2,058 matches
-
sanctuar și temniță totodată. Un fel de antrenament tortură la un șah "propedeutic". O perfecționare extremă a minții prin derealizare în timp și spațiu. Eventualele greșeli erau penalizate prin "șocuri electrice" emise de piese. Ca și eroul din "Jocul cu mărgele de sticlă", Hans prinde gustul unei lumi ideale, "unde polaritățile tindeau în continuare să se topească și să se anuleze". Discipolul este un hipersenzitiv ce retrăiește scene înspăimântătoare din lagărul nazist, prin simpla vizionare a fotografiilor unor deținuți, expuse în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sfârâie fitilul de pământ.// Un crai de votcă se arată/ în ochiul tău ca solzii triști/ pe care scriu ca o erată/ un decalog de navetiști.// Se beau paharele-ntre ele'n/ alcoolic cor și heruvimi/ rup țuicii de la gât mărgele/ spre lauda dragii prostimi.// Astfel se naște apocalipsa/ din setea unei alte alme/ ducând prin fum și chiu elipsa/ spre vinurile reci și calme". Numeroase texte de maturitate artistică ale lui Valentin Talpalaru păstrează, ca și aici, pecetea demnă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nimărui în lume. Și-n asemenea cărți el răscolea c-un fel de patimă și-mi cumpăra cele mai obscure și mai fără de-nțeles (Eminescu: 2011, II, 60). Aceste "șiraguri" care adună la un hipotext mai multe sau mai puține "mărgele hipertextuale" (perechile de serii intratextuale care configurează constelațiile menționate până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
au găsit-o la gândul că ei pot îmbătrâni și muri, dar universul este etern și nemodificat (Hawking: 2001, 5). Cu atât mai vizionară apare imaginea, predilectă (citește intratextuală) în proza eminesciană, a Pământului care se contractă până la dimensiunea unei mărgele ("Ba poți să iei și Pământul cu tine, fără ca să te supere. Îl prefaci într-un mărgăritar cu toartă și-l anini de salba iubitei tale;" Eminescu: 2011, II, 50); derivată din metempsihoză, există și imaginea unui om care suferă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
volumul III. Traducere din limba japoneză și note de Iuliana Oprina și Florin Oprina. Colecția "Biblioteca Polirom", Iași: Polirom, 2012. Magister ludi Nu ar trebui să ne mire faptul că, după publicarea, în 1943, a capodoperei Das Glasperlenspiel/Jocul cu mărgelele de sticlă (reluată acum la RAO, în monumentala vesiune românească a lui Ion Roman, din 1970 și, mai apoi, din 2004), Hermann Hesse nu a mai scris nici un roman, deși a continuat să fie activ literar, cu eseuri și proză
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
românească a lui Ion Roman, din 1970 și, mai apoi, din 2004), Hermann Hesse nu a mai scris nici un roman, deși a continuat să fie activ literar, cu eseuri și proză scurtă, timp de încă aproape două decenii. Jocul cu mărgelele de sticlă (pentru care autorul a și primit Premiul Nobel trei ani mai tîrziu, în 1946) încheie, simbolic, o "criză" ontologică, explorată epic de către Hesse în majoritatea romanelor sale anterioare, dar, cu precădere, în celelalte două capo dopere internaționale cumva
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de adîncime a purtat mereu umbra unei fisuri între vita contemplativa și vita activa, iar dilema s-a transferat, insidios, spre marile lui personaje romanești. Ar fi de aceea inoportun să-l privim pe Joseph Knecht protagonistul din Jocul cu mărgelele de sticlă separat de prefigurările lui epice, Siddharta (din Siddharta) și, res pectiv, Harry Haller (din Lupul de stepă). Ca și Knecht, cele două personaje se află într-o căutare patetică a identității proprii. Dacă Siddharta, un prinț indian, își
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în plin veac 25, le putem bănui teribil de avansate). Ordinul are două activități principale: să gireze educația elitistă pentru băieți (aduși aici în urma unei selecții riguroase și crescuți în regim de internat exclusivist) și să păstreze nealterat "jocul cu mărgelele de sticlă". Metafora "jocului" constituie nucleul "ideologic", așa-zicînd, al romanului lui Hesse. Descrierea sa (deși amănunțită în text și suficient de explicită, ramificată de altfel pînă în zilele noastre, în preocuparea constantă a unor grupuri contemporane, care încearcă să dea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Hesse. Descrierea sa (deși amănunțită în text și suficient de explicită, ramificată de altfel pînă în zilele noastre, în preocuparea constantă a unor grupuri contemporane, care încearcă să dea o dimensiune concretă "invenției" lui Hesse, organi zînd, periodic, campionate