10,420 matches
-
cel care dicta autoritar ziariștilor ce și cum să scrie și, mai ales, despre cine. Dintre toți cei care lucrau la făurirea cotidianului, Mircea s-a dovedit cel mai spurcat la gură, cel mai zelos. Evident că patronul l-a mîngîiat pe cap, l-a recompensat cu te miri ce și l-a încurajat să o țină tot așa, că în față îi stă o carieră strălucită. Un mare boss al orașului nu dorea, în ruptul capului, să ofere un teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
neaua, foșneau niște mușchi de mai mare mirarea. Pe o masă, pregătită din timp, erau tot felul de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să dezlege ascunsele mistere ale femeii. Oare o fi pus mîna intenționat? Mai meditează și trage concluzii. Nu și-a dat seama. Cum să țină mîna care (chițcăie) a atins... Înfometată de chimie, Diana a înapoiat rapid cartea. Acasă, Rîmbu mîngîie obiectul care a fost tovarăș acelei minuni de fată. Obiectul se deschide și o poză cît pagina de mare îi sare în ochi. Era Diana, goală ca o sticlă de vin în casa bețivului. Inima începe să o ia razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
văduv de cinci ani, l-a scos din sărite: Ionele, dacă o lămurești, eu sînt gata să mă însor cu ea. Ionel îl analizează. Omul acesta este o brută. Chel, cu burtă, cioturos, necioplit și uite ce ar vrea? Să mîngîie trupul acela delicat, sînii aceia parcă sculptați, să sărute buzele acelea senzuale, roșii și fierbinți, un animal ca el! Ce vină are copilul? Este totuși copilul meu... Tăticu, pune mîna să simți cum mișcă, spunea Nora veselă. Chiar mișca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de conversația cu o duducă roșcată și frumușică foc. Îmi caut altă țintă pentru ochi dar, ca naiba, revin la Mitică. Observ niște chestii abia perceptibile, un sărut pe urechiușă, un cot ușor apăsat pe un sîn și o mînuță mîngîind ușor piciorul dinspre genunchi spre... mai sus. Mitică era om însurat, cu băiat student și cu chelie dată cu ceară de parchet. Mă îndrept mintal spre "declarația de avere" și îmi amintesc de faptul că omul are cheag, nu glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vederea, cea mai infidelă simțire: Ia-mi, Doamne, lumina ce nu mi se cuvine și dă-o la o salcie sau la un crin frunza verde trebuie să fie, petala albă. Eu vreau să pipăi întunericul pe dinăuntru și să mângâi lumina cu bastonul când traversez strada. Dă-mi, Doamne, văzul ochilor stinși în pântecele mamei! Se ruga dimineața, când soarele printre mușcate dădea buzna în casă. Dar cine să audă, dar cum să se audă, când, dincolo de zid, din fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fereastra să respirăm adevăr cu toți plămânii: adevăr la mic dejun (o felie de lună rumenită pe ambele părți), somnul să-l îndulcim cu adevărul despre poveștile cu Greuceanu (vecinul de la parter, bodyguard la o casă de amanet), să ne mângâie străbunica dimineața cu palmele ei de apă curgătoare (adevărată apă curge în fotografia pe cruce)! Ce spui, Doamne, îți convine această lecție despre viață? Mie nu. 7. La 15 ani, în sufletul lui Petru, șarpele și-a făcut cuib. Reptila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că zborul este mai mult decât o simplă înălțare pe verticală. Cuprinde cu brațele, cu sufletul, cu ochii tot ce te bucură și ce nu te bucură în egală măsură și, sigur, la un moment dat, o să îmbrățișezi și înaltul! Mângâie mărăcinele, ca și cum ai mângâia floarea, bucură-ți dușmanul ca pe propriul copilul, bea-ți otrava ca pe cel mai bun vin, frânge-ți sufletul cum se împarte Domnul în Sfintele Taine și, ca un miracol, te vei găsi în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mult decât o simplă înălțare pe verticală. Cuprinde cu brațele, cu sufletul, cu ochii tot ce te bucură și ce nu te bucură în egală măsură și, sigur, la un moment dat, o să îmbrățișezi și înaltul! Mângâie mărăcinele, ca și cum ai mângâia floarea, bucură-ți dușmanul ca pe propriul copilul, bea-ți otrava ca pe cel mai bun