1,809 matches
-
am implicat sufletește, am oferit oamenilor ajutor, cu bună credință, după modelul sacerdotal preluat din familie. Neîncetat am încercat să dau dovadă de înțelepciune și rațiune, ferindu-mă de orgolii și vanități, să nu renunț de dragul banilor și al intereselor meschine la mine însumi. Fac astăzi un exercițiu de sinceritate când spun că nemurirea o atingi dacă trăiești fiecare clipă la maximum și te bucuri de ea, dând tot ce ai mai bun și mai caritabil din tine. Nu sunt o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
numește „România”, ridicând perdele de fum în aerul deja poluat al democrației, care-și arată frustrant de perpetuu goliciunea sa interioară. Această rânduială neaoșă postrevoluționară este o veritabilă butaforie sau paravan al promiscuității morale, pentru satisfacerea unor vanități și orgolii meschine, din spatele cărora vituperează în opoziția ranchiunoasă, cu expresii vulgare de genul „ciocul mic”, „sula-n coaste”, „ai luat țeapă”, de sperie gravidele, într-o țară a suprarealismului și a teatrului absurd. Sărind pârleazul, într-un mod sui-generis, sub umbrela amintirilor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
început cu toții să se învârtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios.(...) Sufeream îngrozitor, dar preferam să nu fiu ridicol.” Reiterarea cuvântului „dizgrațios” la masculin și la feminin cu valori de adjectiv si adverb de mod, rezumă calificarea meschină pe care o face Sandu nunții din vis. Personajul principal joacă toată această comedie a lucidității, deși finalul deschis al romanului trimite în direcția unui „never ending story” al interpretărilor. Prin gestul său final imposibil de explicat, Irina distruge orice
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
celor doi scriitori de valori deloc apropiate, este de remarcat fondul gidian al scriiturii lui Anton Holban. Al. Călinescu dă o explicație parțială acestei fragmentări. Sandu oscilează în ceea ce o privește pe Ioana între o adorație totală și o atitudine meschină și diprețuitoare. De aici rezultă o admirație totală și o Ioana construită din frânturi, din contraste, din schițe succesive, din tușe suprapuse, iar adevărata Ioana rezultă în urma intervenției cititorilor. Cu toate că Sandu dă tot timpul asigurări că iubita lui îi este
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mâna în foc, și țip, indiferent de cuvintele ce aleg. A da explicații mi se pare o împietate și o cădere în banal.” Ioana îl prezintă pe Sandu într-o viziune realistă, lucidă, eroul fiind coborât la statutul de cinic meschin. Exersând consoana „r” într-o banală conversație, pe care o pronunța graseind, Ioana reușește să demoleze printr-o atitudine profund ironică atitudinea patetică a partenerului de discuție: „Orice vorbă este ridicolă dacă insiști asupra ei, și o analizezi. R... al
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nemțește, iar Sandu îi declară, meschin, că nu vrea să o transforme într-o femeie întreținută, oferindu-i doar “satisfacții pure”: conferințe pe teme literare. Naratorul montează o melodramă după ce află că Irina s-a măritat, folosindu-se de această meschină strategie. Eroul pozează, își pregătește intrarea în scenă, însă își ratează efectul dramatic prin observația că paltonul pe care Irina l-a primit în dar de la rival e unul ridicol. Sandu trece prin stări total opus, se dedublează și e
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Traian Vuia contribuție la profilul politic al marelui inventator", în Ziridava, 1974, p. 101), inventatorul observa: "Mi se pare că politica noastră nu e totdeauna condusă cu spirit consecuent, ci e condusă mai mult de sentimente, rancune personale, chiar și meschine, josnice și naive, și e lipsită de vederea în viitor. N-avem încredere în noi înșine, piatra fundamentală a succesului. Suntem impulsivi și contingențele au o putere mare asupra noastră. Nu cunoaștem sforțările continue și nu avem curaj decât în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
literatură. BUCUREȘTI FAR WEST Un mic burghez (II) Daniel CRISTEA-ENACHE E adevărat, imaginea burghezului nu este prea bună. Revoluțiile artistice și cele sociale l-au contestat, ridiculizat și lovit în egală măsură. A fost transformat într-un simbol al suficienței meschine și al opacității la tot ceea ce va să însemne noutate. Și totuși, dacă gândim nițel mai profund, lăsând deoparte clișeele uzitate și uzate, vom realiza că burghezul, și nu altcineva, a dat până la urmă legitimitate tuturor acestor înnoiri. El a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
