7,749 matches
-
ci, în epocă, ea tindea să devină o realitate strictă. Dar, am zice, în primul rând sunt de reținut din această dezbatere punctele de vedere exprimate de personalităț i ale societății civile. De pildă, iată o mărturisire a Anei Blandiana, mărturisire prezentă și în cartea sa de memorii recent apărută, despre o voce care, noaptea, la telefonul din locuință, îi vorbea poetei terorizând-o; de precizat că era vorba de un telefon ce nu funcționa de obicei: „Dacă aș fi întrebată
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
corecți, le acordă șanse să-ți câștige existența, fie că sunt țigani, asiatici, arabi, emigranți din Europa de Est sau mai ales români (95% din angajații săi). Atent și sensibil la tot ceea ce Îl Înconjoară, oriunde s-ar afla, autorul face o mărturisire: ... mă impresionează omenia. Am călătorit În multe țări Împrejurul lumii și am Întâlnit oameni simpli care au dat dovadă de omenie la nivelul cel mai Înalt. Am Înțeles că nu contează țara din care fac parte, limba pe care o
O întâlnire la...nivel înalt!. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/99_a_397]
-
că exercițiul critic trebuie să fie rezultatul unui efort sincretic, interdisciplinar, trebuie să dobândească virtuți integratoare, să exprime capacitatea ființei umane de a se defini pe sine, din multiple perspective, dar și de a-și explicita propriul orizont existențial. O mărturisire a autorului din Confesiunile unui opinioman e cât se poate de revelatoare în această privință, a deschiderii antropologice și ontologice pe care o presupune critică: "Cred în necesitatea alianțelor criticii literare cu antropologia imaginarului, psihanaliza, istoria religiilor și istoria mentalităților
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
măsură - mai mică sau mai mare - cu modul în care gândesc literatura Mircea Scarlat și Ion Bogdan Lefter"). Surprinzător pare, la acest critic dominat de spirit de geometrie, de sentimentul ordinii și echilibrul interior, apelul la confesiune, recursul la formele mărturisirii; cu precizarea doar că notațiile confesive ale lui Ion Simuț nu au, în mod paradoxal, o ținută imediată, directă. Mai curând, expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
mea era lectura și bineînțeles visarea. Mi-a fost hărăzit să trăiesc cea mai neașteptată întîmplare din viața mea, întîlnirea, cu E. Lovinescu. Cum s-a întîmplat minunea? Era în iulie 1937 cînd, deschizînd întîmplător paginile ziarului "Dimineața", am citit mărturisirile unor scriitori care consemnau momente esențiale ale întîlnirii lor cu cenaclul condus de marele critic E. Lovinescu. Se înșirau acolo prestigioase mărturisiri ale scriitorilor care frecventau cenaclul aflat în casa marelui critic. Am sorbit cu nesaț fiecare cuvînt tipărit, într-
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
Lovinescu. Cum s-a întîmplat minunea? Era în iulie 1937 cînd, deschizînd întîmplător paginile ziarului "Dimineața", am citit mărturisirile unor scriitori care consemnau momente esențiale ale întîlnirii lor cu cenaclul condus de marele critic E. Lovinescu. Se înșirau acolo prestigioase mărturisiri ale scriitorilor care frecventau cenaclul aflat în casa marelui critic. Am sorbit cu nesaț fiecare cuvînt tipărit, într-o uimitoare stare de însuflețire. Mi s-a părut că avea loc o minune. Cu o îndrăzneală, care nu îmi sta în
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
în cazul jurnalului eul devine, în mod concomitent, obiect și subiect, desfășurând în acestă "duplicitate" estetică și ontologică o tentativă de recuperare a trăirii prin transferul ei în expresie. Evident, mereu persistă un decalaj apreciabil între timpul trăirii și timpul mărturisirii, decalaj care diminuează șansele unei transcrieri fără rest a stărilor sufletești, așa cum s-au cristalizat ele, în fluxul conștinței. Cine este cel care spune eu într-un jurnal? E într-adevăr instanța moral-scripturală autentică a autorului? E un alter-ego? O
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
dacă stau bine să mă gîndesc, nici prea multe cărți ale musafirului. Povești cu tineri încă nerostuiți, trecînd prin Capitală-n ospeție, și bătrîni tutelari. Le-am întîlnit în atîtea și atîtea contes de vie care poetizează, de obicei, în mărturisirile scriitorilor, răscrucile de traseu literar, dar nu m-aș fi așteptat, nicidecum, să le recupereze un prozator la debut. O prozatoare, de fapt, Anca Maria Mosora (pseudonimul Ancăi Dumitru), care a publicat, de curînd, la Humanitas, primul ei volum: Arhanghelii
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
