1,662 matches
-
inginerului N.Constantinescu. I-am spus că locuitorii sunt de-ai lui, bulgari de obârșie de la Cișmeaua Văruită, că am făcut planul, pichetarea și gropile pentru puieți și că împreună cu sătenii așteptăm un semn de bunăvoință de la domnia sa, semn care meri să se cheme. Și gata. Dumnezeu cu mila. De înțeles ne înțelegeam mai bine cu sătenii decât cu colegii. Iar asta pentru că, fiind izolați și la distanță unii de alții, ne întâlneam foarte rar. Și iar mintea pe moațe și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mama, când la tătăl lor. Ionuț Brădescu îi luă în brațe pe rând, sărutându-i pe frunte și dojenindu- i părintește. Când soarele cobora spre asfințit, accentuând verdele crud al ierbii și dând strălucire florilor albe de pe bătrânele crengi ale merilor, de lângă poarta cimitirului, tocmai intra domnul Radu Brădescu, care se întorcea de la fermă, pentru a- și lua familia acasă. Cei doi nepoți aleargară spre el, sărindu-i în brațe. Sfârșit Personajele sunt fictive.
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
așezată. Plecat raționalismului modern și îndoielii metodice, Vladimir conveni aparent la aserțiunile Zoei: Într-adevăr, există un acel ceva care poate înnebuni și instinctul pisicilor, spuse el între două zgomotoase sorbituri. E acel ceva care determină comportamentele aberante: gutuii și merii înfloresc frecvent a doua oară, către toamnă... viorelele apar primăvara, înaintea clopoțeilor albi... din ouă de viperă ies șerpi cu două capete... caprele fată iezi cu cinci coarne, ca ale pentagramei... Se aude de pramatii care-și violează mamele... de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tocmai atunci când la poporul lucrătoarelor se celebra secerișul grânelor. Prin ferestrele rădvanelor, greierii priviră cu mirare cum furnicile în salopete sărate de sudoare, cu brâuri tradiționale pe taliile lor incredibil de subțiri, își părăseau în scurt lanurile galbene, crângurile de meri și lânoasele turme, pentru a grăbi pe netede cărări spre porțile cele aprig străjuite ale cetății de humă. La popasuri, când se oprea sfârâitul roților și cel al aripilor bidiviilor-cosași, se auzeau comunicările furnicilor care, strigându-se de la un ogor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
După Fukushima, cerul s-a mai înnorat. Se vedeau livezi peste tot. Vița-de-vie de pe coama povârnișului atingea înălțimea unui om. Toamna, strugurii reflectau probabil lumina apusului de soare. Castanii, învăluiți în florile lor albe, se remarcau vizibil printre ceilalți copaci. Merii și piersicii își aveau fructele protejate cu pungi de hârtie; cireșele roșii atârnau greu. Cu cât pătrundea trenul mai adânc în Tōhoku, cu atât erau mai numeroși pomii fructiferi. Știi cum se numesc cireșele acelea? Se numesc Napoleon. Tomoe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă întârziată, dosea pui negri. Pe locul unde au fost chiliile, bruma era mai întunecată. La vale, sub trapeză, iarba creștea a îndestulare ca-n luna mai. Din stăreție nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cei dragi. Iartă-mă, părinte arhimandrit, eu am pus foc sub tălpile lumii. Arhimandritul a binecuvântat valea, făcând semnul crucii în văzduh și peste creștetul lui Petru. A rostit ca pentru sine: Aici va crește cea mai frumoasă livadă de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în marea albastrăverzuie. -Ce mult aș dori să ajung pe această insulă! - exclama prințesa. Dorința pe loc îi fusese împlinită de crenguța magică din palmă. Ajungând pe insula necunoscută, pornise în căutare de hrană printr-o vegetație densă, plină de meri pitici cu fructe albastre. Foamea trezită din amorțeală o îndemna să guste din acele fructe. Rupând un măr, începu să sune toată pădurea cu mii de clinchete și să apară în întâmpinarea ei iepuri, veverițe, căprioare, chiar și popândăi. Iepurii
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
