2,125 matches
-
diferențiale. Ecuațiile diferențiale nu sunt ca ecuațiile obișnuite, pe care le cunoaștem cu toții. O ecuație obișnuită este ca o mașinărie; introduci mai multe numere în mașinărie, iar, din ea, țâșnește un alt număr. O ecuație diferențială este tot ca o mașinărie, dar, în cazul acesta, una care trebuie alimentată cu ecuații și care aruncă afară alte ecuații. Introduceți în ea o ecuație care descrie condițiile problemei (mingea se mișcă cu viteză constantă sau este acționată de o forță exterioară?) și obțineți
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sau pe un traseu parabolic). O ecuație diferențială guvernează toate numerele nenumărabile din ecuațiile-legi. Și, spre deosebire de micile ecuații-legi - care uneori sunt valabile, alteori nu -, ecuația diferențială este întotdeauna adevărată. Este o lege universală. Și reprezintă o privire fugară aruncată asupra mașinăriei naturii. Analiza matematică a lui Newton - metoda fluxiunilor - a făcut exact acest lucru, aducând laolaltă concepte precum cele de poziție, viteză și accelerație. Când a notat poziția cu variabila x, el a realizat că viteza este chiar fluxiunea - sau derivata
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mașini incredibile - mașini ce generează putere la nesfârșit, fără nici o sursă de energie. Dar legile termodinamicii spun că o astfel de mașină este imposibil de conceput. Dezideratul nu poate fi împlinit, orice am face. Imposibilă este chiar și realizarea unei mașinării care să funcționeze fără pierderi de energie, deoarece ea își irosește o parte din puteri în univers, sub formă de căldură. (Termodinamica este mai rea decât un cazinou; nu poți câștiga, indiferent cât de mult te-ai zbate. Nu poți
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de reglare între bănci centrale; această bancă a băncilor ar fi administrat conturi în "bancor" monedă internațională definită prin raportare la aur. Planul lui Keynes nu a fost bine primit în Statele Unite, Wall Street Journal îl descria ca pe "o mașinărie ce înregimentează lumea". Apoi White și-a precizat proiectul: un Fond de stabilizare al națiunilor unite (care să fixeze ratele de schimb și să impună măsuri de ajustare) și o Bancă pentru reconstrucție și dezvoltare (J. M. Keynes considera că
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
căuta să vândă la preț redus mașini, case, haine, obiecte de uz casnic etc., soldurile pot dura, fapt ce poate avea efect pozitiv asupra puterii de cumpărare. Cei care ar cumpăra înainte ca prețurile să urce, ar putea contribui ca mașinăria economică să redemareze, salariile să crească din nou. Învingători ar fi cei care muncesc, au un venit, pot împrumuta, iar victime ar deveni deținătorii de obligațiuni neindexate, de fonduri necontrolabile de investiții ... Nimeni nu crede în capacitatea capitalismului financiar de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ventilare a devenit beldar, cu sensul „a vântura cerealele“; din familia sa face parte și substantivul bielda „furcă de vânturat grâul“. În secolul 18, termenul spaniol a pătruns în franceză, unde a căpătat forma bielle; denumea, inițial, un mecanism de la mașinăria numită tarare, folosită pentru a curăța semințele de cereale de impurități, prin cernere și vânturare. Ulterior a căpătat sensul modern, pe care-l avem și în rom. bielă, împrumutat din franceză. Bolero „numele unui dans“ și buletin sunt două cuvinte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
poate fi și ea deformată, perpetuându-se niște greșeli, care, ce e și mai grav, devin automat normalitate. Secolele trecute au fost dominate de supremația bărbatului, femeia fiind tratată ca o sclavă, ca un obiect pentru plăcerile bărbatului sau o mașinărie de făcut copii. Emanciparea socială a femei din ultimul secol a schimbat situația doar din punct de vedere social, nu și din punctul de vedere al ideii de feminitate. În ieșirea femininului din frustrările sociale, se cade, uneori în extrema
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
în limba română, nici chestionarul științific conceput de el. Este adevărat că Gruber nu a practicat deloc ceea ce se cheamă astăzi marketing științific, nu și-a făcut cunoscute realizările decât bunilor săi prieteni din cadrul Cercului Literar. Punerea în funcțiune a mașinăriilor de propagandă științifică constituite de website-uri, CV-uri meșteșugit construite, pliante, înscrieri formale în asociații științifice nerelevante, citări negociate ("eu te citez pe tine, tu mă citezi pe mine") fac să pară veritabili giganți științifici niște grafomani și plagiatori. El