făcut, din altă parte, vorbele și cărțile Monicăi Lovinescu (pe care Liana Cozea n-o poate despărți, citindu-i însemnările, de Virgil Ierunca). Ordine într-o lume culturală recuperată, în Confesiuni ale eului feminin, cu toate ierarhiile ei neciuntite, din mărturisiri publicate abia la ani distanță. Sînt, într-o carte subțire, trecută prin viața atîtor volume de cărți, care închid atîta volum de viață, amănunte puzderie, ce strîng paragrafele, lăsînd totuși loc de cîte-un crîmpei de eseistică bună, într-o analiză
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
dincolo de orice intenție polemică, partizană, precizează Liana Cozea, într-un cin memorialistic cu reguli destul de stricte. Pomeneam de nemulțumire (,Un om împăcat cu sine și cu ceilalți nu scrie jurnale", notează Tia Șerbănescu), de adevăr (condiția, în principiu, a oricărei mărturisiri, doar că doamnele au, pentru el, turnesol de altă calitate) și, în sfîrșit, de prietenie. Toate jurnalele comentate în cartea Lianei Cozea sînt rezerve de afinitate. Pentru Jeni Acterian, era o problemă de atitudine istorică. Cavalerii (de ambe sexe...) ai
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
fiule o slujbă pe măsura înțelepciunii căpătate în facultateť (surîs subtil-ironic) și încă înainte de a mă îndrepta spre ușă și-a înfipt caninii într-un copan pe care l-a scos discret dintr-un sertar ticsit cu acte - declarații, autobiografii, mărturisiri, denunțuri". Nici tentativele de-a intra în viața literară nu se vădesc mai norocoase. Spectrul ,cozii" e prezent și aci cu efecte nu mai puțin apăsătoare asupra personalității în formare, care se izbește de simțămîntul că bate la uși exclusiv
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
a venit destul de târziu, abia în 1920, odată cu apariția romanului Ion. Până atunci, prozatorul făcuse destule tentative de afirmare, prin critica de teatru, prin publicistica politică, prin volumele de nuvele, prin prima piesă de teatru publicată: Frământări (1912), Golanii (1916), Mărturisire (1916), Calvarul (1919), Cadrilul (1919), Răscoala moților (1919), Răfuiala (1919). Nici una din aceste cărți nu-i aduce gloria și nici nu-l prevestește măcar pe marele scriitor, decât dacă vrem noi să le citim astăzi din perspectiva carierei ulterioare. Dar
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
vieții o zămislește în sufletul creatorului..." La originea operei rebreniene stă sentimentul generalizat al vinei. Opera se naște ca necesitate interioară a dezvinovățirii și a ispășirii, dar aceste fenomene morale nu sunt asumate explicit. Fuga de subiectivitate, care înseamnă evitarea mărturisirilor în nume personal, ca și strategia de a nu se identifica cu nici unul dintre personajele sale, este echivalentă cu o fugă de sine însuși ca de cel vinovat. Scriitorul are nevoie de aceste disculpări, dar fenomenul moral compensatoriu se petrece
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
mărturia unui laborator de creație, comparabil cu cel al lui Liviu Rebreanu, din două motive: primul, pentru că scria foarte ușor și fără multe preparative, fără proiecte și variante (mentale, existau fără îndoială, dar nu scriptice); al doilea, pentru că, după o mărturisire proprie din 1937, el însuși și-a propus să șteargă urmele căutărilor și să lase suveran rezultatul final al efortului creator: ,Am obiceiul - se confesa el - să distrug scrisorile, ciornele și notele". Ceea ce nu înseamnă, totuși, că nu putem reconstitui
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
să șteargă urmele căutărilor și să lase suveran rezultatul final al efortului creator: ,Am obiceiul - se confesa el - să distrug scrisorile, ciornele și notele". Ceea ce nu înseamnă, totuși, că nu putem reconstitui un Sadoveanu prin el însuși, recompus din propriile mărturisiri. Cel puțin trei volume pot fi surse documentare sigure pentru reconstituirea subiectivă a unei biografii și pentru analizarea unui proces de creație pus în raport cu secretele și resursele intime, profunde: Cele mai vechi amintiri (1935), Anii de ucenicie (1944) și Mărturisiri
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
mărturisiri. Cel puțin trei volume pot fi surse documentare sigure pentru reconstituirea subiectivă a unei biografii și pentru analizarea unui proces de creație pus în raport cu secretele și resursele intime, profunde: Cele mai vechi amintiri (1935), Anii de ucenicie (1944) și Mărturisiri (1960). O interesantă dezvăluire postumă a fost Corespondența debutului (1894-1904), publicată în 1977. Mihail Sadoveanu este un confesiv în întreaga lui operă. Și totuși, simțim nevoia să-l cunoaștem și să-l interpretăm prin prisma unor texte nedestinate publicării, sustrase
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