argint. B3: Iar acolo, te oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt strălucitor lasă urme viorii, de conduri împărătești, peste albele stihii. B1: Primăvară, unde ești? * F1: Baloane mari de spumă albă prin grădini și zarzării, și vișinii, și merii stau gata să se-nalțe din tulpini spre cerul primăverii... F3: Caisul nostru s-a gătit la poartă cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, și cu zulufi de floare la urechi, cum, astăzi, nicăieri nu se mai poartă. F4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ea Înainte, poate te lua pe sus. Cum o chema, Gore, pe aia cu umbrela, de zbura și se uita lumea la ea? Gore se scarpină după ureche. Bă, era ceva cu popi. Popi, popins, cred că mari popins sau meri popins, dracu’ știe, că n-am văzut-o la pagina cinci din libertatea... Da’ ce importanță are? Sandu Șpriț scoate ostentativ portofelul, aruncă banii pentru propria consumație pe masă, se ridică și pleacă Îmbufnat, acompaniat din boxe de Nelu Ploieșteanu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din care mă trezeam dimineața în transpirații reci. Unul din vise era așa: un activist de la CC mă întreba: vrei să-ți arăt cum s-ar putea schimba istoria? Mă prindea de cot și traversa cu mine o livadă cu meri înfloriți, dar totul era colorat în nuanțe sepia. La capătul livezii vedeam o piață mare. În mijlocul ei, un ring de box, foarte înalt. Pe ring, Ceaușescu, Ceaușeasca, microfoane și un alt activist în spatele lor. Ceaușescu uruia ceva, îi auzeam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dat, mulțimea a început să urle: urlet contra urlet. Activistul l-a împins pe Ceaușescu de pe ring. El a căzut foarte jos, la picioarele mulțimii și s-a transformat într-un morman de mațe. Când mă întorceam prin aceeași livadă, merii erau colorați în culorile lor naturale. Al doilea vis (și aici începe stranietatea experienței mele americane): eram singură într-un oraș metalic, cu clădiri până la cer. Tot ce vedeam era imaginea fiecărei clădiri reflectată în geamurile clădirii din fața ei. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de pe ei. Bariera era ucigătoare. Dacă treceai de ea după câteva zile de câștigare a încrederii, începea cealaltă sarabandă: - Am auzit că ne ascultați necazurile și le spuneți la București. Mie mi-o culcat furtuna păpușoiu’, o dat bruma peste meri când erau înfloriți, și vecinul, că numai el poate să fie, mi-a furat afumăturile din beci. Săracii oameni! Eu aveam de completat un prăpădit de chestionar pompos intitulat: „Problemele sociale ale zonelor de cultură a cartofului”. Nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dionysos de lucruri cîtă vreme sînt În jurul nostru neatinse Încă de remușcarea paradisului pierdut. Ar trebui să vorbesc acum despre munți, să Închid ochii În fața mării. Aș putea evoca aici o grădină sălbăticită de țipetele cocoșilor În amiază și de merii care au crescut Între timp torențial asfixiind iarba caldă și plină de soare... o curte unde un măr bătrîn cu fructe sticloase și acrișoare a rămas martor fidel al timpului cînd am făcut și eu parte dintre zeii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
au cumpărat pământul pe care acum se află casa și grădina - locul se găsește undeva la poalele unei coline domoale, în margine de Snagov -, suprafața, în întregimea ei, era un peisaj viu, în care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele verzi, un pârâu curgea atât de liniștit, încât părea că ascultă, iar apa saluta ținutul ca și cum s-ar fi închinat celei mai frumoase femei dintr-un burg. Era o libertate strălucitoare în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au arat și au scos buruienile, au adus pământ nou în jurul casei construite și au semănat pe el gazon. Grădina din dreapta, care fusese altădată plină de flori, arată altfel după atâta muncă: ordonată, trasă la linie, cu șiruri nesfârșite de meri, al căror capăt nu se vede, și cu partea din față, de lângă șosea, împărțită în straturi, printre care cresc lucernă și trifoi. Merii sunt bine îngrijiți, copacilor, primăvara, înainte de a da mugurii, li se taie uscăturile, sunt rotunjiți pentru coroană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