vin, frânge-ți sufletul cum se împarte Domnul în Sfintele Taine și, ca un miracol, te vei găsi în toate cele atinse și vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de proprietate semnat de tine. Bunica, mătușa Ileana, moș Gheorghe... au plecat bătrânii satului spre nicăieri. Cine-ți îngăduie, Dumnezeule, să faci obele din singurătățile altora? " Fericiți cei ce plâng că acei se vor mângâia." Am plâns o pătrime din viață fără rost. Dintr-un om născut pentru viață suferința face un sfânt, dar dintr-un om născut pentru moarte nu poate face o cangrenă mai mare decât o nelocuire. "Fericiți cei blânzi, că aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-ți bagi pula în voie de câte ori ți se face de o futută, să o supui și să te supună la cele mai excitante orgii, să o violezi, să o rupi cu dinții, să o lingi în pizdă, să o mângâi și apoi, ca un miracol, să te trezești dimineața cu himenul intact pe retină. De ce se amăgesc unii că pot învinge durerea și nu că, de fapt, amăgesc bolile? Gata, m-am lecuit de singurătate! Pancreatita nu-mi mai scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aveți mamă, nu aveți gagică! Ați înțeles, bă? Am înțeles, tovarășe sergent. Soldat Basarab, raportează seria armei! Tovarășe sergent, raportez, XX YYYY. Bine, bă, de astăzi știi cine-i gagica ta? Pușca, bă, pe ea o pupi, pe ea o mângâi, dormi cu ea între picioare și îți bagi pula în ea de câte ori ți se face de o futută. Pușca-i muierea ta, atingi lin trăgaciul, ca pe lindic, ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ești ca o pădure de copaci negri, despre ce primăvară vorbești? Petru se ridică, politicos, așeză scaunul la birou, îl trase un pic pe cel de alături, le așeză pe amândouă, se aplecă un pic (parcă sărută o mână, parcă mângâie un obraz, parcă cuprinse un mijloc), zâmbi, o lacrimă despică obrazul, altă lacrimă schiță două jumătăți de zâmbete, ochii se aprinseră ca o lumânare în noaptea de Înviere. Deschise ușa, așteptă 3 secunde, apoi ieși și el după ea. 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi când bătrânul a ieșit să fumeze o țigară, i-a trecut mâna prin păr, a insistat de parcă degetele i s-ar fi încâlcit într-un lan cu cânepă deasă, altădată l-a întrebat din senin: "Ai febră?" I-a mângâiat obrazul, apoi i-a băgat două degete în gură; când doctorul a întârziat la baie, Ana l-a strâns puternic de boașe, apoi a concluzionat cu un "da" hotărât, stabilind definitiv diagnosticul. Degetele Anei, precum o plantă carnivoră ondulată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
descompune în propria casă. Fericire în sufletul păianjenului: își țese povestea cu propriul fir, intimitatea dincolo de lumină. Aici... Nu, ea este de dincolo, nu are ce căuta lângă mine, este un contur ca toate celelalte, le gândești, le atingi, le mângâi, le consumi, nu-ți aparțin, nu resuscitează memoria nici pentru o secundă. De fapt, ce fac acum? Am redus lumea mea la voința lumii lor? Potop, ce gândesc. Potop. Eu iubesc, eu nu sunt ca ei! Iubesc, când sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină, zahărul și romul ispiteau intențiile), portocalele le mângâiam prin pânză aveau pielea netedă. Tata vine, semnează și mă ia acasă. Uite femeie, ai primit colet, am semnat în vreo 6 registre pentru el. Dumnezeii mamei lui de golan! În șopron cu el, legat de grindă! Să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bărbat frumos, puternic, înțelept, blând. Am simțit, părinte, că matale ești iubitul meu de demult, iar eu puștoaică de 13 ani. Mă țineai pe genunchi, îmi spuneai povești de pe front, mă sărutai pe obraji, pe frunte, îmi sărutai mâinile, îmi mângâiai părul. Acum sunt fată mare, mulțumesc, iubitule drag, că m-ai așteptat. Vedeți, Dumnezeu a fost drept cu noi până la urmă. Domnișoara Cătălina a izbucnit în plâns incontrolabil, convulsiv, isteric; ploaia de Sfânt Ilie brăzda obrajii. Genele, ca o pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