în care geniul muzicianului se înalță până la culmile generalizărilor artistice puternice, expresive, convingătoare. Opera lui e pătrunsă de un viguros suflu eroic. Beethoven avea convingerea că trebuie să reflecte revolta spiritului independent împotriva orânduielilor feudale, că trebuie să opună intereselor meschine, idealurile înalte ale umanității. De aici decurge acea trăsătură esențială a simfonismului beethovenian și anume întruchiparea unui conflict dramatic adânc, conflict ce caracterizează gândirea muzicală a marelui artist și care are o bază reală, provocat fiind de însăși realitatea înconjurătoare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
O lume prea mică în care va trebui să se descurce. Să-și joace rolul. E o lume de pe care poate oricând să cadă, să-și frângă gâtul. Scaunele sunt așezate de astă dată direct pe scenă, de jur împrejurul acestui soclu meschin. Începe un dans foarte asemănător cu al femeii. Zbatere și, în cele din urmă, chinuită, înălțarea. Trupul este expus fără milă sub reflectorul ale cărui raze cad necruțătoare, vertical. Istoria plăcerii La Pavilionul 2007, un public restrâns, format în mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
răsări înainte fața spână a lui moș Costache, care i se păru acum mai buzat și mai stacojiu la față. - Ai dormit bine? întrebă el, cu vecinica lui răgușeală.Părea foarte binevoitor și mai ales servil de politicos din cauza fizicului meschin și a continuei frecări a mâinilor. - Vino să-ți arăt odaia dumitale. Pe același coridor, moș Costache călăuzi pe Felix la o altă ușă deschisă de perete. - E gata, Marina? - Gata, gata, răspunse arțăgos o femeie mătăhăloasă, bătrână, îmbrăcată rău
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
binevoi tu să mori. Ei îi trebuie o pozițiune clară, onorabilă, de care vei fi mândru și tu. - E bătaie de cap adopțiunea, trebuie să mergi pe la tribunal,cheltuială, nu prea sunt înlesnit. Mai târziu, nu zic nu. - Nu fi meschin, Costache! Nu e nici o bătaie de cap! Uite, pun eu pe avocatul meu să se ocupe de chestiunea asta. Nu dai nici un ban. Îl plătesc cu anul. - Așa? se bucură moș Costache. G. Călinescu - Se-nțelege! Ei, ce zici, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și astfel se va comporta până când moare. Felix Sima este ambițiosul profesional de la început și totul se va centra, în cazul lui, în jurul voinței de a deveni un medic celebru, dorință pentru care va accepta cu stoicism șederea în spațiul meschin oferit de cele două familii din strada Antim. Firul narațiunii începe, după precizarea autorului, în iulie l909 și are în principal, ca spațiu de desfășurare, casa lui moș Costache. Rațiunile epicului implică însă și alte spații, astfel că se pătrunde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Georgeta, curtezana unui bătrân general. Revenirea acasă a Otiliei se face firesc, totul reintră în normal, iar declarațiile de dragoste sunt mai pronunțate, deși tot atât de pure și frumoase ca mai înainte. Idila celor doi este un fenomen candid, opus vieții meschine a clanului Tulea, secondat de Stănică Rațiu, care manifestă un vădit interes pentru ceea ce face Costache Giurgiuveanu cu banii. Toți sunt interesați dacă bătrânul a făcut vreun testament Otiliei. Într-un fel, ei își potolesc interesul în momentul în care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
internat la ospiciu, cu Titi ratat, cu Olimpia alungată de Stănică Rațiu, cu Aurica nemăritată, ne dă o imagine a degradării familiei. Chiar nucleul Costache Giurgiuveanu, Felix Sima, Otilia are o situație precară, iar mariajul dintre Pascalopol și Otilia este meschin și ipocrit. Eroii sunt egoiști, dau prioritate capriciilor, trăiesc pe conceptul carpe diem1 și nu sunt dispuși să facă sacrificiu. Când Simion se alienează este îndepărtat fără milă. Când Costache Giurgiuveanu este atacat de paralizie, Aglae îi ocupă casa, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alte cuvinte, din buzunarul simplului cetățean. Cu ce-am greșit, Doamne, de trebuie să-i plimbăm pe Întreg mapamondul pe toți parveniții care se dau mari reprezentanți ai noștri, dar de fapt se reprezintă doar pe ei și interesele lor meschine. Am tot glumit 25 de ani pe seama plimbărilor celor 2 (doi - numai doi - Însoțiți de suita corespunzătoare, bineînțeles). Am tot glumit și am zâmbit Îngăduitori sau enervați câteodată; dar am văzut și am simțit de fiecare dată, după o astfel
