2,968 matches
-
o pensiune modestă în Damasc, Siria fiind singura țară care a acceptat să-i acorde azil politic. A murit - moarte naturală, de cancer - la 3 iulie 2010 în Damasc - Siria. Gamal Al-Gași este singurul terorist care a participat la organizarea masacrului și care mai este în viață. Din locul în care trăiește ascuns, undeva în Africa sau în Siria, el a dat un interviu unui ziar palestinian în 1992 și apoi, în 1999, cu ocazia lansării filmului „O zi în septembrie
Septembrie Negru () [Corola-website/Science/321412_a_322741]
-
de incapacitatea Allumei de a detecta orice fel de semne de viață în jur. În timp ce își fac drum prin peisajul planetei, aceștia ajung în cele din urmă pe cealaltă navă. După ce pătrund la bordul navei, ei găsesc dovezi ale unui masacru care a avut loc. Echipa de salvare se împarte în două pentru a explora mai eficient nava. După ce elimină resturile echipajului, aceștia iau o victimă înapoi pe "Quest" pentru analiză. Cos, cel mai tânăr membru al echipei, în ciuda faptului că
Galaxia terorii () [Corola-website/Science/332517_a_333846]
-
Srpska fuseseră declarate „zone de securitate”, care nu pot fi ținte militare, VRS le atacă între 2 și 11 iulie 1995. Peste 8000 de prizonieri musulmani sunt executați între 13 și 19 iulie, ceea ce va fi cunoscut sub numele de "masacrul de la Srebrenica". În 1995 TPI l-a inculpat pe Ratko Mladić, acuzându-l de genocid, complicitate la genocid, crime împotriva umanității și violarea legilor războiului în calitate de comandant al VRS, responsabil de acțiunile acesteia. Timp de 16 ani a fost căutat
Ratko Mladić () [Corola-website/Science/313247_a_314576]
-
au fost masacrați de Armata Insurecțională Ucraineană ("Ukrainska Povstanska Armia", abreviat "UPA") și alte grupuri înarmate. Cele mai multe omoruri au avut loc în vara și toamna anului 1943. În iulie 2016, parlamentul de la Varșovia a adoptat o rezoluție care califică acest masacru drept „genocid”. După încheierea Primului Război Mondial, Polonia și-a recăpătat independența. Guvernul polonez al lui Józef Piłsudski a fost susținătorul unei Ucraine independente, Republica Populară Ucraineană. Polonezii și naționaliștii ucraineni au luptat împreună împotriva Armatei Roșii bolșevice. La sfârșitul războiului polono-sovietic
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
etnie poloneză. Familii întregi au fost deportate în Siberia sau au fost asasinate. Polonezii rămași în regiune au fost lipsiți de lideri - intelectuali, politicieni, preoți etc. Toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri în mâinile sovieticilor au fost asasinați de NKVD în masacre colective, de felul masacrului de la Katîn, Harkov și altele. În iunie 1941, armata germană a invadat Uniunea Sovietică. În timpul Operațiunii Barbarossa, Volânia a fost ocupată de armata germană. Odată cu schimbarea autorităților, au urmat noi valuri de arestări și violențe. Pentru
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
au fost deportate în Siberia sau au fost asasinate. Polonezii rămași în regiune au fost lipsiți de lideri - intelectuali, politicieni, preoți etc. Toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri în mâinile sovieticilor au fost asasinați de NKVD în masacre colective, de felul masacrului de la Katîn, Harkov și altele. În iunie 1941, armata germană a invadat Uniunea Sovietică. În timpul Operațiunii Barbarossa, Volânia a fost ocupată de armata germană. Odată cu schimbarea autorităților, au urmat noi valuri de arestări și violențe. Pentru a-și apăra interesele
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
atac cunoscut a avut loc pe 13 noiembrie 1942 în satul Oborki. Ucrainenii au ucis 50 de civili polonezi. Cei mai mulți polonezi din Volânia au considerat acest eveniment un incident izolat și opera unor bandiți, nimeni neașteptându-se la lanțul de masacre care avea să urmeze. Profesorul Wladyslaw Filar de la „Institutul Național Polonez al Aducerii Aminte”, martor ocular la acest masacru, a afirmat că este imposibil de spus dacă aceste evenimente au fost premeditate. Nu există niciun document care să dovedească că
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
Cei mai mulți polonezi din Volânia au considerat acest eveniment un incident izolat și opera unor bandiți, nimeni neașteptându-se la lanțul de masacre care avea să urmeze. Profesorul Wladyslaw Filar de la „Institutul Național Polonez al Aducerii Aminte”, martor ocular la acest masacru, a afirmat că este imposibil de spus dacă aceste evenimente au fost premeditate. Nu există niciun document care să dovedească că UPA-OUN a luat o decizie politică privind exterminarea polonezilor din Volânia.. La 9 februarie 1943, a fost atacată așezarea
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
