2,490 matches
-
Ch’ing, în anii 1600. În vilele regale erau construite scene imense. Numai în Palatul de Vară, unde voi merge eu azi, există patru scene. Cea mai grandioasă are o înălțime cât trei etaje. Se numește Marea Scenă Changyi a Magnificului Sunet. După spusele lui An-te-hai, au loc reprezentații în fiecare zi a anului nou lunar și de zilele de naștere ale împăratului și împărătesei. Spectacolele sunt de o extravaganță fără seamăn, care de obicei durează de dimineața devreme până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
inspiri frică? Privind retrospectiv, îmi dau seama că povestea mi-a influențat acțiunile într-un incident mai degrabă minor care s-a întâmplat în timpul domniei mele, un incident de care sunt deosebit de mândră. Mă aflam în Marea Scenă Changyi a Magnificului Sunet, la sărbătorirea celei de-a șaizecea aniversări a zilei mele de naștere. Opera se numea Sala Yu-Tang. Renumitul actor Chen Yi-chew juca rolul domnișoarei Shoo. Cânta: Venind în sala judecătorului privesc în sus / De ambele părți stau călăi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se uită lung la mine. — Tu? Ce poți tu să faci? — Pot să aflu care concubine au împărțit patul cu Majestatea Sa și cum au ajuns acolo. 8 Primul lucru care îmi atrage privirea la Marea Scenă Changyi a Sunetului Magnific nu e nici împăratul Hsien Feng, nici oaspeții săi, nici fabuloasele decoruri de operă și actorii în costume, ci diadema de pe capul lui Nuharoo, care e făcută din perle, coral și pene de pescăruș aranjate sub forma caracterului shou, simbolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
verde chiar decât zonele de țară. Prin frunziș se ițesc strălucind plăcile vechi, din ceramică galbenă ca aurul, precum și acoperișurile smălțuite ale templelor, gheretelor de pază și palatelor. Pavilioane stacojii sau de un verde-smarald își expun ștreșinile răsucite în sus, magnific ornate. Stând pe vârful dealului, mă simt copleșită de ideea că am fost binecuvântată de energia celestă. Am făcut dragoste cu Fiul Cerului. Mai mult, asta se întâmplă în continuare. În timp ce respir adânc aerul proaspăt, îmi atrage atenția acoperișul galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
alte persoane de spiță regală ocupă primul rând. Când împăratul se așează, toți trebuie să facă nouă plecăciuni, cu fruntea coborând până la pământ. Împăratului nu-i place să lucreze în sala tronului, deoarece jilțul nu este confortabil: spătarul este o magnifică operă de sculptură în lemn, alcătuită din numeroase mănunchiuri de dragoni. Cum audiențele pot dura ore în șir, Hsien Feng a început să aibă dureri de spate. Sala tronului seamănă, nici mai mult, nici mai puțin, cu o galerie, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și își înfige unghiile în palma mea. Numai că nu mă poate opri: Nu trece o zi fără să îmi fie frică pentru fiul meu, continui eu, după care mă opresc brusc, profund jenată. Privesc în jos și observ sabia magnifică din mâna mea: Sper că într-o zi Tung Chih se va îndrăgosti de o sabie frumoasă ca asta. — Într-adevăr. Nuharoo pare bucuroasă că am revenit la un subiect potrivit de discuție. Alăturându-se conversației, ea laudă arma ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Kung sunt liderii taberelor aflate în opoziție. — E prea mult din partea lor să ceară o audiență, zice Hsien Feng. Nu le voi permite barbarilor să vină la Peking. Obișnuita procesiune de eunuci și servitoare intră cu ceaiul. Sunt cu toții îmbrăcați magnific. De câte ori mă plimb prin grădină, nu simt decât puterea și gloria care mă înconjoară. Până și greierii de pe aleile grădinii au ceva nobil în ei; sunt grași, verzi și mai robuști decât aceia pe care i-am văzut la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
