2,194 matches
-
cea care îl împiedică pe om să se comporte așa cum i-a fost dat, omul s-a înstrăinat de sine din pricina societății, a instituțiilor și convențiilor acesteia. Rousseau nu se deservește direct de noțiunea promovată de Hegel și popularizată de marxism, a înstrăinării, totuși ideea provine de la el. Prin scrierile sale politice, Rousseau dorea să creeze o ordine în care să domnească libertatea, egalitatea și dreptatea. Rousseau și-a imaginat o ordine bazată pe un pact social. Toți oamenii semnează un
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
utopie la știință” de Friederich Engels. Cele două lucrări ale lui Marx și Engels sunt interpretate în lumina materialismului dialectic, după apariția lor în spațiul românesc. Munca de gazetar s-a materializat în publicarea de articole de răspândire a ideilor marxismului. În multe gazete editate s-au observat idei ale anarhismului pe care Panait Mușoiu le-a etalat, mai ales în perioada marilor convulsii din societatea capitalistă. A fost membru al Partidului Socialist din România și al Clubului Muncitorilor din București
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
și astfel neutralizând punctele de vedere contradictorii, "obiectivitatea" poate fi atinsă. De asemenea, când e aplicată la literatură, rezultatele sunt afectate în mod negativ de neputința ei de a stabili o legătură între "conținut" și "formă". Fiind preocupată, ca și marxismul, să găsească o explicație, ea mu oferă o bază rațională pentru estetică și, prin urmare, nici pentru critică și evaluare. 151 Acest lucru este valabil, desigur, pentru orice abordare extrinsecă a literaturii. Nici un studiu cauzal nu poate rezolva problemele ridicate
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
vrem să denumim caracterul unitar al unei culturi și corelația dintre diferitele activități ale oamenilor. Sorokin, oare a analizat clar diferitele posibilități, *32 a ajuns la concluzia că gradul de armonie al elementelor culturii variază de la o societate la alta. Marxismul n-a lămurit pe deplin problema gradului de dependență a literaturii de societate. De aceea multe dintre problemele de bază abia dacă au început să fie studiate. Ocazional găsim, de exemplu, argumente pentru determinarea socială a genurilor, ca în teoria
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
teren documentează relațiile schimburi- alianță-putere cu o asemenea precizie încât orice generalizare devine dificilă, fără ca totuși teza ultrarelativistă să fie încurajată. În Franța, antropologii care se interesează de faptele economice au plecat adesea de la premisele teoretice marxiste sau influențate de marxism, încercând să articuleze într-o analiză globală economicul, rudenia, politicul și ideologicul. Dacă relativ puțini autori pleacă de la antropologia economică ca atare, numărul publicațiilor despre aceste problematici se află într-o curbă exponențială, cu atât mai mult cu cât, de la
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
în termeni de alegere, strategie, negociere. Un curent puternic, stimulativ, dar care, fără îndoială, trebuie pus în relație cu dificultatea "terenului" și problematizarea sa, întoarce oglinda antropologiei asupra ei însăși. Schema teoretică împrumută de la structuralismul cauzal, de la funcționalism și de la marxism, arătând cum privirea cercetătorului este determinată de condițiile de producere a disciplinei. Categoriile de gândire ale antropologului, valorile sale, regulile cărora li se conformează, relația sa cu ceilalți pe teren, tehnicile sale de arhivare și scriitura proprie s-ar explica
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
s-ar desfășura doar în sens unic eurocentric? și ne mai întrebăm: la ce servește, în definitiv, literatura comparată dacă ea nu se interesează și de condițiile literare reale, câte au fost, în Est, sub regimul totalitar comunist? De ravagiile marxismului oficial, inclusiv în sfera studiilor de literatură comparată? De ce ele au adoptat anume atitudini? Au cultivat anume idei și teme? Anumite principii? Au făcut apel la un anume sistem de referințe și nu la altul? etc. Mai mult decât atât
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
73, 90, 93-95, 101, 126 libertarianism, 23, 45 libertate, 16, 21, 48, 50, 55-56, 63, 70-71, 84, 104, 132, 136, 149, 159, 161-162 libertatea conștiinței, 48, 104 libertăți fundamentale, 48, 85 logica acțiunii și raționalității politice, 142, 148, 152 M marxism, 23, 110 metaetică, 105 modelul legislativ (de filosofare politică), 30 modelul structural (de filosofare politică), 30-31, 37 moralism parohialist, 18, 40, 67, 129, 164 moralism pluralist, 18-19, 89, 150 moralism pur, 18-19, 89, 150 moralism universalist, 18, 41, 67, 129
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Press, Cambridge, 2000), pp. 1-7) și Will Kymlicka (Contemporary Political Philosophy: An Introduction, ediția a II-a (Oxford University Press, Oxford, 2002), pp. 3-5) au dreptate în celebra lor afirmație potrivit căreia mai toate teoriile plauzibile din filosofia politică, de la marxism la libertarianism, se bazează, în ultimă instanță, fie și doar implicit, pe principiul moral al tratării tuturor indivizilor ca egali, atunci mai toate teoriile plauzibile din filosofia politică sunt teorii moraliste. În ceea ce mă privește, cred că Dworkin și Kymlicka
