2,515 matches
-
speță, fie după analogie".45 În concepția lui Aristotel, caracteristica metaforei este că "exprimă lucruri cu noimă, punând laolaltă absurdități (procedare imposibilă în vorbirea obișnuită, dar îngăduită de metaforă)".46 Pentru raționaliștii din filozofia modernă, Descartes și F. Bacon, gândirea metaforică este imprecisă, opusă clarității filosofice. Odată cu G. Vico, metafora a fost repusă în drepturi: plecând de la concepția lui Aristotel, valorificată în mod progresiv, s-a extins câmpul de aplicare al metaforei, considerată "un fenomen normal".47 În romantism, pentru J.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a extins câmpul de aplicare al metaforei, considerată "un fenomen normal".47 În romantism, pentru J. G. Herder și F. Schlegel, metafora se afla la originea limbajului. Pentru Fr. Nietzsche, adevărul însuși, ca mod de a concepe lumea, are caracter metaforic. Retorica de la sfârșitul sec. XX a propus două concepții privind metafora: pe de o parte, metafora este "o substituire" (substituirea unui cuvânt cu altul), pe de altă parte, metafora este "o analogie sintetizată", având rolul unei comparații. "Noua retorică", reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
i-ai face apa vin, / Negru-i, negru, pământul, / Dar mai negru-i urâtul, / De pământ te poți spăla, / De urât nu poți scăpa, / Că urâtul n-are leac, / Numai pânză și toiag / Și-o cruciuliță la cap!"214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale, ipostaziate, ipostaziate de alternanțele semantice afirmativ / negativ: "Frunzuliță
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aibă casa casă, / Nici mâncare pe-a lui masă, / Să-i fie cărarea neagră / Și viața lui pribeagă. Și te du, cucule, iară, / Să-l alungi din țară-afară, / Să-i fie pâinea amară / Și printre străini să piară!"294 Denominativul metaforic decodează discursul liric, la nivelul semnificațiilor textuale construind interdependența dinamică a opozițiilor contextuale: "Cucule, puiuț de leu, / Du-te la puiuțu meu, / Spune-i că te-am trimăs eu: Să mănânce și să beie, / Pe gânduri să nu se ieie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prin intermediul enunțurilor imperative, ritualul tămăduirii: Într-un vârf de minte nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei patologice, transfigurează valențele răului, prin intermediul imperativului antinomic, afirmativ / negativ, plasat într-un spațiu ritualic, prin utilizarea deicticelor temporale: "Veveriță pestriță, / Nu umfla, / Nu bursuca! / Atunci umflă, / Atunci bursucă / Când a face / Laur-balaur / Cuib în crucea bradului / Și în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
perioada interbelică de majoritatea poeților 12, se concretizează în metafore și simboluri de o fantezie impetuoasă și strălucitoare în poezia de azi. Poezia actuală reînvie tradiția asimilând motivul așa cum apare în folclor, dar descoperim și confirmarea extinderii, a îmbogățirii capacităților metaforice și simbolistice sub amprenta poeților cetății. (T. Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu). Șarpele răspunde unei chemări biblice într-un poem al lui Mihai Beniuc, publicat în 1972, în volumul "Arderi"13. Horia Zilieru îi urmează exemplul în poemul "Doamna în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
slăvire" nu-i doar graiul omenesc, ci, "și murmurul Creatorului". Ne amintim că un alt poet, Ilarie Voronca, închinase imnuri celor mai umile produse ale naturii, cum ar fi cartoful. Acest poem al său învederează în plante și animale resurse metaforice nemaiîntâlnite, lărgirea granițelor poeticului, și, mai profund, dependența până la teroare a omului modern de cele ce-l înconjoară. Dacă însă imnul lui Voronca omagiază "forța de Hristos" a cartofului dintr-o perspectivă laică și socială, la Ioan Alexandru perspectiva este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bălegar/ urechile bătrânilor încep să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată "temperatura impulsivă" a vârstei, concretizată în imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent, "barocul metaforic" ar putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion Gheorghe, G. Alboiu etc. Barocul metaforic, versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent, "barocul metaforic" ar putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion Gheorghe, G. Alboiu etc. Barocul metaforic, versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