ale "mărgelelor de sticlă"!) supune cititorul unor eforturi semnificative. În fond, "jocul cu mărgelele de sticlă" sugerează abstracțiunea absolută, voluptatea ființării în rațiunea pură, nealterată de nici o "impuritate" emoțională ori instinctuală. Jucătorii lui Hesse aspiră la o stare intelectuală supremă, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de altfel pînă în zilele noastre, în preocuparea constantă a unor grupuri contemporane, care încearcă să dea o dimensiune concretă "invenției" lui Hesse, organi zînd, periodic, campionate ale "mărgelelor de sticlă"!) supune cititorul unor eforturi semnificative. În fond, "jocul cu mărgelele de sticlă" sugerează abstracțiunea absolută, voluptatea ființării în rațiunea pură, nealterată de nici o "impuritate" emoțională ori instinctuală. Jucătorii lui Hesse aspiră la o stare intelectuală supremă, lipsită de orice constrîngere existențială. Dacă Ordinul este o elită a umanității, atunci "jucătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sticlă" sugerează abstracțiunea absolută, voluptatea ființării în rațiunea pură, nealterată de nici o "impuritate" emoțională ori instinctuală. Jucătorii lui Hesse aspiră la o stare intelectuală supremă, lipsită de orice constrîngere existențială. Dacă Ordinul este o elită a umanității, atunci "jucătorii cu mărgelele de sticlă" în străduința lor de transformare a raționalității în modus vivendi devin o "elită a elitelor". În universul vîrfurilor, Joseph Knecht ajunge vîrful prin excelență, fiind ales magister ludi, maestrul absolut al "jocului" (deși rădăcina lud, în latină, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și universal din unghiul naturii sale trans culturale (se regăsește practic în istoria oricărei comunități umane). Magister ludi întocmai ca într-un mit sacrificial primordial moare pentru a impune, în ultimă instanță, esența acestui adevăr. Bibliografie Hermann Hesse Jocul cu mărgelele de sticlă. Tradu cere de Ion Roman. Colecția "Biblioteca Hesse". București: Editura RAO, 2011. Tempus fabulosum Acordarea, în 2006, a Premiului Nobel pentru Litera tură, lui Orhan Pamuk a avut dincolo de semnificația estetică și o oarecare încărcătură mentalist-culturală. Pamuk este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rămânea ceva timp și aveau boi sau cai de tracțiune, făceau câteva transporturi de bârne de la Bătrâna sau de unde aveau loc vreo tăietură. Cu aceste transporturi făceau ceva bani cu care puteau apoi să facă ceva cadou nevestelor (ghete și mărgele pentru cămășile de duminică) și pentru a-și achita la timp dările. Cei care nu aveau vite de tracțiune, lucrau la marcat În pădure, la tăiat și strujit de scoarță, ori la măsurarea lemnelor tăiate. Toate aceste munci le făceau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
tors. Stătuse până târziu la cumnata sa, Nastasia. O Însoțise fata mai mare, Anuța, care Își cosea șirele verticale pe mânecile unei cămăși, care se desfășurau În ghirlandă În sus. Cromatica În negru și roșu urma să fie completată cu mărgele care vor realiza În cele din urmă o policromie ce va lua ochii feciorilor, când va ieși la clăci după sărbători. Vara ei, Valonia, tocmai Își Încheia clinii cămășii ale cărei ornamentații erau alese În stative cu ajutorul vergelei, după moda
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
iar covorul aflat În stative trebuia țesut până la Crăciun. După sărbători stativele vor fi ocupate cu țesutul pânzei de in și de cânepă. În timp ce Anuța, fata cea mare la care În curând vor veni pețitori, Își continuă Împodobirea cămășii cu mărgele, badea Mitru va povesti nevestei și copiilor Întâmplările din noaptea trecută. În curând se lasă Înserarea și se va Încheia Încă o zi de muncă. Pentru mamă și fiica cea mare ziua de muncă se va Încheia Însă mai târziu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fie plină cu de toate. Nici flăcăii nu erau de neglijat. Câteva cămăși cu altiță cusută sau țesută la poale, pe umăr, musai să li se facă pentru când vor ieși la horă. Și apoi gulerul numaidecât trebuia bătut cu mărgele iar șnurul de legat la gât trebuia să aibă cănaci. Șerparul și papucii (ghetele) și-i tomnea (dădea comandă) din timp la cizmarul din Toplița, că pe urmă erau foarte aglomerați. Sumanul Îl făcea croitorul din Toplița, iar pentru cușmă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lutului sau a plastilinei de a căpăta diferite forme, executând cu elevii și demonstrând diferite procedee tehnice: apăsarea, turtirea, strângerea, rularea în palmesau pe planșetă. Lucrările realizate se constituie în forme geometrice simple: sferă, cub, prismă sau elemente similare: mingi, mărgele, bastonașe, fructe, legume etc. Realizarea plăcii de lut Se trece la realizarea unei plăci de lut prin adăugarea treptată a unor bucăți, netezirea cu ajutorul unei scânduri creând astfel o suprafață dreaptă de lucru. Se taie marginile plăcii, cu ajutorul unui cuțit