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
decât ca principiu ex post. Vezi Huzum, " Despre baza principiului egalității", pp. 3-4. 4 După știința mea, doar Raymond Geuss face excepție de la această regulă, el fiind un realist cu preferințe politice de sorginte marxistă. Orice defecte ar avea el, marxismul este totuși un curent care poate fi considerat în mod legitim drept o interpretare (mai bună sau mai rea) a principiului egalității și libertății umane fundamentale sau/și a principiului tratării tuturor cetățenilor ca liberi și egali. 5 Isaiah Berlin
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
științei adunate de agenții noștri pentru a conduce spiritele lor în sensul în care ne este nouă necesar. Să nu socotiți afirmațiile noastre ca fond fără temei; remarcați succesele pe care am știut să le creăm unor teorii ca Darwinismul, Marxismul, Nietzscheismul. Pentru noi cel puțin, influența vătămătoare a acestor tendințe trebuie să fie evidentă. Ne este necesar să ținem seamă de ideile, caracterele și de tendințele moderne ale popoarelor pentru ca să nu săvârșim greșeli în politică și în administrația afacerilor. Sistemul
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
complementare. Fichte repudiază pe Spinoza (Deus sive Natura), în timp ce Schelling îl apreciază. Pentru Schelling, filosofia nu poate explica existența pe baza principiului conflictului dintre negura inconștientului și conștientul dumnezeiesc. 20 Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), filosof german idealist, inspirator al marxismului prin metoda sa dialectică. Mintea și spiritul se manifestă printr-o serie de contradicții care sfârșesc prin a se uni într-o formă integrativă. Acest sistem de gândire este atât de des întâlnit la nenumărați filosofi, încât Michel Foucault scrie
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
a fost fundamentată. Este vorba de ipoteza sau principiul inteligibilității Universului. Acesta a fost inventat de fiziologii din Milet și a fost temelia cvasidogmatică a cercetării științifice a lumii. Această idee a fost promovată la rangul de dogmă absolută de marxism, dar rămâne numai o ipoteză. Al doilea aspect e reprezentat de critica lui Kurt Gödel. El a demonstrat două teoreme limitative privind cunoașterea științifică (teorema incompletitudinii sistemelor formale și teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși). Rezultă
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
contribuției lui E. Lovinescu. Pus într-o lumină mai favorabilă în 1962 într-un studiu reparator publicat în „Lupta de clasă”, criticul devine în 1965 subiectul unei monografii, E. Lovinescu, critic literar, fiind interpretat de V. nu ca adversar al marxismului, ci ca aliat prezumtiv al acestuia, pe terenul campaniei sale raționaliste, democratice și antifasciste: deși Lovinescu nu a înțeles „lupta activă și gândirea creatoare a clasei muncitoare”, „impasul gândirii lovinesciene, închisă în cadrul unor limite ideologice anihilante, neputința de a înțelege
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
colectiv aflat sub îndrumarea sa, Pologne (Polonia [Fayard, 2007]) • Birocrație; CAER; Economia comunistă; Economia postcomunistă; Industrializare; Plan cincinal; Societate. JEAN BAUDOUIN, profesor de științe politice la Universitatea Rennes I. Este autorul volumului Mort ou dîclin du marxisme (Moartea sau declinul marxismului [Montchîtien]), la Philosophie politique de Karl Popper (Filosofia politică a lui Karl Popper [PUF]), les Idîes politiques contemporaines (Idei politice contemporane [PUR]), Introduction à la sociologie politique (Introducere în sociologia politică [Seuil]). Este de asemenea fondatorul și directorul Centrului de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Karl Popper [PUF]), les Idîes politiques contemporaines (Idei politice contemporane [PUR]), Introduction à la sociologie politique (Introducere în sociologia politică [Seuil]). Este de asemenea fondatorul și directorul Centrului de Studii și Cercetării despre Democrație (CERAD), laborator pe lângă Rennes-I • Democrație; Marxism; Societate civilă; Totalitarism. SYLVAIN BOULOUQUE, istoric, membru al comitetului redacțional al revistei Communisme, el este autorul volumului Anarchistes face aux guerres coloniales (Anarhiștii și războaiele coloniale [Atelier de crîation libertaire, 2003]), și coautor al volumelor Traîtes et trahisons. Guerres, imaginaires
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lucrării les Russes de Gorbatchev à Poutine (Rușii de la Gorbaciov la Putin [Armand Colin, 2005]), pregătește o biografie a țarului Alexandru I • Brejnev; Destalinizare; Gorbaciov; Hrușciov; Partidul Comunist al Uniunii Sovietice; URSS. PIERRE RIGOULOT, profesor de filosofie, specialist în problemele marxismului și ale comunismului îndeosebi ale celui din Coreea de Nord, redactor-șef al revistei Histoire et Libertî, director al Bibliotecii Souvarine; este coautor al lucrărilor Siècle des camps (Secolul lagărelor de concentrare [J.-C. Lattès, 2000]) și Corîe du Nord, État-voyou (Coreea de Nord