forma unor exerciții spectaculoase de stil, poetul creează un paralelism perfect între mijloacele de expresie și conținutul pe care-l încearcă așa cum am văzut, sugerează onomatopeic bătaia ciocanelor de la Tg. Ocna pentru extracția sării. "Zoosophia" rămâne prin pitorescul și inventivitatea metaforică, prin substratul oracular, prin încercarea de a ajunge cum ar spune Nichita Stănescu, la necuvinte, să statornicească o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă poetică nouă, capabilă să transmită viziunea barocă a poetului: "O, Dumnezeu iartă ambiția mea deșartă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care îl constatăm, fără să-i atingem esența, pentru că nu ne putem distanța îndeajuns, pentru a avea perspectiva contemplației; de aceea: " Totul e lipit de tot;/ pântecul de pântec,/ respirația de respirație/ retina de retină.". Fanta oculară este un mod metaforic de a-și reprezenta divinitatea, absolutul. Omul poartă în el esența divină, de aici și aspirația lui spre absolut. "Omul fantă" se umple de materia istovită, de idee, și moartea presupune un act de cunoaștere, pentru ca esența să se transmită
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceva interdisciplinar. Mai apoi, în urma mai multor întâlniri cu echipa de lucru, a mai multor discuții și schimburi de idei, am convenit asupra temei și a conținuturilor, precum și a unității didactice a obiectivelor urmărite. Tema abordată a avut un titlu metaforic: "Anonimul din spatele măștii". Această temă-umbrelă a permis lejer discutarea relației esență-aparență, unu-multiplu, subiect-obiect al cunoașterii, din perspectiva mai multor discipline, a mai multor metode. Am încercat să-i învățăm pe elevii noștri să descopere esența lucrurilor, adică acea parte
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
b. Înțelegerea unor adevăruri fundamentale despre lume. Conținuturile au fost elaborate plecându-se de la o temă generoasă, care, în același timp, să aparțină disciplinelor, să traverseze disciplinele și să fie totodată dincolo de discipline. Astfel, tema aleasă a avut un titlu metaforic: "Anonimul din spatele măștii". Ea vizează relația dintre esență și aparență, dintre ceea ce "se vede" și ceea ce de obicei rămâne ascuns, atât în universul exterior, cât și în cel interior, atât în planul uman, cât și în cel cosmic. Conținuturile au
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
se menține. Dânsul ține foarte mult la etichetă. Bunul simț la rang înalt. Până și conflictele care bineînțeles că au existat, ca în orice relație vie au fost de un anumit rang. Subtile dar cu înțelesuri puternice, cele câteva castane metaforice pe care le-am primit în diverse contexte, au avut menirea să mă facă să nu mă vând sau să mă las pradă intențiilor mici, meschine, intenții pe care eu doar le serveam prin servicii de producție, nici măcar nu îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vedere al directorului de scenă, și nu o conștiincioasă mutare pe scenă a textului lui Blaga. Meșterul Manole e fidel spiritului blagian, chiar dacă nu literei, potențează cu o maximă expresivitate scenică ideile dramei chiar dacă pasaje de respirație lirică și incantație metaforică au dispărut din montare. Un spectacol în acorduri majore, tragice, într-o tonalitate bărbătească, aspră, un joc ritual pe tema stării de excepție pe care o presupune creația. "Teatrul de stăre" pe care regizorul îl cultivă i-a izbutit deplin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
însemna să trecem cu vederea imaginile-simbol: femeia îndoliată ca o imensă pasăre a întune ricului îi dă târcoale circarului care se mai încăpățânează să păstreze în preajmă doi porumbei albi, însemnele gloriei apuse și ale vieții sfârșite. Sau pe cele metaforice: eroul orb, după ce a așteptat zadarnic momentul festiv în fața unor scaune goale, este izgonit în oficiul unde zac îngrămădite aceleași scaune, acum nefolositoare. Ar mai însemna să nu observăm predilecția autorilor pentru compartimentarea spațiului. Există mai multe momente în care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cel al vânzării livezii și al victoriei lui Lopahin, are ca temă muzicală, reluată ad nauseam, valsul din Suita II a lui Șostakovici (cel din Eyes Wide Shut), o referință culturală, e adevărat, care însă își ascunde propria încărcătură emoțională, metaforică, ideatică. Muzica lui Șostakovici e a vechii vieți rusești care-și vede sfârșitul lipsit de glorie, jumătate de secol după Cehov, care, simțindu-i moartea, nu putea nici bănui ghilotina (adusă de alți Trofimovi și Lopahini, fără atâtea scrupule) care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