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
Trăiește mereu momente de coșmar, de disconfort psihic, dar numai scrisul îl eliberează de spaime. E sincer cu sine însuși... „Dacă continuu a mai scrie... se datorează gândului - jalnic, dar și reconfortant - că niciodată, într-un viitor previzibil, aceste nevinovate mărgele pe ață nu vor putea vedea lumina tiparului...” (sublinierea aparține memorialistului) Singura rază (nu aș spune speranță, pentru că nimic nu era sigur) spre un viitor căruia nu-i mai aparținea, rămânea „... creația de 128 sertar, cea mai nobilă dintre chemările
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Diferența se observă, apoi, fizionomic. Faciesul olimpianului de la Weimar se desenează discret pe o carnație suplă, elastică, de om sănătos și echilibrat, pe când Flaubert poartă pe chipul său flasc, obosit, semnele supliciului, cu ochii aceia imenși, minerali, fixați ca niște mărgele de piatră pe dantela neagră a cearcănelor. Pentru scriitorul modern, exemplul lui Goethe rămâne fără urmări notabile. Mult mai fertil pare a fi fost modelul flaubertian, de la care se revendică toți cei ce cred în religia scrisului. Printre ei, bineînțeles
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Gheorghe Vrabie descoperă și el o variantă printre manuscrisele Bibliotecii Academiei, care completează cele două tipuri cunoscute de la Burada: Scaloiene, iene, Pui de cuconele, Te caută mă-ta Prin pădurea rară, Cu inima fript-amară, Rochia de mătase Împletită-șase; Papuci de mărgele Ca la logodele; Cămașă cu flori, Ca la negustori. Versurile privitoare la vestimentație dezvăluie intervenții recente în text: mătase, papuci, negustori; dar nu este exclus să fie actualizată o imagerie mai veche. Divinitățile pămîntului și ale vegetației apăreau împodobite, înzorzonate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
semn că are de transmis un mesaj. Spătarul scoase de la cingătoare o pungă și-i dădu omului o monedă. Arabul o privi atent, apoi cu un zâmbet larg, fericit, arată spre un fel de ușă apărată de șiruri lungi de mărgele de lemn. Mihai măsură din ochi ușa și locul, își pipăi cingătoarea și, dând la o parte mărgelele, intră într o încăpere întunecoasă. După ce se obișnui cu lumina puțină, desluși în fața unei măsuțe joase doi turci stând comod pe pernele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
monedă. Arabul o privi atent, apoi cu un zâmbet larg, fericit, arată spre un fel de ușă apărată de șiruri lungi de mărgele de lemn. Mihai măsură din ochi ușa și locul, își pipăi cingătoarea și, dând la o parte mărgelele, intră într o încăpere întunecoasă. După ce se obișnui cu lumina puțină, desluși în fața unei măsuțe joase doi turci stând comod pe pernele late din jurul mesei. Amândoi îi răspunseră făcând larg cu mâna gesturile de salut. Unul dintre ei se ridică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oraș la cine știe ce hanuri. Și încă ceva, vă rog să nu vă pese de marfa pe care o am încărcată. Spătarul aruncă spre turc o privire curioasă, dar se abținu de la orice întrebare. Salută tăcut și ieși printre șirurile de mărgele de lemn. Când îl văzură, cele două femei rămaseră surprinse de expresia întipărită pe chipul lui. — Ce s-a întâmplat, Mihai? întrebă cu vocea sugrumată doamna Ilinca. — Nimic, oftă spătarul, doar că trebuie să ne îmbarcăm chiar acum. Încălecă pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
saten de culoarea aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească frumusețea părului strâns în coc. Nu mai era Lavinia care se pocăia la locurile sfinte. În fața lui se afla o femeie hotărâtă, conștientă de valoarea ei, care conducea negoțul cu grâne așa cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cașmir, de culoarea aurului vechi, brodat cu mătase neagră cafenie, puțin mai scurt decât impunea moda orientală, lăsând să se vadă șalvarii strâmți din postav negru și condurii de mătase albă țesută cu fir de aur și cusuți cu mărgele de chihlimbar de diferite nuanțe. Își aduce aminte Selin cum l-a luat pe Ștefan de o parte și i a spus că el trebuia să intre în odaia în care dormise, pentru rugăciune. Prințul dădu afirmativ din cap și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]