de bănci și farmacii. Ceea ce ar explica, la
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
repovestit. Sincer și sociologic vorbind, putem admite, prin analogie, că trăim într-o lume așa-zicând textualistă: de la globalizarea comunicării, prin internet sau telefonie mobilă, și până la metalimbajele de specialitate, de la tehnicile de programare neurolingvistică și până la industria parfumurilor de lux, aproape totul se rezumă un neîntrerupt discurs asupra discursului. Însă, rămânând la fel de sinceri, aceasta nu e nici pe departe una dintre cele mai bune lumi cu putință. Întregul preambul teoretic de mai sus i s-ar potrivi de minune lui
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
slujbă. Primit cu țigări Kent și cafele, de către o secretară numai miere și zâmbet, pretendentul la slujbă va fi dus cu vorba, îndemnat să revină, postul pare sigur, dar se pierde în ultimul moment - potentatul povestindu-i, în schimb, cu lux de amănunte, feericele lui călătorii în Vest, ținându-i, cu nepăsare, speranța trează, într-un joc fără sfârșit. Victima se declasează treptat, dar când așa-zisul protector dispare, numit ambasador peste Ocean, omul se prăbușește: paradoxal, cel ce-i lungea
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
a avea sfârșit. Sky is the limit, spune un refren. Când e vorba de medicina (de biotehnologie, dacă doriți), acest lucru nu e întotdeauna liniștitor. Distanța între monstruos și perfect este din ce în ce mai subțire. Faptul că femeile pot să își permită luxul maternității, la orice vârstă, antrenează pierderi colaterale care nu sunt de ignorat. Domnia lui "cu orice preț" ne transformă în ființe febrile și grăbite. Cât despre sexualitate, lucrurile par încă și mai dificile. Preferăm varianta romantică în care, atunci când era
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
de obiceiu, urca Bulevardul Elisabeta cu o viteză care depășea pe cea stabilită, pe străzile Capitalei, de ordonanțele în vigoare ale prefecturei de poliție. Și Augusta Voastră mașină s-a proptit, brusc, de căruța unui franzelar, mi se pare, de lux. Căruța avea pe capră un om care, dacă nu cunoaște anumite ordonanțe, mână cu o viteză redusă și așteaptă în înghesuială să se supună agentului de circulație când ridică, grav, o mână în sus, vertical, sau când o întinde, pe
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Regală și Stăpâne, Au trecut numai câteva luni de când }i-am adresat o scrisoare deschisă, povestind o scenă din Bulevardul Elisabeta unde Persoana Ta și Mașina Ta, amândouă Auguste, s-au năpustit în căruța unui franzelar, mi se pare de lux. Iar acum gazetele aduc știrea că Ai mai făcut o vitejie, călcând în picioarele Tale Auguste, un șofer, pe nume Ion Damian. Gurile rele spun că bietul șofeur a primit mai multe lovituri de picioare decât ar fi trebuit și
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
suficient. Personal, nu sunt de aceeași părere. Mai mult: eu ași propune guvernului să pună la dispoziția Măriei Tale un tanc, cu care să dai buzna unde e lume mai multă, să sfărâmi toate automobilele și căruțele cu franzele de lux, să dărâmi Cercul Militar și Academia, Ateneul și Universitatea și toate instituțiile particulare și de Stat". Alteță Regală! "...M-am amuzat grozav aflând că o dată Augustul bot al Augustei Voastre mașini a tamponat căruța unui cetățean, până când a făcut-o
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Alteță. Trăim vremuri democratice, și am credința că dacă ieri Ai zdrobit o pereche de testicule - mâine o să Te bați pe burtă, fie cu șofeurul pe care L-ai lăsat leșinat pe stradă, fie cu franzelarul, mi se pare de lux, cu care Te-ai înjurat de mamă, acum câteva luni..." "Cum lumea nu Te prea cunoaște, cum îl cunoaște, de-o pildă, pe dl. D. R. Ioanițescu și pe d. Potârcă, să dai peste un alt Ion Damian care, până
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
care-ar da orice să beneficieze de statutul de "piratați", chiar riscând să-i ducă la sapă de lemn pe imprudenții editori care-au mizat pe ei - dar asta nu înseamnă că "ilustrele" lor opere vor beneficia de tratamentul de lux al unor Cărtărescu, Patapievici, Liiceanu, Manolescu sau Pleșu. Un recent studiu al lui National Endowment for the Arts - cea mai mare fundație din lume pentru sprijinul culturii - arată scăderea alarmantă a "obișnuinței lecturii" în rândul elevilor. Peste jumătate din totalul