secol după Cehov, care, simțindu-i moartea, nu putea nici bănui ghilotina (adusă de alți Trofimovi și Lopahini, fără atâtea scrupule) care avea să-i reteze capul. Finalul spectacolului îi e, probabil, și nota cea mai directă, cu toată încărcătura metaforică: pereții de pânză care cad (inclusiv diafanul fundal strehlerian), dezvelind măruntaiele scenei, Lopahin încuind cu zgomot surd ușile sălii, și apoi masivele cortine de incendiu coborând scrâșnit, dinaintea spectatorilor prinși în capcană, ei și uitatul Firs. Și dulapul-coșciug, din care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai sistematice, ba mai mult decât atât mi-a deschis posibilitatea unei analize atente la nuanțe. Dintru început, trebuie spus că și acest film tot din teatru se hrănește, fiindcă punctul de convergență al firelor narative și centrul de greutate metaforică sunt constituite de un spectacol de la Brașov, regizat de Radu Afrim, pe care Alexa Visarion îl distribuie aici în propriul său rol. Sigur că personajul nu se numește Radu, ci Victor, iar spectacolul inspirat de Truman Capote e total fictiv
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spațiul de joc a fost acela care a permis înțelegerea raportului subtil ce există în Shakespeare între Coroană și Cap... Exercițiile de până atunci s-au adunat în spectacolul Cartofi prăjiți la orice. Realizasem o anume atmosferă senzorială și totodată metaforică, născută din contraste puternice, definind o lume incapabilă să-și păstreze umanitatea. Generalizând o experiență particulară, dilatând semnificațiile textului, reușisem împreună cu un grup de tineri actori, Vladimir Găitan, Liviu Rozorea, Mircea Diaconu, Constantin Măru, să realizăm o expresivitate modernă, semnificantă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
povestească anecdote pe care nu le-ar fi putut spune altcîndva, din evidente motive de oportunitate politică. Era pasionant. B.C. Politicienii nu foloseau, asumîndu-și meritul, ce se spunea în cursul acestor întîlniri? H.A. Nu doar politicienii. Existau inevitabil schimburi analogice, metaforice, care puteau mereu da naștere unor alunecări de sens, unor derapaje, dar erau niște derapaje, să le spunem, controlate, în măsura în care oamenii știau oare-cum ce făceau; trebuie semnalat, de asemenea, că politicienii nu se aflau la putere la vremea respectivă. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ocurență rară; - nivelul sintactic: structurarea riguroasă a textului, astfel încât fiecare secvență textuală participă la relevanța estetică a creației; procedeele și figurile de construcție au rol definitoriu în producerea semnificației (recurența, simetria, dislocarea, elipsa, opoziția); - la nivel stilistic, „sub acțiunea principiului metaforic, raporturile sintactice se dezvoltă în structuri imagistice, în spațiul cărora se confruntă un univers real cu unul imaginar“ (Dumitru Irimia). 5.2. Registrele stilistice particulare Registrul stilistic regional conferă identitate geografic lingvistică universului ficțional, personajului/naratorului sau instanței lirice exprimate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
carte și so închizi după tine; cum se scrie o carte - și ce înțeles poate avea o asemenea lucrare de Mircea Ivănescu. În epoca modernă, scriitorii au dezvoltat o tehnică din ce în ce mai sofisticată de construire a titlurilor, fiind exploatate maximal valorile metaforice ale limbajului, resu rsele metatextuale și intertextuale. În cazul poeziilor cărora autorul nu lea atribuit un termen de intitulare, sa generalizat practica selectării primului vers/a unei secvențe din incipit drept titlu. Alături de titlu, incipitul și finalul (desinitul/excipitul) constituie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dezvoltarea comparației implicite pe care o presupune metafora (regina nopții - luna, ca o regină a nopții; corola de minuni a lumii - misterele existenței, asemeni unei corole de minuni a lumii). Procesul de metaforizare operează un transfer de sens între termenul metaforic și cel propriu. Astfel, metafora stănesciană leoaică tânără, iubirea sugerează ideea că dragostea este plină de forță și vitalitate, de o superbie sălbatică, este agresivă, feroce, agilă, calină etc., precum o leoaică tânără. Considerată o figură de stil fondatoare, cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de o superbie sălbatică, este agresivă, feroce, agilă, calină etc., precum o leoaică tânără. Considerată o figură de stil fondatoare, cu o puternică încărcătură semantică, metafora are forme multiple: - metafora explicită (in praesentia) presupune prezența termenului propriu și a termenului metaforic. Acest construct este esențial pentru metafora modernă, numită de L. Blaga metaforă revelatorie, fiindcă absența termenului propriu din context ar duce la ermetism, la imposibilitatea decodării semnului. Textual, metafora explicită se realizează prin: construcție apozitivă: Zburător cu negre plete, umbră
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]