postumă a fost Corespondența debutului (1894-1904), publicată în 1977. Mihail Sadoveanu este un confesiv în întreaga lui operă. Și totuși, simțim nevoia să-l cunoaștem și să-l interpretăm prin prisma unor texte nedestinate publicării, sustrase unui anumit convenționalism al mărturisirii: pagini de jurnal sau altfel de confesiuni intime. Un mare scriitor e inepuizabil. În sertarele unui clasic se găsește întotdeauna ceva nou, revelator. O asemenea curiozitate ne satisface volumul recent Pagini de jurnal și documente inedite, apărut la Editura Junimea
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
o nouă ipostază a personajului din primul roman, se întâlnește întâmplător cu scriitorul; în urma unui accident, ,omul cu joben", adică Ferdinand Sinidis, își recapătă vorbirea și, odată cu ea, memoria, reconstituindu-și o identitate pulverizată și chinuită. Autorul însuși gândește cu ajutorul mărturisirilor lui Sinidis proiectul unei cărți, în prezența personajului pe care îl transcrie. Sinidis suferă de singurătate, gelozie, angoasă, teamă de moarte, și caută în scriitorul pe care tocmai l-a întâlnit ,omul care să-l înțeleagă și să-l ierte
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
și a nopții (aici nu e o dualitate, ci o delimitare a teritoriului, a universului, un vast spațiu captiv în care se zbate ființa argheziană), poetul e și înger, și diavol, dar nu numai atât: ,și fiară și-alte-asemeni", mai adaugă mărturisirea din poem, adică are o multitudine de alte fațete decât simpla împărțire dihotomică, specifică romantismului și simbolismului. Structura multiplă a eului arghezian corespunde lumilor multiple ca domenii ale cunoașterii și aventuri ale imaginarului. A-l înțelege în continuare pe Arghezi
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
state de plată. "Da, am fost lt.-colonel sub acoperire. Public mai jos câteva dintre statele de plată, cu sumele de bani pe care le-am primit. Am ales să nu-l trădez pe bunul Dumnezeu și să fac această mărturisire publică. Refuz să fiu Iuda în fața lui Christos, chiar dacă astăzi, celor ce vor citi și vor vedea acest text poate că nu le va fi foarte clar ce se întâmplă. Rugați-vă pentru mine și cu mine să fim iertați
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
viziune unică mesianismul, ideea de specific național, sensul eroic al luptei patriotice. Pentru el, "literatura trebuie să izbucnească local, vulcanic, din rărunchii unui popor, căci numai atunci își are valoarea ei" (afirmație preluată din aceleași Fragmente autobiografice). Născut, după propria mărturisire, "într-o vreme când principiul național domina toate fluctuațiile sufletului românesc", destinul său de intelectual și poet a trebuit cu necesitate să evolueze în consonanță cu ideea națională, înțeleasă ca un "comandament etic" și estetic: "m-am născut cu pumnii
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
fost impresiile cu care am plecat de la acea întâlnire cu tinerii cititori (chiar dacă nu ai cărților noastre, care nu au cum să ajungă și în mâna lor, dat fiind tirajele în care suntem tipăriți). Mai întâi, surpriza de a primi mărturisirea cuiva, cadru didactic am înțeles, că elevii pot constata că "scriitorii sunt și ei oameni ca toți oamenii". Vedeau pentru prima dată trei scriitori, cu care puteau discuta orice, fără rețineri, fără poticneli sau sfieli stârnite de cine știe ce imagini sau
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
După șocul inițial al discuției cu ei, atât de necesar ca să depășesc starea de pasivitate și timiditate stângace în relația cu scrisul, cartea și-a găsit natural formula ei. Odată ce curentul a fost pus în mișcare, am căpătat curaj. Uneori, mărturisirile mele stimulate de întrebările lor alternează cu un dialog în trei, pe care sper ca cititorul să-l găsească revelator pentru diverse momente ale formării mele ca regizor, începând cu anii studenției la Institutul de Teatru din București. Le sunt
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
similarități între comentariu și faptă e un procedeu inacceptabil, mai ales din partea cuiva care se pretinde emisarul unei culturi politice de calitatea celei britanice: în logica d-lui Gallagher, Vladimir Tismăneanu devine, din cauza nereușitei de a obține de la Ion Iliescu mărturisiri privind mineriada sau politica nefastă în domeniul ?manipulării naționalismului?, a ?denigrării partidelor politice istorice? etc., un co-autor al acestora! Urzicat până la ecorșeu că adversarul său de moarte ? deși, din câte știu, Vladimir Tismănenau nu s-a coborât niciodată la a
Tismăneanu trebuie dărâmat! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10695_a_12020]
-
Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia răscolirea O perspectivă integratoare asupra Luceafărului ce avea să vină: Căci din vecie tot ce-i viu Menit e suferinței Nici eu nu am putut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]