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și culturală a putut crea impresia existenței unor comunisme diferite. Or, fiecare din aceste partide a rămas credincios cu strictețe codului genetic leninist: dimensiunea teologică a proiectului societății comuniste. Aceasta se bazează pe niște date invariante: o doctrină-leninismul*, și apoi marxism - leninismul* - un model de organizare* - „partidul” revoluționarilor de profesie, devenit partidul-stat -; și, în sfârșit, o strategie* și o tactică*, ambele comandate de necesitățile luării și păstrării puterii în „patria socialismului”, URSS, și de cele ale expansiunii sale. Timp de decenii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Partidului Comunist Francez*, Marie-George Buffet. Cea a leninismului, formă dominantă a „Ideii” în secolul XX, a impus comuniștilor din lumea întreagă o remarcabilă unitate ideologică, organizațională și strategică. De ce comunismul în Rusia anului 1917? Dacă e ce credem ce susține marxismul, clasa muncitoare* este actorul fundamental al revoluției comuniste care trebuia, așadar, să izbucnească în mod prioritar în țările cele mai industrializate. Or, în mod paradoxal, bolșevicii și-au inaugurat proiectul în Rusia, una dintre țările cele mai înapoiate din Europa
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al termenului să fie schimbat cu altul: „fiecăruia după nevoile sale”; că, altfel spus, diferența în activitate, în munca depusă, nu fondează nicio inegalitate și niciun privilegiu în ce privește posesia și satisfacerea”. Totuși, dincolo de existența unui soclu comun pentru diversele comunisme, marxismul* marchează diferența dintre comunismul vechi, zis de consum și comunismul modern, axat pe producție. Marx este cel care articulează ideea cea măreață la un corpus doctrinal și la o strategie de organizare a subiectului revoluționar, proletariatul. De atunci, comunismul modern
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
social viitoare - reducerea timpului de muncă într-o economie a abundenței - constă în reînnodarea cu principiile comunismului vechi, care nu cunoaște nici exploatare nici lupta de clasă, dat fiind că ignoră proprietatea privată și deosebirea dintre bogați și săraci. Deschiși marxismului și revoluției bolșevice, dar și dictaturii, anarhiștii* comuniști preferă să mizeze pe spontaneitatea muncitorului pentru a vedea apariția unei noi umanități. încredințată sindicatelor, asociațiilor și cooperativelor, producția trebuie să răspundă exclusiv nevoilor omului, în afara legilor economiei de piață. Pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de stânga, tot așa cum arbitra Robespirre între Turbați și Indulgenți. Totuși, cam aici se opresc referințele care au comandat comportamentul conducătorilor bolșevici. într-adevăr, chiar și în faza ei extremă, Revoluției Franceze îi lipsesc două caracteristici fundamentale al bolșevismului*: ideologia - marxismul* - devenită dogmă și ortodoxie* - marxism-leninismul; și organizația revoluționarilor de profesie. Or, articularea acestei ideologii la această organizație este cea care tutelează nașterea, odată cu crearea Partidului bolșevic, a totalitarismului* - o specificitate a secolului XX. Asta n-a împiedicat PCF* să recupereze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a încheia un legământ mult mai solemn decât la intrarea într-un partid democratic, impunând chiar și sacrificarea propriei vieți în slujba „Cauzei”. Motivațiile adeziunii. Motivațiile adeziunii sunt multiple. Ea poate corespunde unui ideal fondat pe certitudinile unei doctrine comuniste: marxismul*, marxism-leninismul*, troțkismul*, maoismul* etc. Ea poate ține de o situație socială defavorizată care impune apărarea unor interese imediate, dar și de un sentiment al nedreptății, de dorința unei revanșe sociale ori chiar de răzbunare. Ea mai poate fi bazată și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
faza revoluționară dintre 1959 și 1967 și o perioadă de criză și de renovare, începând din 1970. La originile comunismului latino-american Peisajul politic din America Latină este dominant în mod tradițional de populism, de caudillism și de o formă de anarhosindicalism. Marxismul* nu începe a fi difuzat aici decât pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, adus de emigranții europeni. Simultan, încep să apară primele organizații muncitorești, precum și primii gânditori care se reclamă de la marxism. Inspirat de cea de-a II-a Internațională
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de caudillism și de o formă de anarhosindicalism. Marxismul* nu începe a fi difuzat aici decât pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, adus de emigranții europeni. Simultan, încep să apară primele organizații muncitorești, precum și primii gânditori care se reclamă de la marxism. Inspirat de cea de-a II-a Internațională, își face apariția un curent socialist în care figura lui Juan B. Justo și Partidul Socialist Argentinian, fondat în 1895, reprezintă aripa moderată, în vreme ce Luis Emilio Recabarren și Partidul Socialist Muncitoresc din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]