KorAP: Find »[drukola/base=maior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...218 >

5,446 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

exclamă maiorul, în timp ce Birch râde. — Păstrați-vă cumpătul, domnilor, acesta este doar începutul. Birch are dreptate. Articol cu articol, Sylvia este dezbrăcată de restul hainelor, rămânând într-o pereche de ciorapi negri. Când tânărul începe să se dezbrace și el, maiorul Privett-Clampe nu se mai abține și sare în picioare, șocat. Pentru un moment, se leagănă dezechilibrat, silueta lui mătăhăloasă acoperind mare parte din ecran. Semiconștient, în spatele sălii, De Souza sau cine o fi fost, mormăie nemulțumit și dă din mâini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
se leagănă dezechilibrat, silueta lui mătăhăloasă acoperind mare parte din ecran. Semiconștient, în spatele sălii, De Souza sau cine o fi fost, mormăie nemulțumit și dă din mâini, indicându-i că trebuie să se așeze. — Cum Dumnezeu se poate... este dezgustător. Maiorul nu-și crede ochilor. — Mi se spune că va fi și mai grozav. Birch promite o scenă foarte picantă în care ea cade în mâinile a trei arabi ticăloși. Contrastul dintre pielea albă și cea neagră este... Prințul Firoz a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ochilor. — Mi se spune că va fi și mai grozav. Birch promite o scenă foarte picantă în care ea cade în mâinile a trei arabi ticăloși. Contrastul dintre pielea albă și cea neagră este... Prințul Firoz a întrecut limita. Chiar dacă maiorul și-a făcut plinul din whisky-ul gazdei sale și chiar dacă gazda este de sânge nobil, chiar dacă este gazdă, la naiba! Privett-Clampe nu poate lăsa așa ceva să continue. — Ticălosule! strigă el, îndreptându-se spre prinț, să-l pocnească, dar atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
lui, Pran urmărește totul cu gura deschisă. Scena se încheie, dar este curând urmată de o alta, în care Sylvia se află în compania altei femei captive. Imaginea nu a uneia, ci a două femei albe în pericol, îi amintește maiorului de zilele sale cele mai întunecate din timpul maharajahului, le vice anglais, și se ridică din nou în picioare, acuzându-l pe Firoz de tot felul de ticăloșii, confundând evenimente de pe ecran cu cele petrecute la Fatehpur. Ignorând invitația prințului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
a mai bea ceva, el începe să dea la o parte scaunele din calea sa, încercând să ajungă la ușă. Pran își amintește că trebuie să fie discret, dar înainte de a se putea ascunde, se trezește față în față cu maiorul. — Clive? Ce cauți aici? Prințul Firoz se uită în jur prin întuneric. — Cine naiba este? — Eu, zice Pran și fuge. Pagină separată O atmosferă de criză se lasă asupra Fatehpurului. La reședința britanică, Charlotte organizează o mare petrecere în grădină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
sfatul bătrânului, curând va simți puterea înaintașilor curgându-i prin vine. Sfântul îl conduce și la plecare se oprește să culeagă monedele de aur pe care conducătorul recunoscător le-a risipit în fața lui pe podea. Soarele ajunge la zenit și maiorul Privett-Clampe exclamă „ce amabil și ce frumos!“ pe când desface o fotografie înrămată, cu portretul vopsit în roz al Impăratului-Rege. Un dar bun și sigur. Unul care te face să știi de care parte se află credința și loialitatea celui ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
al Impăratului-Rege. Un dar bun și sigur. Unul care te face să știi de care parte se află credința și loialitatea celui ce i l-a dăruit. Prințul Firoz dorește să fie primite ferventele, sincerele sale scuze. În mod sigur, maiorul va găsi în inima sa loc pentru iertare și uitare. Noaptea trecută? O aberație. O lamentabilă lipsă de bun-gust. Maiorul mormăie ceva și întinde cadoul unui servitor. Firoz îl părăsește la fel de îndoit cum a venit. Măcar să nu fi băut așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
loialitatea celui ce i l-a dăruit. Prințul Firoz dorește să fie primite ferventele, sincerele sale scuze. În mod sigur, maiorul va găsi în inima sa loc pentru iertare și uitare. Noaptea trecută? O aberație. O lamentabilă lipsă de bun-gust. Maiorul mormăie ceva și întinde cadoul unui servitor. Firoz îl părăsește la fel de îndoit cum a venit. Măcar să nu fi băut așa de mult noaptea trecută! Firoz petrece o după-amiază ușor amuzantă, uitându-se peste titlurile noilor filme ale lui Birch: Bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
