2,962 matches
-
luminează, chiar și din gura lui licărește o lumină liniștitoare, atunci arată cu degetul spre ureche, aud și aproape că înțeleg ce se spune, observ că urechile lui sunt surprinzător de mici, lipite de cap asemenea unor pui speriați de melc, îi găsisem în cele din urmă un defect. Iau nervoasă o țigară din pachetul lui, ce se întâmplă cu mine, nu reușesc să spun absolut nimic, iar el zâmbește, ce ai pățit, Naama, lui Hava nu i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să fiu iubită și să nu dau nimic în schimb. Dar de dimineață, când o găsesc dormind lângă mine, îi mângâi obrajii sărați, urmele transparente ale lacrimilor din timpul nopții sunt încă desenate pe ei, asemenea pașilor mucilaginoși ai unor melci, ea deschide ochii, străjuiți de gene lungi, sunt fiica lui, spune ea, trebuie să mă iubească, dar eu o întrerup, trebuie să te ridici, Noghi, este deja târziu, nu te mai gândi la asta tot timpul, gândește-te la altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
l-am văzut prima oară beat, chinuind o fată, mi-am propus să nu-mi deschid inima față de Nagasawa indiferent ce se întâmpla. În cămin circulau câteva legende legate de Nagasawa. Potrivit uneia dintre ele, Nagasawa a mâncat odată trei melci, iar conform alteia avea un penis mare și s-a culcat cu mai bine de o sută de fete. Legenda cu melcii era adevărată. Mi-a povestit el însuși ce i s-a întâmplat. — Am îngițit trei melci. De ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întâmpla. În cămin circulau câteva legende legate de Nagasawa. Potrivit uneia dintre ele, Nagasawa a mâncat odată trei melci, iar conform alteia avea un penis mare și s-a culcat cu mai bine de o sută de fete. Legenda cu melcii era adevărată. Mi-a povestit el însuși ce i s-a întâmplat. — Am îngițit trei melci. De ce naiba ai făcut așa ceva? l-am întrebat eu. — S-a întâmplat în anul în care m-am mutat la cămin. Erau tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
odată trei melci, iar conform alteia avea un penis mare și s-a culcat cu mai bine de o sută de fete. Legenda cu melcii era adevărată. Mi-a povestit el însuși ce i s-a întâmplat. — Am îngițit trei melci. De ce naiba ai făcut așa ceva? l-am întrebat eu. — S-a întâmplat în anul în care m-am mutat la cămin. Erau tot felul de disensiuni între boboci și studenții mai mari și au ținut din aprilie până prin septembrie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
kend½1, refuzând tratativele. M-am înfuriat și le-am spus pe șleau să termine o dată cu prostiile, să-mi facă mie ce vor și să-i lase pe ceilalți în pace. I-a venit unuia ideea să mă pună să înghit melci, numai ca să le arăt că sunt în stare de orice. Am fost de acord. Ticăloșii au ieșit afară, au căutat melci și au venit cu trei bucăți uriașe. I-am înghițit și basta. — Cum au fost? — Cum au fost? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vor și să-i lase pe ceilalți în pace. I-a venit unuia ideea să mă pună să înghit melci, numai ca să le arăt că sunt în stare de orice. Am fost de acord. Ticăloșii au ieșit afară, au căutat melci și au venit cu trei bucăți uriașe. I-am înghițit și basta. — Cum au fost? — Cum au fost? Nu poate înțelege decât cine a trecut printr-o asemenea experiență! Maaamă, cum alunecă pe gât și cum fac poc în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zise Nagasawa. Ce altceva puteam face? — Da, așa-i, am aprobat eu. — De-atunci nu s-a mai luat nimeni de mine. Nici măcar cei din anii mai mari. Nu mai e nimeni în cămin care să fi putut înghiți trei melci! — Te cred [i eu că nu e! Cât despre mărimea penisului, nu mi-a fost greu să aflu. Am fost amândoi la baia comun\ și am văzut cu ochii mei. Era într-adevăr mare, dar oricum mi se părea exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deosebit de gras, care căsca la noi niște ochi fantastic de mari. E întins pe burtă pe partea cealaltă a piscinei, probabil ca să-și ascundă colăceii de grăsime revărsați cu generozitate peste slip. — Întâi or să-i iasă ochii