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Și efectul de surpriză place; dovada este că toți mai adaugă de la ei în povestirile lor pentru a avea succes". (cap. 24) De aceea, deznodământul în teatru nu trebuie să fie provocat artificial printr-o manevră divină. Realizată grație unei mașinării, apariția unui zeu pe scenă, venit să rezolve conflictul, este în mod rațional inacceptabilă. Deci este evident că deznodământul fiecărui subiect trebuie să rezulte din subiectul însuși, și nu din recurgerea la mașinărie ca în Medeea sau în Iliada pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
printr-o manevră divină. Realizată grație unei mașinării, apariția unui zeu pe scenă, venit să rezolve conflictul, este în mod rațional inacceptabilă. Deci este evident că deznodământul fiecărui subiect trebuie să rezulte din subiectul însuși, și nu din recurgerea la mașinărie ca în Medeea sau în Iliada pentru scena îmbarcării: mașinăria nu trebuie utilizată decât pentru evenimentele exterioare piesei, cele care s-au întâmplat înainte și de care omul nu poate avea cunoștință, sau cele ce se vor întâmpla mai târziu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zeu pe scenă, venit să rezolve conflictul, este în mod rațional inacceptabilă. Deci este evident că deznodământul fiecărui subiect trebuie să rezulte din subiectul însuși, și nu din recurgerea la mașinărie ca în Medeea sau în Iliada pentru scena îmbarcării: mașinăria nu trebuie utilizată decât pentru evenimentele exterioare piesei, cele care s-au întâmplat înainte și de care omul nu poate avea cunoștință, sau cele ce se vor întâmpla mai târziu și care cer o predicție anunțată de cineva; căci noi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatic. El încredințează executarea lor altor artiști, actori, muzicieni, regizori, pentru care el are cea mai înaltă stimă. Nu încetează să-l elogieze pe Torelli, cel mai mare mașinist al epocii, care are "invenții admirabile pentru (...) a face să acționeze (mașinăriile) cum trebuie". Matematician, arhitect, mecanic, pictor și poet, acest italian a meditat la lecțiile lui Sabbatini, al cărui tratat din 1637, Practici pentru fabricarea unor scene și mașini de teatru, adună la un loc toate artificiile tehnice permițând să se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
italian a meditat la lecțiile lui Sabbatini, al cărui tratat din 1637, Practici pentru fabricarea unor scene și mașini de teatru, adună la un loc toate artificiile tehnice permițând să se creeze iluzia. Celebru în întreaga Europă, de când a conceput mașinăriile pentru Teatro Novissimo din Veneția, el le realizează la Paris, reprezentată în 1647, pe cele ale majorității marilor spectacole. Sunt decoruri grandioase pe care le concepe pentru Mirane, tragicomedia lui Desmarets de Saint-Sorlin, pusă în scenă în 1647 pentru inaugurarea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
introduse altele care să-l descrie, dacă acesta nu o poate face el însuși." D'Aubignac atacă în mod direct Andromeda (Andromède), piesă în care Corneille recurge mai mult ca de obicei la indicațiile scenice căci, în această tragedie cu mașinării, elementele spectacolului sunt mai importante decât în celelalte piese ale sale. D'Aubignac constată că dacă decorurile din actul III și din actul V sunt "explicate foarte îndemânatic și cu o delicatețe demnă de teatrul grecilor", în schimb cele din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ifigenia pentru a o sustrage sacrificiului și determină omorârea în locul său a unei căprioare sau a unei alte victime de acest fel. Ce fel de reprezentație este asta, scrie Racine, să sfârșești o tragedie cu ajutorul unei zeițe și a unei mașinării (adică al unui artificiu scenic) și printr-o metamorfoză, care putea găsi ceva credit pe vremea lui Euripide, dar care ar fi prea absurdă și prea incredibilă printre noi?" Racine a preferat să adopte o interpretare mai credibilă a legendei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe verosimil. Transpoziția introdusă de cântec ce se substituie declamării interzice o concepție realistă despre mimesis. Opera, recentă 17, a cucerit foarte repede publicul și a suscitat nașterea unor piese de un gen nou, "comedia cu muzică" și "tragedia cu mașinării", a căror capodoperă este Andromeda lui Corneille. Foarte prizate de spectatori, ele nu au fericirea să placă docților, din cauza neregularității lor. Ca și opera, aceste lucrări sunt un spectacol complet în care muzica și cântul, schimbările de decor, satisfac atât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și opera, aceste lucrări sunt un spectacol complet în care muzica și cântul, schimbările de decor, satisfac atât urechea, cât și vederea. Acesta este scopul urmărit de Corneille în Andromeda, cum explică el însuși în Argument: " Fiecare act are o mașinărie zburătoare cu un concert de muzică, pe care