copitelor lângă palanchinul meu. Pe loc, mintea mea atinge nebunia cunoscută, știrbindu-mi voința. — Bună dimineața, Majestatea Voastră! Este vocea lui. Entuziasmul și plăcerea mă paralizează. Mâna mi se duce parcă singură să ridice perdeaua, și zăresc chipul său. Poartă magnifica uniformă de ceremonie și se ține drept pe cal. Mi-au plăcut darurile, zice el. A fost foarte frumos din partea dumneavaostră. Pare mai posomorât. Buzele îi sunt uscate și în ochi lui nu întrezăresc nici o sclipire. Sunt hotărâtă să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să vadă în îndemnul de a nu ne teme să ne uităm în oglindă, un sacrilegiu. Revenind la Mateiu I. Caragiale, putem să fim pe deplin liniștiți. Cartea sa Craii de Curtea-Veche, fără să zicem ca el că "este realmente magnifică", expresie care s-ar potrivi doar unor creații ca Mizerabilii, Război și pace, sau, la noi, " Scrisorilor" eminesciene, care, pe lângă puterea și profunzimea inspirației, ne fac să simțim incendiul înalt al conștiinței neliniștite a creatorilor lor, este o frumoasă carte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aceasta atât de vie despre tatăl său. Nu, viața lui Mateiu I. Caragiale, în ciuda crudelor și inavuabilelor ei aspecte, nu constituie pentru mine un obstacol în calea lecturii operei sale. Desigur, el trebuia să spună despre ea că "este realmente magnifică". Conștiința estetică aflată la baza acestei creații îl îndreptățea. Puțini mai au azi curajul să șlefuiască atât de îndelung o carte. Iar dintre cei ce o fac, puțini reușesc să închidă în această carte o lume cu care s-ar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lăuda În gura mare marfa mincinoasă pe care dăduse o grămadă de bani: „Ce Înseamnă, dragă, oul de țară: gălbenuș mai galben și gustos, albuș consistent, iar nu apătos, așa cum au alea din comerțul de stat. Am făcut o prăjitură magnifică și toată lumea m-a lăudat și m-a invidiat: «E, dragă Lizi, se vede că tu gătești cu produse naturale, de la țară!». Măcar atâta să profităm și noi de pe urma navetei ăsteia nenorocite”. Trebuie să aflați că pe vremurile acelea rari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Hori Kyutaro își mutară cu toții posturile de comandă acolo. Aprinzând un foc de tabără uriaș, își înșirară scaunele de campanie în fața porții castelului, așteptând să sosească Nobutaka și Hideyoshi. Curând, Nobutaka apăru în fața lor. Cucerirea castelului era o victorie magnifică. Atât soldații, cât și ofițerii își îndreptară steagurile, privindu-l pe Nobutaka cu nespus respect. Descălecând și trecând prin rândurile armatei, Nobutaka îi saluta pe oameni dând din cap cu o expresie prietenoasă. Era aproape peste măsură de politicos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părere că și centrul de comandă al clanului Oda avea să se mute în același loc. Katsuie, însă, bănuia că Hideyoshi preluase, cu înfumurare, conducerea și că orchestrase și acest lucru. * * * În fiecare zi, Castelul Kiyosu oferea extraordinarul spectacol al magnificelor procesiuni de oameni călări, care urcau colina, spre poarta castelului. Ținutul de unde își începuse Nobunaga opera sa de-o viață era considerat acum terenul de consfătuire unde aveau să se discute modalitățile de a rezolva problemele clanului. La prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Niwa stătea, cu mult tact, la centru, declarând că nu putea lua partea nici unuia dintre vasalii fostului său stăpân și că n-avea să-l apere decât pe moștenitorul de drept, Seniorul Samboshi. În acel timp, Hideyoshi ținea în Kyoto magnifica slujbă pentru Nobunaga, care atrăsese atenția întregii națiuni. Faima crescândă a lui Hideyoshi îl făcea pe mândrul Katsuie să cugete dacă era cazul să acționeze și cât de repede. Dar munții din Echizen nu întâmpinau urzelile lui Katsuie decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chemară trei membri ai familiei: — Pregătiți-vă repede, stăpâne! Alergând la etajul patru, Katsuie i se alătură Doamnei Oichi. După ce asistă la moartea ei, Shibata Katsuie își puse capăt vieții, spintecându-și abdomenul. Era Ora Maimuței. Fortul arse toată noaptea. Magnificele clădiri care se înălțaseră pe malurile Râului Kuzuryu, încă de pe vremea lui Nobunaga, ardeau ca un rug al nenumăratelor visuri trecute și al sufletelor. În cenușă, însă, nu se mai găsi nimic care să semene, câtuși de puțin, cu Shibata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și totuși... trei oameni providențiali au făcut posibilă această uimitoare, nesperată dar necesară schimbare pentru armonie, precum aerul de respirat: e vorba despre președintele american G. Bush, papa Ioan Paul al II-lea și Mihail Gorbaciov care au hotărât această magnifică cotitură a istoriei mondiale contemporane. Președintele Bush senior aștepta întâlnirea cu liderul sovietic la Malta. Înainte de a se întâlni cu președintele american, Gorbaciov a fost primit de Papă la Vatican, au discutat ca oameni înțelepți și responsabili ai lumii. Întâlnirea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ape curgând... O cheie sol apare de fiecare dată Și un diez... Dar unele partituri rămân însemnate În portativul amintiților Precum sunetul chitarei în ecoul viselor... Că un cântec începe, Ca un cântec se termină În armonia surdinei... Reminescențele partiturilor magnifice Vor rămâne în sângele nostru Precum cerneală apăsata adânc pe coală albă.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93407]
