124,212 matches
-
devenit, în mintea strîmba a cenzorului, prea evocator. Cele două exemple din urmă sînt de pe vremea cînd cenzură nu căzuse în beția curat lingvistică de dupa 1971. Dovadă că ea era veselă și mai înainte. E drept, mult mai rar. În materie de comic involuntar, tragicul regim ceaușist rămîne neegalat.
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
Dl. Mircea Handoca a pregătit, după ediția a II-a, din 1935, a acestei cărți o foarte bună ediție, însoțită de o informată prefață. I-a adăugat, într-o a doua secțiune, cartea alcătuită de d-sa, în 1991, din materia altor foiletoane publicate de Mircea Eliade despre periplul sau indic, în diferite publicații și necuprinse în cartea din 1934. Împreună, fac casă bună și se armonizează perfect într-o carte unitară despre universul indian. Mircea Eliade, India. Bibliotecă Maharajahului. Ediție
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
de a fi cofraternă cu ecranizarea lui Franco Zeffirelli Romeo și Julieta, nominalizată la Oscar în anul de grație al contestărilor juvenile 1968, statueta dobîndind-o doar autorii imaginii și costumelor (Pasquale de Sanctis și Danilo Donat). Cu experiență vastă în materie de seriale tv, regizorul Marshall Herskovitz, deopotrivă scenarist și producător, ieșind în largul marelui ecran, a intuit ca si astazi s-ar putea miza pe fastul montării și tradiția locului. Împreună cu scenograful Norman Garwood (Hook, dar și Brazil), creatoarea de
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
mari scriitori ai noștri, întemeietor de viziune și de limbă, comparabil cu Eminescu, însă, din păcate, nu și un mare caracter, împrejurare ce nu rămîne fără efect în substanță operei, prin mijlocirea căreia s-au produs compromisurile, astfel cum o materie poluanta se scurge printr-un strat de pămînt sănătos, alienîndu-l într-un anume grad. Să scoatem în relief, în cele din urmă, o caracteristică de ordin stilistic a "sufletului simplu" care a fost, în fundamentul sau, Tudor Arghezi, si anume
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
expresiv elocvent, la care recurge plebeul. Că și, pe de altă parte, o abila pacificare a revoltei, prefirata printre ornamente, deviată în strălucirile verbului obsedat de sine. O "bunăstare" a scriiturii calofile, atît de accentuată deseori, încît pagina constituită din materiile ostentative ale prețiozității, cu minuția unui bijutier, preia inițiativa, neezitînd a sugera, așa cum remarcă un critic, o "nebunie" esteta a cuvîntului ce se bucură de libertatea funcționarii sale. Astfel cercul se închide, inconformismul reapărînd. Conformisele conștiinței poetului sînt contracarate de
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
una dintre cele mai consecvențe și mai dinamice grupări din ultimul deceniu, și lista nu este epuizata, iar absența bîjbîielilor și a entuziasmelor de circumstanță poate fi și ea demonstrată ușor. Pentru că primul semnal pe care il lansează amatorismul în materie de programe expoziționale și de curatoriat propriu-zis este fascinația în fața notorietății de budoar. Prin budoar întelegîndu-se, de această dată, penumbrele fostelor cabinete de propagandă și ale altor laboratoare de partid în care se construiau artiștii de curte și gloriile oficiale
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
realizat în tentă plata, uneori cu cîte un colț serializat prin mici casetoane în relief, pe care se decupează ferm desenul convențional, într-o culoare și ea uniformă, insă puternic contrastanta. Ceea ce la prima vedere pare o rafinare extremă a materiei, o sublimare a carnalului în abstracția stereotipa și în geometria ultima, un principiu al formei care se descifrează cu greu în transparență obiectualității, este, de fapt, o soluție minimala în negocierea cu vidul pînzei și cu substanță brută a culorii
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
indică decît un proces în mers, nicicînd consumat, al coagulării (aspirația către...). Un prototip arhetipal marchează țintă, dar nu epuizează și drumul spre ea. Rezultă la urmă nu un tors sau un schelet fără carne și sînge, ci dimpotrivă o materie poetica pluriforma și de un colorit aprins, în care concretul, berechet, pulsează de viață, cotropește o sumedenie de canale și ramificații. În ținutul ei de forare, hașurat cu acribie, irumpe și tentația păcatului ("Impudice fructe crăpate/ Arătîndu-și sîmburele gol" - Impudice