ca la melc, ar fi ca într-un film de groază, zice Daisy. Chiar mi-ar plăcea să știu cum se simt, mă crezi? Eu n-am tendințe lesbiene, dar așa, ca farsă... Izbucnesc în râs: — Dacă ne-ar auzi, chiar că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iasă din Îngrozitoarea-i confuzie”. Și chiar asta fac eu acum, În plină noapte, În pacea nefirească a acestor coline. Dar alaltăieri seară În periscop, mă aflam, Încă Învăluit În balele vâscoase ale cochiliilor, pe care le simțeam În juru-mi, melci imperceptibili Încrustați În vanele de cristal de la Conservatoire, amestecate printre barometre și roți ruginite de ceasuri În surdă hibernare. Mă gândeam că, dacă spargerea vaselor a avut loc, prima crăpătură s-a format, poate, În seara aceea, la Rio, În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
30 de centimetri. E drept, verișoarele mele se jucaseră cu vlăjganul meu, dar asta fusese de mult, pe când el nu era decât un cocoșel. Într-adevăr, mângâiasem castorul soră-mii, dar și asta fusese de mult, pe când umezeala ei de melc fără cochilie mă păzise de năzbâtii mai mari. Acum însă eram în fața femeii! Femeia cristalină, dominatoare și fragilă, femeia cu care umblasem trei luni de mână și pe care o sedusesem cu fraza 4 din ghidul seducătorului: „te-ar deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu știu de ce, înclinam să-i dau dreptate. Doar că baia ei avea scurgerea mereu înfundată, iar de-a lungul faianței albastre urcau spre cerul tavanului zeci de limacși. Când ploua și se făcea igrasie în dormitor, trupurile băloase ale melcilor negri spânzurau de pereții zugrăviți în calciu roz. L LIV Din beția îmbrățișărilor cauciucate și a iubirii mulatre m-au trezit remușcările pentru soarta Sabinei. Am pus mâna pe telefonul care acumulase datorii irecuperabile și am sunat-o, cu frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o fi năzărit. Dă pe dinafară, de tembel ce este! Taci...! Uite-l pe Vierme. A și sosit. Îl chem! Hai, Boss, hai! Aici, aici valetule! Vino! Aici, Ruy Blas! Vino, veni-ți-ar renumele! Vino la tăticu'! La tata! Melcule! Nu...! Nu te bucura, încă! Negativ! Observi ce are-n mâini? Eșec...! Ne-a pus capac! Eșec total! Gata, Șefu', s-a rezolvat! trâmbițează de departe apașul, fluturând pe deasupra capului, un sul lung și subțire, învelit în țiplă. O foaie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a spus că nu am fractură și nu m-a tratat. În continuare au început să-mi amorțească și mușchii de la picioare, îi simțeam impregnați cu un lichid străin, așa că nu puteam mișca picioarele să merg. Mă deplasam cu viteza melcului. Îmi era milă de mine. După ce am citit cărțile părintelui Sebastian Kneipp, mi-am dat seama că ceea ce mă deranja, erau depunerile de deșeuri pe care organismul nu le putea evacua, pe căi naturale. Atunci am trecut la un regim
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pentru 90% dintre români „competiția este un lucru bun”. Cu o condiție însă : „statul să asigure locuri de muncă pentru toți cei care vor să muncească”. Risc, risc, dar să știm și noi... Rezultă astfel un soi de „complex al melcului” : putem ieși în spațiul public, dar dacă știm că, la o adică, ne putem refugia în siguranța domestică ; ne interesează spectacolul politic, dar îl urmărim de acasă ; putem să riscăm, dar cu o plasă de siguranță ; putem chiar să migrăm
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și, mai mult, ca atitudine stenică în fața condiției derizorii a existenței ! Caragialismul este astfel în noi, nu în Caragiale... în noi, dar nu în toți și nu totdeauna. Ca ilustrare conjuncturală, filmul recent al lui Tudor Giurgiu, Despre oameni și melci, construit, aparent, ca un șpriț subțire de vară, este o operă caragialiană care nu cade nici o secundă în caragialism. Eroul său principal, care încearcă să organizeze o campanie de donat spermă pentru a răscumpăra o uzină pe cale de privatizare și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
