2,098 matches
-
ne este suficientă. Și adăugă: ― Cred că e timpul să mă duc să sun. Lucru ce-l făcu, treizeci de secunde mai târziu. Ceața pătrunse înăuntru odată cu ei, prin ușa deschisă. De comun acord se hotărâră s-o lase întredeschisă. Mantia ocrotitoare a nopții părea astfel mai apropiată. Pentru Gosseyn, care resimțea nevoia tuturor măsurilor de precauție imaginabile, această ușă întredeschisă reprezenta diferența între siguranță și nesiguranță, între liniște și neliniște. Dr. Kair era un bărbat de vreo 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ne este suficientă. Și adăugă: ― Cred că e timpul să mă duc să sun. Lucru ce-l făcu, treizeci de secunde mai târziu. Ceața pătrunse înăuntru odată cu ei, prin ușa deschisă. De comun acord se hotărâră s-o lase întredeschisă. Mantia ocrotitoare a nopții părea astfel mai apropiată. Pentru Gosseyn, care resimțea nevoia tuturor măsurilor de precauție imaginabile, această ușă întredeschisă reprezenta diferența între siguranță și nesiguranță, între liniște și neliniște. Dr. Kair era un bărbat de vreo 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dintre cele mai complexe procese chimice existente în natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea. Ce bucurie simțea când putea să se năpustească asupra a două insecte care se băteau, bâzâind furioase, și să le învăluie ca într-o mantie de aburi, până ce forță vitală a insectei învinse începea să se topească în propria lui substanța. Urmase o lungă perioadă, în timpul căreia viața lui Anabis se mărginise la această oarbă căutare a hranei, într-o lume redusă la mlaștina ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu ochii închiși, deși nu-i văzuse în muzee, iar el nu era decât un student în inginerie al unei republici islamice. În copia de mărimea unei pagini de carte, nu regăsi scuturile gravate ale cuceritorilor și nici pliurile din mantiile infantelor. Dar Godun păstrase la locul ei lumina orbitoare a Asiei, care se lovea de loggia de granit din fundal, caii și călăreții cu coifuri, iar în spatele mezinei lui Darius - o maimuță ca smoala, șezând pe o balustradă și legănând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Simți și parfumul uleios de tămâie și trandafir și încă ceva ce avea să-i rămână nelămurit. Ultimul în cerc venea tocmai șeicul, care era Shams și care purta, ca toți ceilalți, fes înalt, gălbui, de culoarea spicului și o mantie neagră peste șalvari și peste fustele albe precum caimacul. Îl vedea prima oară astfel înșurubat, ca un fus al Soarelui între cer și pământ, o unealtă menită să toarcă aleanul și lacrimile, trufia, până când nu mai rămânea decât darul ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o mică poezie, îndemn la acțiune, la încredere, la descoperirea și manifestarea darurilor minunate ascunse adânc în sufletul vostru: Dansând în ritmul vieții Pășind ușor prin roua dimineții Te-nfățișezi timid pe marea scenă a vieții, Ți-arunci pe umeri mantia de vise Îți prinzi buchetul de neliniști ca o ghirlandă-n păr Și-apoi nesigur o pornești în pași de vals la brațul vieții! „De ce te temi?” - te-ntreab-un înger luminos „Doar viața îți surâde Acum!- Unde alergi? Ascultă muzica și
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
frumos. Din oglindă ea nu vede Decât vecinic chipul ei, Dar de-odată, mai nu crede, Ce văzură ochii săi? În oglinda fermecată Dintr-o negură s-arată, Ca-ntr-un vis frumos în somn, O figură minunată Într-o mantie de Domn. Ea mai face - odat - ocolul Adunări... -i pare cumcă Într-un colț ea vede solul Frumuseței, ce-și aruncă Ochii triști, numai văpae. Nu știu cum o să vă pae, Zise ea, zâmbind voios, Roșă-n fața ei bălae, Dar acela
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lacrimele ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. Ci 327 {EminescuOpVI 328} ochii ei, două isvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. Cine-o vedea cu părul ei galben și lung, despletit, - și împrăștiat ca creții unei mantii de aur pe sânul ei rece - cine-ar fi văzut fața ei de-o durere mută, săpată parcă cu dalta în trăsăturile ei, ar fi gândit că-i o înmărmurită zână a undelor, culcată pe un mormânt de prund. Dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Massimo Bontempelli, granița dintre realitate și vis este permeabilă și fluidă. Obiectele și natura lui Pratt au o voce pe care doar cei inițiați o pot înțelege, o voce ce readuce la viață secretele ascunse în deșert, ca de sub o mantie crudă de nisip arzând. Istoria lui Salomon Horaz este istoria Palestinei sfâșiată de război și fascinată de proiectul sionist. Dincolo de locomotivă se poate ghici silueta unei alte ființe devenită una cu solul arid al patriei sale, fermecătoarea agentă sionistă Sheeba