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de cuvânt cu semnătură proprie; dar, în fond, prin gesturi și atitudini curente, în casă, în familie, adică în viața reală, francezul este extrem de comun, de șters, de inhibat, de lipsit de inițiativă; incapabil de mari dăruiri, supus unor pasiuni meschine, fără flacără, care ard înăbușit și se sting ușor, tocmai ca urmare a unei retorici și a unei educații de suprafață, care n-a încurajat niciodată formarea intimă a vieții, dincolo de aparențe și de măștile sociale ale acestora. Nu poți
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
prin destin (și doar în mod întâmplător burghez și pe plan social), atinge un prag de inadecvare cu viața spiritului, o limită de nedepășit. Acest tip de burghez, prin destin, nu-și poate depăși condiția lui care, în fond, rămâne meschină și îngustă, superficială și neautentică. Burghezi de acest tip există printre artiști, printre călugări, adică nu e vorba, în această calificare spirituală, de meseria pe care o exercită insul respectiv, ci de faptul că resimțim în el - și cel care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
al lucrurilor; dar, de fapt, înțelegem că există, în afara circuitului bănesc, un preț a tot ce poate fi prețuit, adică o idee care nu poate fi cumpărată cu o măsură bănească. Tot așa este cu interesul, care pare josnic și meschin, dar care conține în sine sfera unei lumi care se ridică deasupra a tot ce este josnic și meschin. Societatea și „contractul social“ au la bază ideea că oamenii sunt solidari, că au de împărțit o soartă comună, cea a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
adică o idee care nu poate fi cumpărată cu o măsură bănească. Tot așa este cu interesul, care pare josnic și meschin, dar care conține în sine sfera unei lumi care se ridică deasupra a tot ce este josnic și meschin. Societatea și „contractul social“ au la bază ideea că oamenii sunt solidari, că au de împărțit o soartă comună, cea a grupului pe care îl formează. Dar acest fond, care există, este fragil și fisurabil. Pare doar, ca o părere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
interioară pe care acest cult al aparenței o implică. Când critic spiritul francez - pentru că locuiesc în el și el există ca un fel de casă în care mă adăpostesc zilnic -, critic mai cu seamă acest tip de mentalitate obraznică și meschină care se consideră pe sine superioară prin simpla ignorare a unui fond de umanitate de care este străină. Admirația, ca și detestarea față de francezi își au originea în firea retorică a acestora; cu alte cuvinte: francezul apare ca un consilier
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
răspunde necesităților guvernului. Tehnologia în permanență abilă, seducătoare, nesusținută de democrație și pe mâini nepotrivite, va fi folosită pentru a manipula idei, pentru a fabrica cunoștințe și chiar pentru a proiecta o altă realitate. Ținta va fi individul. Doleanțe personale meschine, legate de înavuțire, ascunse, vor fi împlinite. Informațiile vor fi manipulate. Tehnologia va fi folosită pentru a modifica crezul nostru, actele noastre și cel mai periculos, credința noastră. Va trebui să ne păzim în fața ingineriei informațiilor din realitatea noastră. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
să vadă România ștearsă de pe harta Europei ! Nu se lasă Brătianu, pentru că știe că Anglia ne-a mai părăsit o dată la Congresul de la Berlin ! Și nici acum n-a primit destule asigurări ! Nu se cunoaște nici după atât timp spiritul meschin al dinastiei Brătienilor ? Brătianu încă se mai târguiește ca la piață, vrea să intre în momentul cel mai prielnic al războiului și nu vrea să-și scadă pretențiile cu nimic ! Brătianu se teme că Aliații au să se înțeleagă cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne-a dovedit ? Franța, care nu este în stare să aibă grijă de propria-i soartă ! S-o facem, o susțin și acum, în al doișpelea ceas, s-o facem cât mai repede, domnilor, cât mai repede și fără atâta meschină chițibușăreală, fără să mai întindem urechea când colo, când colo... Politica, eu așa știu : este o chestie pozitivă, nu entuziasme... Dacă nu ești specialist în politică, îmi spun, ba chiar jocul ei îți displace, de ce nu te poți abține să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu în sensul acesta, al unei cât mai imediate intrări, pledezi dumneata de doi ani de zile ! ? Nu doar acum câteva ore tot dumneata ai sfătuit să intrăm cât mai repede și fără să ne mai gândim atât, fără atâta meschină chițibușăreală ? Nu-s acestea chiar vorbele dumitale ? — Piramidal ! are să-ți strige amicul Victor, piramidal ! Să avem iertare, dragul meu, eu alta pledam ! Eu alt moment pledam, nu acesta ! Momentul de la Lemberg, da ! Sau altul, sau altul, toate câte au mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]