formă de X pe care se juca remy sau se mânca. Dar noi ne apucam să desenăm acolo, cu cretă colorată, șotroane complicate, labirintice, unele în forma clasică de om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele și numele din căsuțe le făceam cu alb sau cu purpuriu, după cum erau binefăcătoare sau nefaste. Țin așa de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vorbea puțin behăit și avea tendința să-și înfunde capul între umeri, dar cusururile astea erau compensate de frumusețea părului auriu-purpuriu care-i venea până la brâu, de privirea verde a ochilor ei înțelept-jucăuși. Ea desena complicatele șotroane în formă de melc, cu pătrățele faste și căsuțe periculoase, pe care, dând cu ciobul și bolborosind repede cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gură, mergeam voioasă, sărind într-un picior, lăsîndu-mă pe burtă ca să sorb apa ușoară a vreunui izvor cristalin. Aceea era lumea mea, din care n-aș fi vrut să ies niciodată. Sub o frunză murdară de noroi am găsit un melc cu cochilia spână. Între doi copaci își întinsese plasa plină de boabe de apă un păianjen cu cruce. O cracă uscată mi-a zgâriat brațul gol. Nu căutam ieșirea, cărările nu erau drumuri spre ceva, spre altceva, ci bucuria pură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mașinii. Se aprindeau și se stingeau ritmic, exercitând asupra saxofonistului un efect hipnotic. Se apropie și privi înăuntru. Acolo se afla arhitectul. Corpul său, care trebuie să fi cântărit cel puțin patru sute de kilograme, ajunsese să umple literalmente, cum umple melcul o cochilie, diform, gol și alburiu, căci hainele plesniseră de mult pe el, toată partea din spate a mașinii, revărsîndu-se puțin și prin ferestre. Capul i se sudase de torace, trăsăturile i se mai vedeau doar ca niște linii fine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu-l putea surprinde pe Zet privind în altă parte decât fix în ochii lui, cu caracteristica-i expresie provocătoare și zeflemitoare. Când se plictisiră și de acest joc, Adam începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mea, recunosc. Dar încă mi-ar plăcea s-o fac. Avem atâtea de discutat împreună, sunt atâtea lucruri pe care mi le-ați putea lămuri. E nevoie de timp, desigur. Dumneavoastră spuneați că, în filozofie, dacă nu înaintezi în ritmul melcului, nu înaintezi deloc. Mi-e teamă că n-o să am timp, răspunse John Robert. Am putea sta puțin de vorbă măcar o dată pe săptămână. Aș aprecia atât de mult asemenea lucru! După câte știu eu, în Ennistone nu o să găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Eu o să scriu cuvintele și el, muzica. Gândește-te la ceva, un cântec pop nu are nevoie decât de o singură idee. Ce-ar fi... ce-ar fi... „Nu te speria, sunt eu“. — Nu te speria, sunt eu? — Da. Doi melci stau pe aceeași frunză, fiecare la câte un capăt. Pe urmă unul face înconjurul frunzei și se apropie de celălalt spunându-i: „Nu te speria, sunt eu“. — E musai să fie melci? întrebă Tom după un moment de gândire. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu“. — Nu te speria, sunt eu? — Da. Doi melci stau pe aceeași frunză, fiecare la câte un capăt. Pe urmă unul face înconjurul frunzei și se apropie de celălalt spunându-i: „Nu te speria, sunt eu“. — E musai să fie melci? întrebă Tom după un moment de gândire. — Eu îi văd ca melci, răspunse Adam cu fermitate. Cred că-i excepțional, exclamă Tom. Doamna Osmore îl întrebă pe Emma dacă-i place la Ennistone. Emma îi răspunse că e un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frunză, fiecare la câte un capăt. Pe urmă unul face înconjurul frunzei și se apropie de celălalt spunându-i: „Nu te speria, sunt eu“. — E musai să fie melci? întrebă Tom după un moment de gândire. — Eu îi văd ca melci, răspunse Adam cu fermitate. Cred că-i excepțional, exclamă Tom. Doamna Osmore îl întrebă pe Emma dacă-i place la Ennistone. Emma îi răspunse că e un loc interesant. — Sunteți irlandez, domnule Taylor? — Da. — Ah, știu. Suferințele Irlandei! Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]