Markiewicz, și un grup de ofițeri ai Armatei Teritoriale Poloneze (Armia Krajowa), au încercat să negocieze cu liderii UPA, dar la 10 iulie 1943 reprezentanții polonezi au fost găsiți morți în satul Kustycze. La 11 iulie grupuri ucrainene au reluat masacrele, atacând satele poloneze la rând. La 11 iulie 1943, unități despre care se crede că făceau parte din UPA, au înconjurat și au atacat satele și cătunele poloneze aflate în trei raioane: Kowel, Horochow și Wlodzimierz Wolynski. Atacurile au început
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
în trei raioane: Kowel, Horochow și Wlodzimierz Wolynski. Atacurile au început pe la ora 3 dimineața, iar polonezii nu au avut practic nicio șansă de scăpare. Ucrainenii au folosit o gamă largă de arme albe: topoare, fierăstraie, cuțite și ciocane. După masacre, toate satele poloneze au fost incendiate. Potrivit depozițiilor câtorva supraviețuitori, atacurile au părut bine planificate. Cu câteva zile mai înainte de declanșarea atacurilor au avut loc întâlniri în satele ucrainene, în timpul cărora activiștii UPA au încercat să-i convingă pe localnici
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
-i ucidă pe cei care-i prindeau în afara locuințelor. În unele cazuri au fost expuse corpuri decapitate, crucificate, dezmembrate sau eviscerate pentru a-i determina pe polonezii rămași să fugă”.. Istoricul ucrainean din Lvov, Iuri Kiriciuk, a afirmat că aceste masacre erau o reeditare crudă masacrelor de pe vremea lui Jarema Wisniowiecki și Maksym Krivonis. Potrivit istoricului, masacrele din satele din Volânia în 1943 erau similare cu masacrele din Nemiriv (1648) și Uman (1768). În opinia sa, a fost mai curând vorba
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
-i prindeau în afara locuințelor. În unele cazuri au fost expuse corpuri decapitate, crucificate, dezmembrate sau eviscerate pentru a-i determina pe polonezii rămași să fugă”.. Istoricul ucrainean din Lvov, Iuri Kiriciuk, a afirmat că aceste masacre erau o reeditare crudă masacrelor de pe vremea lui Jarema Wisniowiecki și Maksym Krivonis. Potrivit istoricului, masacrele din satele din Volânia în 1943 erau similare cu masacrele din Nemiriv (1648) și Uman (1768). În opinia sa, a fost mai curând vorba de un „război țărănesc”. . În
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
decapitate, crucificate, dezmembrate sau eviscerate pentru a-i determina pe polonezii rămași să fugă”.. Istoricul ucrainean din Lvov, Iuri Kiriciuk, a afirmat că aceste masacre erau o reeditare crudă masacrelor de pe vremea lui Jarema Wisniowiecki și Maksym Krivonis. Potrivit istoricului, masacrele din satele din Volânia în 1943 erau similare cu masacrele din Nemiriv (1648) și Uman (1768). În opinia sa, a fost mai curând vorba de un „război țărănesc”. . În total, în iulie 1943, ucrainenii au atacat 167 de așezări poloneze
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
polonezii rămași să fugă”.. Istoricul ucrainean din Lvov, Iuri Kiriciuk, a afirmat că aceste masacre erau o reeditare crudă masacrelor de pe vremea lui Jarema Wisniowiecki și Maksym Krivonis. Potrivit istoricului, masacrele din satele din Volânia în 1943 erau similare cu masacrele din Nemiriv (1648) și Uman (1768). În opinia sa, a fost mai curând vorba de un „război țărănesc”. . În total, în iulie 1943, ucrainenii au atacat 167 de așezări poloneze.. Valul de masacre a durat 5 zile, până pe 16 iulie
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
din Volânia în 1943 erau similare cu masacrele din Nemiriv (1648) și Uman (1768). În opinia sa, a fost mai curând vorba de un „război țărănesc”. . În total, în iulie 1943, ucrainenii au atacat 167 de așezări poloneze.. Valul de masacre a durat 5 zile, până pe 16 iulie. Se afirmă că UPA a continuat purificarea etnică, în special în regiunile rurale, până când polonezii au fost deportați, uciși sau expulzați. După 1944, amploarea acestor acțiuni a scăzut foarte mult. Masacre ale polonezilor
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
Valul de masacre a durat 5 zile, până pe 16 iulie. Se afirmă că UPA a continuat purificarea etnică, în special în regiunile rurale, până când polonezii au fost deportați, uciși sau expulzați. După 1944, amploarea acestor acțiuni a scăzut foarte mult. Masacre ale polonezilor au avut loc și în Galiția, în regiunea Ternopil. Istoricul polonez Adam Kruczek afirmă că în 1943 masacrele au fost organizate pornind dinspre est spre vest și că la început a existat doar dorința de a-i alunga
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