incendiu. Degeaba a pus foc sub icoană, dacă nu a pășit în inima flăcării. Poate a fost prea sincer cu moartea, poate, pur și simplu, trebuia să o mintă frumos: să-i spună o poveste despre neprihănirea statuilor, să o mângâie pe creștet ca pe o bătrână senilă, să-i cumpere medicamente de inimă pustie, apoi să dea buzna în ea, poate trebuia să o evacueze, să o scoată în stradă, să o lege de o cruce în cimitir. O moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deasupra, cu ochelarii lui lîngă ea, cu file lucitoare și cu cele mai colorate poze pe care le putea vedea cineva pe hîrtie. Nici hîrtie nu știu dacă era, ci un fel de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna. La drept vorbind, cartea avea o strălucire a ei și ți abătea privirea Într-acolo oriunde te-ai fi aflat În Încăpere. Mă mir cum de nu o văzuse taică-meu. O răsfoiam ori de cîte ori bătrînul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
depinde soarta voastră. Aveți datoria... Ați Înțeles? — Înțeles. — Are, a lófaszba, de pus careva vreo Întrebare? Nu. Săpau șanțuri, spărgeau piatră, o cărau de colo-colo, to peau smoală, doborau copaci, erau alergați și suduiți de meș terii mai ai dracului, mîngîiați cu o vorbă de cei mai omenoși, mîncați de purici, Într-un cuvînt, construiau În trecătorile munților cazemate care să oprească asaltul bolșevicilor. Căpeteniile erau Încrezătoare că rușii nu vor trece de stîncile munților și de betoanele lor. În colonia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu zi, luîndu-te de guler pe stradă și anchetîndu te: „Cum se spune În germană porumbel?... Dar În portugheză?“ Totuși, am palpat mai mult așternuturile apretate și pernele garnisite cu volănașe, festoane și fundițe din dor mitorul lui Richi. Am mîngîiat pielea ei atît de albă la atingere, că oricînd ar fi putut să devină aurie ca pulpa unui fruct exotic, aromat și de o savoare pe care o sorbi Încă multă vreme după ce ai Întîlnit-o. Euforia tuturor papilelor gustative din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am mutat de la ei, Matthias și Emma ne invitau, pe mine și pe Lia, să ne petrecem cîte o zi de vară prin grădină, Îndopîndu-ne cu zmeură, cu prune și cu ce fructe s-or mai fi aflat prin livadă, mîngîind și sorbind crinii și oleandrii Înfloriți. De casa și de curtea lui Geiger se leagă cea mai veche amintire de care pot fi sigur. Era o dimineață de iarnă fără zăpadă. Pe nepusă masă, se hotărăște ca eu și cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
izbucnit, la Cluj, eu... — Du-te cu Dumnezău. Mă dăduse de rușine bătrînul ăsta. Oare cine-l adusese tocmai atunci? Altfel credeam că apar eu În ochii familiei. Ceilalți bunici, Ștefan și Maria, sesizîndu-mi neobișnuita obidă, au Încercat să mă mîngîie. Să-l Îngădui pe moșu’ Ioan că era beteag, iaca, se dusese drept la spital, dar avea drep tate: nu era lăsat să intre În biserică omul care nu-i purta de grijă unuia din familie asupra căruia se abătuse
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a v-ați ascunselea”. Minunile lui Iahve sunt „negative”, „patetic-demonstrative”, de ordin punitiv, realizate împotriva unei populații străine și au drept scop eliberarea din jug a lui Israel. În Noul Testament, Isus operează minuni pozitive: vindecă, alungă demoni, trezește la credință, mângâie suflete chinuite, arătând instaurarea efectivă a Împărăției lui Dumnezeu. Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea între împietrirea inimii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de pe țărm. "Vreau lumină ca să ajung la soția mea", îi spuse. "Te-ai rătăcit ? Intră, hai, intră la căldură și pleci mâine. De fapt, unde trebuie să ajungi ?" El surâse blând, părea că-și alege cu grijă cuvintele fiindcă vorbele mângâiau pe cineva sau ceva de foarte, foarte departe: "E acolo, a rămas acolo să-l nască pe fiul ei, iar eu trebuie să mă întorc cu lumină... Dă-mi lumină, te rog." " Dar unde vrei să ajungi ?" Ca și cum n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]