altădată plină de flori, arată altfel după atâta muncă: ordonată, trasă la linie, cu șiruri nesfârșite de meri, al căror capăt nu se vede, și cu partea din față, de lângă șosea, împărțită în straturi, printre care cresc lucernă și trifoi. Merii sunt bine îngrijiți, copacilor, primăvara, înainte de a da mugurii, li se taie uscăturile, sunt rotunjiți pentru coroană și pentru rod, apoi stropiți și udați cu un furtun subțire, din care apa nu se oprește niciodată, indiferent ce secetă trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pivnițele vilei care fusese construită în stânga, dincolo de gard. Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și ridicată pe spaliere cu patru, cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în grădina aceasta, sub unul dintre merii care adăpostește o masă din nuiele împletite, uscate de timp, și trei fotolii așezate de jur-împrejur, stau două femei, Frumoasa Neli, grădinăreasa, iar în fața ei, stăpâna casei, o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îl auzeau bine și înfloreau, parcă le fermeca cineva sau ceva, el înțelegea graiul lor, câtă apă le trebuia, câtă căldură, înțelegea păsările care se așezau pe crengile copacilor din jur, toate erau fericite când îl vedeau. Alteori, pe vârfurile merilor din livada nesfârșită de dincolo, de după gardul și poarta ușoară, o vedea pe Anita, iubita lui din tinerețe, fata era mereu cu spatele la el, pleca undeva, plutea pe vârfuri de copaci simplu, egal, mergea de parcă dormea în ea, Maestrul nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
numește memorie și, paradoxal, toate imaginile alea îi aminteau de uitare, pentru că el, de fapt, vroia să o uite și nu putea. Atunci, supărat, dădea cu tifla: eu nu fac nimic în grădina aia de acolo, mi-e scârbă, toți merii ăia, florile, caprifoiul, straturile, lucerna, legumele, căpița de fân, pârâul, mie nu-mi mai spun nimic, astăzi n-am timp să le văd, nici să le mai înțeleg nu vreau. Nu mai vreau. Blestematul ăsta de Paradis, băga-l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mea, de fapt, femeile au condus totdeauna, ele au rămas lângă Iisus până la sfârșit, ele au fost puternice, chiar dacă le este închisă poarta altarului, le e deschisă poarta raiului. Raiul? E tot ce creierul meu transmite dincolo, în grădină, pe merii de acolo, sunt toate vibrațiile transformate în imagini și plutind pe copaci, acolo e memoria mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug. Fiecare cu Paradisul lui, uite, dacă Paradisul lui Borges era biblioteca, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug. Fiecare cu Paradisul lui, uite, dacă Paradisul lui Borges era biblioteca, al meu de ce să nu fie tot ce transmite mintea mea, balansând spre grădină, zburând pe merii atât de îngrijiți de Neli?... Dar nu vreau nici un Rai. Nuuu. De-abia aștept să scap de orice amintire, să nu-mi mai văd viața de atunci, să nu mai apară imaginile cu Anita, Doamne, cum mă chinui de atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu mai apară imaginile cu Anita, Doamne, cum mă chinui de atâția ani, cum vin în mintea mea, mereu și mereu, scenele alea cu ea?... Cum să mă mai duc dincolo de gard, când o aud cântând, așezată pe ramurile de meri, Bachianas Brasileiras nr. 5 al ei? Ce să caut eu acolo? Nu vreau să mai aud melodia aia a lui Heitor Villa-Lobos. Mie să-mi cânte păsările cerului, să scoboare aici, lângă casă, să nu mai trec gardul în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
groben Tor/ Stand eine Laterne/ Und steht sie noch davor/ So wol’n wir uns da wieder she’n/ Ben der Laterne wolen wir steh’n/ Wie einst Lili Marlen. Rece, nici un alt sentiment decât fiorul gheții pe șira spinării merilor din jur. Merii de când lumea... Frumoasa Neli își ascultă atent stăpâna, pe care o mai auzise și o mai văzuse cântând pe casetele video din livingul celor doi, în piese de teatru înregistrate, actrița cântase în câteva spectacole, dansa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]