în regiunile rurale, până când polonezii au fost deportați, uciși sau expulzați. După 1944, amploarea acestor acțiuni a scăzut foarte mult. Masacre ale polonezilor au avut loc și în Galiția, în regiunea Ternopil. Istoricul polonez Adam Kruczek afirmă că în 1943 masacrele au fost organizate pornind dinspre est spre vest și că la început a existat doar dorința de a-i alunga pe polonezi, dar în timpul atacurilor situația a scăpat de sub control.. Wehrmachtul și poliția germană au ignorat în general conflictele interetnice
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
pentru că erau concentrați să lupte cu Armata Roșie și partizanii sovietici. Există însă dovezi că germanii au oferit arme atât ucrainenilor cât și polonezilor. Unități speciale germane formate din colaboraționiști ucraineni sau polonezi au fost implicate de multe ori în masacre, iar unele dintre crime au fost atribuite atât Armatei Insurecționale Ucrainene cât și Armatei Teritoriale Poloneze. Atât comandanții germani cât și cei ai partizanilor sovietici erau la curent cu acțiunile naționaliștilor ucraineni. La 25 mai 1943, comandantul local sovietic al
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
să facem tot posibilul ca atunci când un polonez întâlnește un ucrainean să vrea să-l ucidă și ca ucraineanul să vrea să ucidă polonezul”. Kiriciuk citează un comisar german din Sarny care, când a trebuit să asculte plângerile poloneze privind masacrele, a răspuns: „Voi îl vreți pe Șikorski, ucrainenii îl vor pe Bandera. Luptați-vă între voi". Invazia sovietică, mai apoi cea nazistă, masacrele UPA și expulzările sovietice din perioada postbelică au contribuit la eliminarea elementului polonez din regiune. Supraviețuitorii masacrelor
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
polonezul”. Kiriciuk citează un comisar german din Sarny care, când a trebuit să asculte plângerile poloneze privind masacrele, a răspuns: „Voi îl vreți pe Șikorski, ucrainenii îl vor pe Bandera. Luptați-vă între voi". Invazia sovietică, mai apoi cea nazistă, masacrele UPA și expulzările sovietice din perioada postbelică au contribuit la eliminarea elementului polonez din regiune. Supraviețuitorii masacrelor din regiune au părăsit Volânia în masă, stabilindu-se mai ales în provincia Lublin din Polonia. Polonezii nu au fost singurele victime ale
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
masacrele, a răspuns: „Voi îl vreți pe Șikorski, ucrainenii îl vor pe Bandera. Luptați-vă între voi". Invazia sovietică, mai apoi cea nazistă, masacrele UPA și expulzările sovietice din perioada postbelică au contribuit la eliminarea elementului polonez din regiune. Supraviețuitorii masacrelor din regiune au părăsit Volânia în masă, stabilindu-se mai ales în provincia Lublin din Polonia. Polonezii nu au fost singurele victime ale ucrainenilor. În perioada mai-decembrie 1942, aproximativ 140.000 de evrei au fost masacrați în Volânia. Cei care
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
al râului San. Numărul de victime din această perioadă este necunoscut, estimările variind de la un cercetător la altul. Kiriciuk estimează că au fost uciși în Galiția între 10.000 și 12.000 de polonezi. Numărul exact al victimelor din timpul masacrelor rămâne necunoscut. Istoricii estimează că au fost masacrați numai în Volânia între 35.000 și 60.000 de polonezi, în vreme ce pentru întreaga Ucraină se estimează că epurarea etnică a produs în jur de 100.000 de victime din rândurile polonezilor
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
pentru ceea ce a fost considerat de ei o greșeală de traducere și au promis să modifice inscripția de pe monument. Fostul președinte al Radei Supreme Ucrainene, Volodimir Litvin, a respins orice inițiativă prin care statul ucrainean să-și ceară scuze pentru masacrele din 1943 din Volinia.
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
purta doliu nu doar pentru cei apropiați ci și în semn de fraternizare cu unele tragedii mai îndepărtate. De exemplu, regina Elisabeta I a Angliei și întreaga sa curte s-au îmbrăcat în doliu cu ocazia primirii ambasadorului francez după masacrul împotriva protestanților care a avut loc în Franța și care este cunoscut după numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu. Un obicei care se păstrează și în actualitate în unele regiuni și țări europene este cel de a purta pălării și văluri
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
secuilor. Secuii au protestat atunci împotriva încorporării (conscripțiilor) forțate în nou-înființatele regimente secuiești ale graniței militare, dar adunarea lor de la Mádéfalva (azi Siculeni din județul Harghita) a fost dispersată de către generalul austriac József Siskovics la 7 ianuarie 1764. În acest masacru (cunoscut sub denumirea de Masacrul de la Siculeni), mai mult de 400 secui au fost uciși. După aceste evenimente, aproximativ 1.000 de secui au emigrat în Bucovina vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]