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
aminte ca într-o zi Ion Barbu a venit în clasă și ne-a spus să facem liniște, că el are de scris un articol împotriva lui Arghezi. Noi stăteam în bănci și citeam sau ne făceam lecțiile la alte materii, iar el, acolo la catedră, cu mustățile zbîrlite, scria. După o săptămînă a venit cu articolul tipărit și ni l-a arătat. Se vedea că ne îndrăgise. În special pe Dinu Noica, pe Radu Sighireanu și pe mine. Îi arătăm
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
călcîiul lui Ahile? Experiență și dragostea față de teatru, dorința de a-l vedea pe micul ecran. Dar nu în această manieră descalificantă trebuie să se materializeze. Nu este onest față de cel mai numeros public de teatru pus să recepteze o materie de nedigerat. Și nici față de oamenii de teatru. Poate o re-evaluare, o reordonare a gîndurilor, severitatea în selectarea ofertelor sau formularea unor cerințe precise, onorabile măcar, va scoate piesă de teatru TV din această fundătura.
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
gîndul la o carieră sigură în limitele enunțului și la o demonstrație consolidată cu încă un exemplu convingător că orizontul plasticii transilvane are un metabolism propriu. Că marile sale argumente sînt trăirea intensă, dezavuarea subtilităților de recuzita, priză puternică la materie și o anumita violență a expresiei. Faptele n-au evoluat, însă, tocmai atît de previzibil. Și asta pentru că Gheorghe Ilea, cu toată izolarea să, nu este în nici un fel pictorul tradițional, scufundat definitiv în lumea tabloului și, prin consecință, lesne
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
întregul scenariu al devenirii unui cosmos foarte clar definit și cu o puternică legitate internă. Primul nivel este acela al materialelor perisabile, al panourilor de hîrtie obținute prin colaje oarecum aleatorii și care semnifică volatilul și amorful, substanța vulgara și materia spirituală necoagulate încă și fără un vector formal anume. Expresie a jocului și a spontaneității, aceste structuri incipiente pot fi oricînd destrămate și refăcute în alt cod, prin simple permutări și redistribuiri ale modulilor. Următorul nivel este unul al expresiei
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
un vector formal anume. Expresie a jocului și a spontaneității, aceste structuri incipiente pot fi oricînd destrămate și refăcute în alt cod, prin simple permutări și redistribuiri ale modulilor. Următorul nivel este unul al expresiei pure și el depășește treaptă materiei explicite și pe aceea a colajului mecanic pentru a trece, mai departe, într-un plan simbolic și în unul al sugestiei imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria să substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafață
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
o impersonalitate rece și nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui nivel, faptul ca tonul, suprafața și tușa își sînt suficiente sieși, plasează această componentă a expoziției în zona limbajului pur si viril, sub al carui impact materia gregara fecundează și aspiră la rezoluția ultima a formei. Cel de-al treilea nivel, reprezentat printr-o singură lucrare, si anume prin Sura, este punctul apoteotic al întregii expoziții. O capodoperă în cel mai strict înțeles al cuvîntului, această lucrare
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
Cărții Milionarului. Radu Petrescu este menționat la grămadă printre memorialiști, alături de Geo Bogza sau de N. Steinhardt, dar e scăpat din vedere românul novator Matei Iliescu, iar Școală de proza de la Tîrgoviște e supusă unui embargo sever. Recordul absolut în materie de incompetență, dezinformare și umor involuntar suculent se înregistrează în secțiunea consacrată criticii: un spațiu în care cîteva personalități de elecție par să fi exercitat o activitate prodigioasa de autoritate și dictat. Ovid S. Crohmălniceanu este prezentat că o "voce
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
Croitoru Ca o Seherezadă modernă, scriitorul ăncearcă să supraviețuiască, să existe, mai bine zis, prin opera pe care o scrie. Deși știe acest lucru, ăn unele cazuri al și spune. an altele, mai puține, aceasta supraviețuire prin scris pătrunde an materia cărții, conditionănd actul literar. Noaptea greșelii, cea mai recentă carte a lui Tahar Ben Jelloun (apărută la Editură Univers an traducerea lui Nicolae Baltă), se situează deopotrivă an literatura și an afara ei. Român al "potecilor ce se bifurca", al