perle, purtând însemnele diferitelor Ordine la care este îndreptățit. Turbanul alb de mătase, are un rubin imens, de culoarea sângelui. Diwan-ul este și el într-un veșmânt opulent, iar Firoz, elegant, este în costumul de dimineață. Lângă ei, se află maiorul și doamna Privett-Clampe, el roșu ca o sfeclă, în uniformă albă, de mică ținută, ea la fel de milităroasă ca soțul, țeapănă, în rochia de vară. Cu toții le zâmbesc oaspeților. Când se apleacă să coboare din howdah, sir Wyndham le observă încălțămintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
tineri încântători ale căror nume îi scapă, condus apoi printre membrii orchestrei, care redă melodii din filme cu vigoarea isterică a unui trio care n-a mai dormit de alaltăieri. Mergând în urma lor, fotograful îl orientează pe Pran în direcția maiorului Privett-Clampe. Acesta, astfel așezat ca să nu scape din ochi barul, discută cu Vesey, care are figura trasă, elevată a unuia care caută o portiță de scăpare. — Șiretlicul preferat al bătrânului Crusty, zice maiorul, este să mergi în galop cu toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
fotograful îl orientează pe Pran în direcția maiorului Privett-Clampe. Acesta, astfel așezat ca să nu scape din ochi barul, discută cu Vesey, care are figura trasă, elevată a unuia care caută o portiță de scăpare. — Șiretlicul preferat al bătrânului Crusty, zice maiorul, este să mergi în galop cu toată viteza spre o fântână sau ce ți se ivește în față, apoi să te arunci într-o parte... Veselia lui este forțată. De fapt, nu se simte deloc bine. N-a băut nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
simte că-l va apuca tremuratul. Concentrându-se asupra lui Vesey, închide ochii un moment. Când îi deschide, petrecerea, fiecare centimentru din ea, este colorată în roz și presărată cu insecte cenușii. — Foarte interesant, bătrâne, zice Vesey bătându-l pe maior pe spate, datoria noastră este să servim. Suntem gardienii republicii și așa mai departe. Trebuie să circul printre invitați. Privett-Clampe înclină din cap. Au venit și asupra lui. Grămadă. Se clatină spre bar. La al patrulea pahar de șampanie, insectele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
republicii și așa mai departe. Trebuie să circul printre invitați. Privett-Clampe înclină din cap. Au venit și asupra lui. Grămadă. Se clatină spre bar. La al patrulea pahar de șampanie, insectele încep să se târască mai încet. — Femeia, îi spune maiorul unui tip în costum argintiu, poate să prindă porcul pe maidan, dar numai bărbatul îl poate ucide în jhow. — Fascinant! toarce Jean Loup. În interior, De Souza și femeile încearcă să-l înveselească pe prințul Firoz. Acesta este convins că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
spate ca să vadă lumea. A încercat să-i spună câte ceva fotografului despre băiatul acela în costum argintiu care parcă ar vrea să-l omoare sau despre faptul că mai există un grup și în opoziție, la fel de interesat să-i facă maiorului fotografii compromițătoare ca și cei din suita nababului. Dar nimeni nu are timp să-l asculte. Își bălăngăne picioarele și le lovește nervos de scaunul de piatră. Nici nu se gândește la vânătoare. Jean Loup este sus, în palat, ajutându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
puse la rece. Mese pliante pe care se întind fețe albe de masă. Prințul Firoz se plimbă printre toți acești străini, mai mult străini decât invitații săi. Nu-și găsește locul. Din când în când, mai aruncă o privire spre maiorul beat, care se împleticește printre mașinile parcate, cu un picior de pui în mână și o ploscă cu băutură, făcând mișcări involuntare, bruște, din partea de sus a corpului. Așa să fie? Da, pare să vorbească singur. Jean Loup va scăpa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
o să poată vedea prin aparatul ala al lui? O, nu s-a gândit la acest aspect. Desigur, dacă imbecilul ar fi făcut o fotografie bună de prima dată, n-ar mai fi fost nevoie de toată tevatura de acum. Nici maiorul nu pare a fi în apele sale. E bolnav, poate? Și nababul se comporta cam ciudat. Imediat ce au coborât din mașini, s-a apropiat de lady Braddock și a făcut un lucru ciudat. Parcă se freca de ea. Desigur, cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
întreabă sir Wyndham. Nababul nu-i răspunde. Imediat după plecarea lui, prințul Firoz ghemuit într-o poziție aproape fetală se descolăcește și se repede după el, lăsând în urmă un miros urât. Sir Wyndham a rămas singur. La fel și maiorul Privett-Clampe. Vesey și De Souza au dispărut, lăsându-l singur, învăluit într-un întuneric colcăitor, de catifea. Are senzația că lumea lui a fost suptă de larve, lăsându-l suspendat în spațiu, ca o muscă dolofană și roșie prinsă într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