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
haz doar cei care nu înțeleg măreția experimentală a științei. Sunetul fericirii lui Tournesol era suita de explozii ce urma încercărilor mai puțin reușite de a testa o nouă substanță, în vreme ce culoarea fericirii era fumul ce îl invăluia ca o mantie, atunci când părăsea, pe jumătate amețit, laboratorul său. Pentru Milou (și, ca în orice poveste, și cățeii au dreptul la partea lor de fericire, nu mai puțin zemoasă și rumenă decât a oamenilor pe care îi iubesc atât de mult), fericirea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu sine mireasma stranie și indicibilă a gazului ucigaș. În doar câteva secunde, întreg personalul de pază din curte zăcea inert, ca sub povara unui somn de plumb. Sunetul palelor anunța aterizarea unui elicopter. Ieșind din el, doi oameni purtând mantii negre și măști se îndreptaseră către celula în care Olrik era deținut. O explozie și ușa se dădu în lături. Făra a spune un cuvânt, cei doi îl preluară pe Olrik, îndreptându-se către elicopterul ce se înălță silențios în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bucurie de a fi decorat, drumul către Azania meritase a fi făcut. Entuziast era și Milou, cel care ținea în gură, ca un trofeu, osul uriaș ce acompaniase decorația sa miniaturală. Amețit de atâta agitație, Tournesol clipea uimit, în vreme ce îmbrăca mantia de academician de onoare. Neobosit, președintele-mareșal le oferea oaspeților săi, spre bucuria proprilor săi miniștri, câte un exemplar din ultima sa carte publicată (prolific ca scriitor, mareșalul tocmai se pregătea să tipărească volumul al XXV-lea din ciclul său de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de rătăcit. — Uite, spuse bătrânul, deschizând un dulap de metal de lângă sobă. Pune-ți asta. Scoase din dulap ceva ce părea să fie un halat alb și i-l înmână lui Ignatius. — Dar ce e? întrebă fericit Ignatius. Pare o mantie de academician. Ignatius îmbrăcă halatul, trecându-l peste cap. Pus pe deasupra pardesiului, îl făcea să arate ca un ou de dinozaur din care e gata să iasă puiul. — Leagă-l la talie cu cordonul. — Nici nu mă gândesc. Chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sfîrșitul spectacolului, sărise peste gradene și se strecurase În culise. Fusese sfătuit să aștepte artiștii În fața unui grilaj, În afara circului, lîngă niște lăzi. Cu inima bătîndu-i tare În piept, se apropiase de Sabu, care Își păstrase turbanul și avea o mantie lungă din cașmir de culoarea nisipului. Două femei În rochie de seară Îl țineau de braț. Exista oare o viață mai frumoasă decît aceea a lui Sabu? François Îi ceruse un autograf și rămăsese apoi cu privirea ațintită În urma trioului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „La treizeci și șase de ani după căruța cu fin, În noaptea de Sfântul Ioan din anul 1344, șase mesaje sigilate pentru cavalerii cu mantii albe, cavalerii relapsi din Provins, pentru răzbunare. De șase ori În șase locuri, la fiecare douăzeci de ani pentru un total de o sută douăzeci de ani, acesta este Planul. Primii la castel, apoi din nou la cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
descărnată și străvezie a doctorului Dee. Maestre, așa o să fac. Iar tu vei avea ce dorești. Amintește-ți vorbele astea, Roza și Crucea. O să auzi vorbindu-se de ele. Dee se Înfășură În anteriul lui cu mâneci ca Într-o mantie, și-i ieșeau din el doar ochii scânteietori și răutăcioși. Să mergem, Kelley, zise el. De-acum omul ăsta e al nostru. Iar tu, Khunrath, să-ți ții departe de noi Golemul până la Întoarcerea noastră la Londra. Iar după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e al nostru. Iar tu, Khunrath, să-ți ții departe de noi Golemul până la Întoarcerea noastră la Londra. Iar după aceea, Praga să nu mai fie decât un rug. Dădu să se depărteze. Khunrath, târându-se, Îl apucă de pulpana mantiei: — Se poate ca Într-o zi să vină la tine un om. O să vrea să scrie despre tine. Să-i fii prieten. — Dă-mi