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
hîțîitul frînghiilor clopotului, ritmice, prevenitoare, Clopotul numărul unu al catedralei de la 1230 scoase deodată un Bang colosal. Poate că la fel răsunase și Bangul universal, cînd cu facerea lumii, răspîndindu-și de atunci și pînă astăzi vibrația concentrică, infinită, înscrisă în materia, în substanța primă a începutului... Se spune,... se mai spune că, auzind primul dangăt al clopotului vestind moartea lui Stalin,...un activist bătrîn mai slab de înger, - dacă or fi avînd și ei îngeri ca ceilalți, căzu brusc în genunchi
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
altfel, dar senzația la lectură este a unei capacități infinite de prelungire a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît al tăcerii - iar nu harul. O Sfîntă Familie rescrisă invers
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
este a unei capacități infinite de prelungire a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît al tăcerii - iar nu harul. O Sfîntă Familie rescrisă invers, damnată. Blasfemie, textul lui Pasquali
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
infinite de prelungire a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît al tăcerii - iar nu harul. O Sfîntă Familie rescrisă invers, damnată. Blasfemie, textul lui Pasquali se vrea asta, contînd
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
această formă a frumosului, a desăvîrșirii artistice. Dar poate că prin pasiunea ei pentru moarte Mélanie devine, inevitabil, o manieristă . . . Esteticul decurge din reliogizitatea pasiunii ei, din căutările călăuzite de un singur țel: cel al morții perfecte. Țesute fiind din materia grea a unor filozofii de calibru greu, precum cea kierkegaardiană, povestirile lui Tournier, odată interpretate, devin mecanisme de semnificație adîncă și complexă. Dar le lipsește suflul epic, acea vigoare firească, grație căreia orice filozofie devine de prisos, povestea trăind din
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
necesitatea deprinderii unor reguli de aprofundare eficientă a domeniului pentru care se pregătesc. A ănvăta să ănveti este deja mai mult decât a ănvăta pur și simplu. ănseamnă să te exerciți critic și personal an granițele domeniului respectiv, să restructurezi materia parcursă și să realizezi conexiuni utile. "Exerciții" care depășesc stadiul unei rudimentare manipulări mnemotehnice a informației și care al stimulează pe "practicantul" lor să gândească pe cont propriu. Este ceea ce propune și Jacqueline Russ, cu referire explicită la cursanții din
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
anca de la primele sale ieșiri an lume, că gestul tânărului pictor era mai liber și se manifestă mult mai firesc an registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret nu excludea cu totul materia cromatică și substanțialitatea picturii. O anumita voluptate a tusei și o bună comunicare cu materialitatea ei erau vizibile fără a fi, ansa, exhibate că o preocupare specială. Toate aceste elemente au fost acum abandonate, iar dacă abandonul nu a fost
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
legată strict de buna funcționare a formei, a fost lăsată undeva an urma, iamginea, expurgata de orice descriptivism, este mai degrabă rezultatul unei concentrări maxime și al unei interogații mentale decât consecință unui dialog nemijlocit cu lumea din jur, iar materia și tonul cromatic s-au convertit an semn imponderabil și an urma crepusculara. Cele două categorii de lucrări, identificate astfel an funcție de suport, determină și motivează diferit atitudinea și intervenția pictorului. Pânză, a cărei materialitate este mai puțin fermă și
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
umană rigidă, ăn poziție culcata, un fel de mumie eterica, nu atât pentru a se supune vreunei necesități, cât, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi an registre diferite. Și an această sărăcie extremă, ăn această materie deșertica, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de ăntemeiere, după cum raportarea la gol, la acestă metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgica. Dacă umilință sau
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]