-
puteam să fac ceva ca să remediez chestia asta. „Nu“, continuau ei, „e o fată drăguță, zdravănă și înaltă. Știi, genul puternic“. Eram deseori descrisă ca fiind puternică. Ceea ce mă călca pe nervi. Prietenul meu, Luke, mă descria uneori ca fiind magnifică. îCând lumina cădea din spate, iar el dăduse pe gât câteva halbe.) Cel puțin asta îmi spunea mie. După care probabil că se întorcea la prietenii lui și zicea „Ei, nu spun că e grasă...“ Toată chestia cu acuzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rupem la fugă înspre lift. Când am ajuns sus, am fost nevoite să mai trecem de două filtre, dar acum aveam invitații. Și-am intrat. încercam să nu arătăm prea copleșite. Camera în stil art deco era superbă! Priveliștea era magnifică! Iar băutură se găsea în cantități uriașe! La câteva secunde după ce descinseserăm, râzând și mândrindu-ne cu succesul nostru, Brigit a înghețat și m-a înșfăcat de braț. — Ia uite, mi-a șuierat ea, Băieții din Mașina timpului! M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la Craftsburry Common și mi-a plăcut foarte mult. Cele mai frumoase locuri unde am fost sunt, îmmmm, probabil Quisisana, în Capri și Eden Rock, în Cap d’Antibes. Trebuie să te duc și pe tine, dulceața mea. Ambele sunt magnifice. Altceva? Mă întrebam dacă Randall își lăsa vreodată garda jos. Nu voiam să-l intervievez, dar voiam să mă apropii de el - voiam să simt că-l cunosc ca pe propriul meu buzunar. — Ai fost vreodată îndrăgostit nebunește, Randall? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fățișă și în cele din urmă la o greață nedeghizată. Iar când, într-un final, Wilt se fălise cu faptul că, din lipsă de dovezi, n-or să fie niciodată în stare să-l aducă în fața tribunalului, Flint îi răspunsese magnific. — O, cum să nu! O s-o facem! zbierase el cu o voce răgușită. Dacă a mai rămas măcar o bucată de plăcintă din producția de atunci, o s-o găsim și când o s-o facem, băieții de la laborator or să... — ... găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
plângea, bineînțeles. Noaptea se spulberase, asta era adevărata victorie. Calendarul însemna succesiunea diurnă, atât. Noaptea, doar o mlaștină fără contur, nimicul, gaura neagră. Slavă Domnului, scăpase încă o dată. Nicicând nu poți fi sigur că ajungi la hotarul unei noi zile. Magnifică pățanie, ziua, o, da, don Dominic Vancea era pregătit. Acțiunea reîncepe, cacofonia-miracol a zilei îl va reprimi. Costumat în negru, proaspăt ras, bilă lucie, ca luna polară, mâinile în buzunare, buzele țuguiate a fluier. „Dezamăgirea însăși e un foc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peste frunte. Va face un semn asistentei, polițista Ortansa Teodosiu, soția Șefului Gică, să iasă din cameră. Vrei, poate, o internare? Un certificat, o rețetă... — Fleoșc, certificat! Certificat, auzi! Am venit așa, doar așa. Să salut Primăvara la sediul ei magnific, la Balamuc. Dominic își va pune frumoasele sale mâini pe masă, lângă mâinile durdulii, cu unghiile aranjate la salonul de manichiură, ale doctorului Marga. Pregătirile... fleoșc. Auzi, să vii aici, cu gândul confesiunii! Îți trece cheful, dacă l-ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
burlanele strâmte ale pantalonilor ieftini și ponosiți. Se privesc scurt și complice, Irina e palidă, ochii ard, parcă, de febră. — Dar încheierea? reia tenorul, excitat. „Însă nu rămânea deloc. Hedonismul și Arta Alexandriei aveau în el un copil devotat...“ Final magnific. Ca o neputință, nu-i așa? Mare poet, singuraticul acela. Bătrân și bolnav, exilat în nămolul fierbinte al Alexandriei. Rămâne câteva clipe pe gânduri, apoi se întoarce iar spre Ianuli, decis să schimbe tactica. Ianuli nu clintește, soarbe liniștit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]