Puterea, zise Dee cu o expresie de nedescris pe fața-i slăbănoagă, și norocul lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi trebuit să-l târască, ajuns cadavru, În fundul tăcut al oceanelor, trecut În rândurile dușmanilor mei prin dreapta sete de răzbunare. Călugării Își leapădă tunicile și apar Împlătoșați În armuri până atunci ascunse, cu câte-o cruce de văpaie pe mantiile dalbe ca zăpada. Sunt templierii din Provins! Mă Înșfacă, mă silesc să Întorc capul, iar În spatele meu a apărut acum un călău cu două ajutoare diforme, ei mă apleacă peste un fel de frânghie și cu o pecete de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sprijiniți de masiva locomotivă stradală, Obéissante, cu brațele Încrucișate În așteptare. N-am avut timp să-mi pun alte Întrebări. Cineva intrase solemn, impunând tăcere cu mâna Întinsă. L-am recunoscut imediat pe Bramanti numai pentru că purta aceeași tunică purpurie, mantia albă și mitra pe care le văzusem la el În seara aceea În Piemont. Bramanti se apropie de vasul cu jăratic, aruncă În el ceva și se ridică o flacără, apoi un fum gros și alb, iar parfumul se Împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de flaut. Dintr-o dată portierele a patru dintre automobile se deschiseră și din ele ieșiră patru făpturi pe care le mai văzusem, și pe ele, pe afișul lui Petit Cirque. Cu pălării de fetru fără bor, ca niște fesuri, cu mantii largi, negre, Încheiate până la gât, Les Derviches Hurleurs ieșiră din automobile ca niște Înviați care ies din morminte și se chinciră pe marginile cercului magic. În fund, flautele modulau acum o muzică dulce, În timp ce ei, În același ritm, loveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dat startul unei curse. Muzica luă tonuri din ce În ce mai ascuțite, se frânse Într-o cacofonie de disonanțe, tobele răpăiră dezordonat, dansatorii, care deja Începuseră să-și miște busturile Înainte și Înapoi, la dreapta și la stânga, se ridicaseră În picioare, aruncându-și mantiile și ținând brațele rigide, ca și cum urmau să-și ia zborul. După o clipă de imobilitate Începuseră să se Învârtească În jurul lor Înșile, folosind piciorul stâng ca pivot, cu fețele Înălțate În sus, concentrați și pierduți, În timp ce veșmintele lor plisate le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe Belbo În jilț și unul dintre ei Îi Înfășurase de două ori În jurul gâtului firul Pendulului, În timp ce al doilea ținea pe loc sfera suspendată, sprijinind-o apoi de marginea mesei. Bramanti se năpustise În fața spânzurătorii, Înflăcărându-se maiestuos În mantia-i purpurie, și psalmodiase: „Exorcizo igitur te per Pentagrammaton, et in nomine Tetragrammaton, per Alfa et Omega qui sunt in spiritu Azoth. Saddai, Adonai, Jotchavah, Eieazereie! Michael, Gabriel, Raphael, Anael. Fluat Udor per spiritum Eloim! Maneat Terra per Adam Iot-Cavah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dea jos și știu că dumneavoastră Îmi veți spune un cuvânt, unul singur.“ Iar Belbo: „Poftim?“ Atunci Agliè schimbase tonul. Pentru prima oară În viața lui Îl vedeam poruncitor, sacerdotal, excesiv. Vorbea de parcă ar fi fost Îmbrăcat Într-una din mantiile egiptene ale amicilor lui. Mi-am dat seama că tonul lui era fals, părea că-i parodiază pe cei cărora el le acordase din belșug Întotdeauna indulgenta-i compătimire. Dar, În același timp, vorbea destul de prins de rolul acela inedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Munte și să nu fie acolo special pentru mine. Nu e adevărat, dispar În noapte, dar vorbesc o limbă străină, care șuieră a ceva șiit, talmudic, copt, ca un șarpe În deșert. Vin din direcția opusă figuri androgine cu niște mantii lungi. Mantii gen Roza-Cruce. Mă depășesc, cotesc spre rue de Sévigné. Acum e noapte de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire ca să regăsesc orașul tuturor, și-mi dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să nu fie acolo special pentru mine. Nu e adevărat, dispar În noapte, dar vorbesc o limbă străină, care șuieră a ceva șiit, talmudic, copt, ca un șarpe În deșert. Vin din direcția opusă figuri androgine cu niște mantii lungi. Mantii gen Roza-Cruce. Mă depășesc, cotesc spre rue de Sévigné. Acum e noapte de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire ca să regăsesc orașul tuturor, și-mi dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]