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
se recunoaște poetul), are rolul de-a se contrapune unui existențial advers: "poet mare am fost azi de la orele nouă la zece cînd străpungîndu-mi cu pumnul/ cutia craniană mi-am scos creierul la lumina soarelui ca pe un trofeu de lux/ mi-am citit astfel volumele viitoare de versuri nestingherit le-am copiat cu migală-n memorie/ le-am transcris pe osul omoplaților le-am mîzgălit pe miezul vaselor de sînge/ le-am încrustat pe pielea genunchiului pe stofa roșie a
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
cu intrigi de harem și ambianță de serai. Nu haremuri există la Istrati, ci mizerabile bordeluri. Nu cadîne fluturîndu-și ademenitor văluri mai mult sau mai puțin transparente, ci prostituate amărîte. Nu palate, ci cocioabe și spelunci. Nu opulență, fast și lux, ci sărăcie lucie. Levantinismul prozei lui Istrati contrastează pînă la totală opoziție cu "exotismul oriental" așa cum fusese acesta creat și impus în Occident. Are alt conținut, alte forme și alte dimensiuni. Deși scrisă exclusiv în limba franceză, literatura lui Panait
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
unui canon imprescriptibil. Defel fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai uneia, e drept, celebre, dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
elitre: elitre albe, crenelate și fragile, cu franj oranj, albastru, verde, roșu, - pudrate, îndeobște, cu praf negru, sau mai degrabă, cenușiu" (Ascuțitoare). Ori ascuțitoarea împinsă într-o feerie cromatică, răscumpărătoare a modestei sale utilități, dar și a readucerii izbăvitoare a luxului (luxuriei) imagistice la virtutea inițială: "Ce cuțit oare, ar putea să taie lemnul creionului ca o ascuțitoare? Să-l taie fără să-l rănească, nici să-l doară, făcîndu-l numai să cliveze, într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
mult cu cît situația este complicată politic și de relațiile încordate ale Pakistanului cu India. Nouă zile mai tîrziu de la răpire, cererile teroriștilor fiind refuzate de guvernul american, jurnalistului i se taie gîtul și este decapitat, execuția fiind înregistrată cu lux de amănunte. În tot acest interval, autoritățile pakistaneze împreună cu cele americane caută o soluție pentru eliberarea jurnalistului. Soția acestuia, Mariane Pearl, jurnalistă franceză de origine cubaneză participă la întreaga operațiune și trăiește pînă la capăt cu speranța eliberării soțului ei
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
sau Andrei Pleșu. Precum și chipuri cărora li se caută taina. Octavian Paler "are o privire de o tăietură stranie, cumva central-asiată. Măruntă, pe jumătate triumfătoare, ca și cum ar iscodi viața din spatele unui oblon abia întredeschis". Primează scrupulul moral: "Fostul propagandist de lux, Ion Ianoși, își gângurește ce-a mai rămas din vechile-i crezuri cu atâta gingășie, aidoma unui porumbel, încât absoluțiunea pare a-i fi asigurată din oficiu. Comparația între Eugen Simion și Ion Negoițescu figurativ: "Primul dă impresia unui manechin
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
mai făceau excese, nu mai existau boli: n-a mai fost nevoie de medici. Nu mai existau certuri, procese: n-a mai fost nevoie de avocați și de judecători. Albinele, devenite econoame și cumpătate, nu mai cheltuiau nimic; gata cu luxul, cu arta și comerțul. Prăpădul era general." (p. 304) Imaginea e impresionantă și totodată paradoxală, căci nu e ușor să accepți că de o comunitate în care toți oamenii ar fi animați de intenții bune s-ar alege praful într-
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
unei persoane nu doar inteligente și competente, dar și pline de energie, precum Dana Deac. Sub presiunea tăvălugului pesedist, Dana Deac a acceptat să fie călcată în picioare fără să crâcnească. Nu cred că d-na Deac își poate permite luxul de a-și lega numele de una din cele mai sinistre decizii ale administrației televiziunii naționale: eliminarea din grila de programe a emisiunilor culturale. Cu atât mai mult cu cât există obligații legale privind cuantumul emisiunilor culturale și educative. Faptul
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]