nu l-am utilizat niciodată decât pentru a satisface urechile spectatorilor, în timp ce ochii lor se opresc asupra coborârii sau urcării unei mașinării, sau se fixează pe ceva care îi împiedică să fie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cum explică el însuși în Argument: " Fiecare act are o mașinărie zburătoare cu un concert de muzică, pe care nu l-am utilizat niciodată decât pentru a satisface urechile spectatorilor, în timp ce ochii lor se opresc asupra coborârii sau urcării unei mașinării, sau se fixează pe ceva care îi împiedică să fie atenți la ceea ce ar putea spune actorii, cum o face lupta lui Perseu cu monstrul: dar m-am ferit să pun să fie cântat ceva necesar înțelegerii piesei, pentru că în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cântă fiind prost înțelese de auditori, din cauza confuziei aduse de diversitatea vocilor care le pronunță împreună, ar provoca o mare obscuritate în înțelegerea lucrării, dacă ar trebui să instruiască auditoriul asupra vreunui lucru important. Nu la fel se întâmplă cu mașinăriile, care nu sunt în această tragedie niște lucruri detașate, ele formează intriga și deznodământul, și sunt atât de necesare aici, că nu ar fi posibil să înlăturăm vreuna, fără a face să cadă întregul edificiu." Corneille se scuză, fără îndoială
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o înlănțuire de lucruri verosimile nu reușește să descurce situația", scrie Chapelain. Intervenția lui Don Fernand în deznodământ apare absolut neverosimilă. "Deznodământul Intrigii nu este bazat decât pe nedreptatea bruscă a lui Fernand, care, ca un Zeu ieșit dintr-o mașinărie, vine să comande o căsătorie pe care în mod rezonabil nici nu ar fi trebuit s-o propună." Dacă autenticitatea faptului îl face credibil în ochii lui Corneille, pentru Scudéry, în schimb, istoricitatea nu este suficientă. În asta, scrie el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din ascultat decât din văzut". Grecii apreciau foarte mult, la Eschil, momentele de felul apariției bruște a cadavrelor însângerate ale lui Agamemnon și Casandra, Clitemnestra și Egist în Agamenon și în Hoeforele, aduse pe scenă datorită ekkyklemei, un fel de mașinărie rulantă. Apariția lui Oedip, cu ochii scurși din orbite, la sfârșitul lui Oedip Rege a lui Sofocle, piesa cea mai apreciată de Aristotel, să ne reamintim, suscită de asemenea o vie emoție. În secolul al XVII-lea, în Franța, de îndată ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de mulțimea spectatorilor. Dacă execuția era grosieră, subiectul [în schimb] era foarte bine ales. Primii autori de teatru aveau cu siguranță un scop mai bine precizat decât ai noștri. Aceste mistere ale patimii, care erau un fel de operă cu mașinării, dacă îi credem pe istorici, au o origine mai îndepărtată. Chiar înaintea cruciadelor, pe perioada săptămânii sfinte, în timpul serviciului divin, era reprezentată patima Mântuitorului, în loc să fie cântată. Un personaj încoronat cu spini, cu papură în mână, cu corpul însângerat, repeta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fixe Goldoni, în Memoriile sale, face un sever tablou al teatrului italian din secolul al XVIII-lea, total eclipsat, de vreo sută de ani, de triumful operei. Cum gustul pentru spectacol este exacerbat, favoarea publicului este câștigată de piesele cu mașinării și intermedii muzicale. Comparând, la Biblioteca din Pavia unde face o ședere cu ocazia studiilor sale de drept, starea teatrului italian cu cea a teatrului altor țări din Europa, adică a teatrului englez, spaniol și francez, Goldoni deplânge, întristat, absența
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de departe, evitând să-l răstorni cu o suflare". Zola se arată de neîmblânzit mai ales în privința melodramei care a exagerat neverosimilul situațiilor și al personajelor. El nu poate decât să se bucure văzând-o agonizând. Nu este decât o "mașinărie", "un basm de adormit copiii", în care nu există "niciun cuvânt despre viață, nici cea mai mică grijă pentru adevărurile omenești. O flașnetă unde se învârt niște păpuși", scrie Zola în Convorbirile dramatice (Les Causeries dramatiques). Cât despre operă, este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și o tăbliță. Drama există numai în om, în acest om convențional care a fost despuiat de trupul său, care nu mai este un produs al solului, care nu mai este scăldat de aerul natal. Asistăm numai la lucrarea unei mașinării intelectuale, plasate de o parte, funcționând în abstract. Nu voi discuta aici dacă este mai nobil în literatură să rămâi în această abstracțiune a spiritului sau să-i redai trupului locul său important, din dragoste față de adevăr. Pentru moment, este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]