și concentrându-se puternic poate transforma spasmele și contorsiunile acestui loc oribil într-o dispunere conventională a obiectelor în spațiu. Întunericul înrăutățește lucrurile. Pretutindeni simte primejdia. Foșnete. Mai ales dintr-un copac aflat în spatele lui. Ceva de acolo îl urmărește. Maiorul Privett-Clampe strânge pușca în mâini și se gândește la Cei Patru Sute și la Valea Morții. Dacă se ajunge la asta, el nu se va eschiva. Va merge înainte. Chiar trebuie să zumzăi? șuieră Charlie către Minty, nemaisuportând. — Da, cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
iar Pran aude mugetul vițeilor speriați. Au ajuns în la locul vânătorii. Privesc printre frunze luminișul, unde se află cele trei nefericite animale, care se vânzolesc dintr-o parte în alta, agitate. Apucându-l de guler, fotograful îi arată machan-ul maiorului. — Cel de acolo. Du-te. Vin și eu în câteva minute. Pran are un singur gând. — Și tigrii? Le-au dat drumul? — Nu. Sigur că nu. Dar nu pare prea convins. Nu s-au auzit împușcături, nu? Prinzându-l de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
o astfel de noapte complexă de vânătoare, el s-a folosit de efectul luminos al lansării unei rachete semnalizatoare, de tipul celor folosite de soldații unchiului Sam pe frontul de vest. Aflat într-un copac învecinat, are vedere spre machan-ul maiorului Privett-Clampe. Din nefericire, vedeta acestui spectacolul nu e de față. Platforma este goală, se află acolo doar Jean Loup, îmbrăcat seducător pentru a-l atrage pe maior; dat cu puțin ruj, cu pantaloni strâmți pe corp și cămașă kaki descheiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pe frontul de vest. Aflat într-un copac învecinat, are vedere spre machan-ul maiorului Privett-Clampe. Din nefericire, vedeta acestui spectacolul nu e de față. Platforma este goală, se află acolo doar Jean Loup, îmbrăcat seducător pentru a-l atrage pe maior; dat cu puțin ruj, cu pantaloni strâmți pe corp și cămașă kaki descheiată până la brâu. Jean Loup se poticnește, acoperindu-și ochii. Cu aparatul de fotografiat proptit de o creangă, Birch se împleticește și înjură, apoi (cu adevărat profesionist) își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
prințului Firoz, care scâncește speriat, ridicându-și lenjeria murdară și încercând să se ferească de fiara uriașă. Câteva gloanțe nimeresc în pământ, în jurul prințului, cărora li se răspunde cu câteva focuri de pistol, în mod bizar orientate spre machan-uri. Apoi, maiorul Privett-Clampe, steaua de film absentă, se ivește dintre frunze, trăgând în stânga și în dreapta ca Tom Mix, încolțit de pieile-roșii. Din machan-ul soției sale răspunde o altă rafală. Minty și nababul se adăpostesc de alte gloanțe care pare să vină din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
iar acum îl expiră. Face un singur pas, în spate, ca prin vis. Nici o reacție. Nimeni nu va observa. Se întoarce, mai face un pas, încă unul. Încet, iese din pădure. Aude un zgomot în spate. Se întoarce instantaneu. Este maiorul, ca o stafie, fantomatic în lumina fosforescentă. Rana de la cap îi sângerează și strânge pușca în mâini, cu degetele încleștate pe trăgaci. — Băiatul meu, zice cu o voce slabă și încordată. Nu sunt băiatul tău, îi răspunde Pran. Maiorul deschide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Este maiorul, ca o stafie, fantomatic în lumina fosforescentă. Rana de la cap îi sângerează și strânge pușca în mâini, cu degetele încleștate pe trăgaci. — Băiatul meu, zice cu o voce slabă și încordată. Nu sunt băiatul tău, îi răspunde Pran. Maiorul deschide ochii mari, uimit, cade în genunchi și pușca îi scapă din mâini. Apoi, cu o mișcare infinit mai lentă se prăbușește la pământ, pe spate. Pran stă locului, privindu-i trupul care pare fără viață acum, genunchii albicioși și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
văzut unele lucruri și ai făcut unele lucruri, singurii cu care poți vorbi cu adevărat sunt... știi... — Adevărat? Adică, da. Absolut. Da. Gittens îl privește un moment. Ce fel de lucruri? — Știi. Războiul. Eu le-am acceptat foarte greu, dar maiorul să zicem că era în elementul său. — Într-adevăr. La început râul este aglomerat, duzini de ambarcațiuni îl răscolesc în sus și-n jos, transportând mărfuri sau persoane, una din ele chiar cu un tun Maxim montat pe copertină, transportând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]