2,951 matches
-
din păcate, din ce în ce mai puține) îi place să citească ceva bine scris, să vadă un film sau un teatru... Dar, nu prea mai e timp pentru așa ceva, sarcinile... Pronunțând acest ultim cuvânt, chipul lui suferă, parcă, o radicală transformare, o nebănuită metamorfoză: devine deosebit de serios, foarte grav, ai crede că-și leapădă o față, o mască, pentru a recurge al serviciile alteia... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Nebănuită fantezie! Îmi dau seama că am reușit să creez poveștile unor vieți, despre care, de fapt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bătut până căzuse lat și lăsat să moară, a strigat către un stol de cocori, care l-au urmărit pe atacator până într-un teatru și s-au rotit deasupra lui până când și-a mărturisit fapta în fața mulțimii uluite. În Metamorfozele lui Ovidiu, Hera și Artemis o transformă pe Gerania într-un cocor, ca s-o pedepsească pe regina pigmeilor pentru vanitatea ei. Eroul irlandez Finn a căzut de pe o stâncă și a fost prins în aer de către bunica lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
peste tot pe unde aveau teorii obiectuale cu două zile înainte, în fine, despre lucruri. Și nu-ți vine să scrii despre asta, pentru că știi cu precizie că în momentul în care ai scrie prima literă vei fi alterat deja metamorfoza perpetuă despre care ar fi să scrii. De fapt nu scrisul în sine mi-a devenit mai puțin important, ci scrisul despre „ale mele“. Debutul blogului meu de pe WordPress ține de tipul acesta de împărtășire fără recipient adecvat. Pe blog
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
în cealaltă, precum matrioștele -, mi-a oferit un răspuns la ceea ce mă preocupă de aproape un deceniu încoace: literatura contemporană și cititorii ei se află în acest moment al mondializării, care face din tot o unică structură rezonantă, într-o metamorfoză profundă. Nu mai există apetit și nici timp de lectură pentru a acredita personaje dostoievskiene sau flaubertiene, pur și simplu pentru că ritmul și viziunea lumii recente sunt altele. Astfel, ceea ce am încercat să inaugurez și să construiesc începând din anul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iar umorile sale, atunci când sunt accentuate de vecinătatea funestă a băuturii, sunt asociate cu pierderea uzului rațiunii. De aici, necesitatea prieteniei cu un Tintin care vede în căpitanul doborât de beție pe urmașul vânătorilor de corsari și al curajosului navigator. Metamorfoza lui Haddock este realizată în registru ludic, dar în ea se poate ghici amprenta salvatoare a unui Tintin ce păstrează, intactă, energia acelui bine necorupt ce contaminează și transformă pe cei din jurul său. Geniul narativ al lui Hergé este vizibil
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
energia devoratoare și ucigașă a zeităților păgâne, în vreme ce bărbații spală în sânge trădarea de frate. Sumbră și înconjurată de o aură a exaltării romantice, Irlanda lui Pratt este întruchiparea unui pământ din care speranța a dispărut, poate pentru totdeauna. Graalul Metamorfozele alchimice ale lui Hugo Pratt schimbă datele familiare ale realității : ceea ce pare a fi un teritoriu al puritanismului și exactității, Elveția, se transformă, odată cu Les Helvétiques, în pretextul uneia dintre cele mai baroce și ciudate aventuri onirice și ezoterice ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
originare ale unei culturi ce fascinează prin luxurianța peisajelor și coloritul sentimentelor. Descoperirea acestei alterități este semnul sub care se află destinul lui Tom Browne, fostul tambur din armata britanică, cel care devine parte din sângele acestei Argentine neîmblânzite - ironic, metamorfoza este completă atunci când, peste aproape un secol, el este confundat de soldații argentinieni cu un araucan de sânge. Europeanul a sfârșit prin a se contopi cu America adoptivă. Ceea ce domină este amestecul de incomunicabilitate, disperare și păcate. Violența desfigurează destinele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Rogers sunt un avertisment, dar închid în ele și un cod al onoarei. Odată intrat în acest vârtej al Lumii Noi, Nightly nu i se mai poate sustrage. Întors la Boston cu averea dobândită în expediția indiană, englezul resimte metamorfoza ce dă vieții sale un alt gust, necunoscut până atunci. Jocul de cărți și pierderea a tot ceea ce agonisise sunt semnul de adio pe care fostul european îl face vechii sale vieți. Petrecut de privirile pe jumătate uimite ale marinarilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
făcea alt om, pe măsura Laurei. Și poate chiar am fost alt om atunci, cu o existență de împrumut mai adevărată decât cea reală. La început m-a emoționat ― eu care nu ezitasem altădată să iau în derâdere emoțiile altora! ― metamorfoza ciudată care se petrecea cu Laura, de la o clipă la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau și întreaga ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stâlpii de telefon din Bronx. Comentariile pe care le faci asupra vieții mele personale nu ți-au fost cerute de nimeni și dau la iveală o șocantă lipsă de tact și decență. În prezent, viața mea personală trece printr-o metamorfoză. Sunt legat într-un mod extrem de vital de industria comercializării hranei și din această cauză am serioase îndoieli că voi mai avea timp în viitor pentru corespondența noastră. Al tău, foarte ocupat, Ignatius Opt — Las-o în pace, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
făcea alt om, pe măsura Laurei. Și poate chiar am fost alt om atunci, cu o existență de împrumut mai adevărată decât cea reală. La început m-a emoționat - eu care nu ezitasem altădată să iau în derâdere emoțiile altora! - metamorfoza ciudată care se petrecea cu Laura, de la o clipă la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau și întreaga ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe loc fără să fiu devorat, i-aș fi urmărit mutațiile, revoluțiile lui lente, descompunerea și recompunerea lui infinitezimală sub adierea rece a curenților, poate că Stăpânii Lumii știau să-l interpreteze ca pe un grafic geomantic, În imperceptibilele-i metamorfoze ar fi citit semnale decisive, mandate inavuabile. Turnul mi se Învârtea pe deasupra capului, ca un șurub al Polului Mistic. Sau poate că nu, poate că stătea nemișcat ca un pilon magnetic și făcea să se rotească bolta cerească. Amețeala era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
II, nr. 8, 21 februarie 1925). Autorul - care a asimilat „experiența” dadaistă, urmuziană și suprarealistă - citează exemplul „celui mai scurt roman” (Literatura de Léon Pierre Quint), pentru a extrage următoarea concluzie finalistă: „Vechiul gen al romanului suie treapta ultimelor lui metamorfoze și tinde, printr-un rafinament suprem, la dispariție. Romanul deci s-a transformat pentru a redeveni ceea ce a fost: poezie, în care fiecare frază are valoare de vers. Epopeea de odinioară se bizuia însă pe anecdotă. Azi toate anecdotele sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe un trup răcit (...). Romanul de altădată, romanul diligență, a răposat. Compoziția și tartina pe o temă aleasă alungă pe omul modern în săli de cinema, în reportaje, în cărți de știință, în biografii, în memorii, în rapoartele exploratorilor”. Ultima metamorfoză ar fi „romanul poem în care tema trăiește eliptic”. Nu sîntem departe de ideile-slogan ale „Manifestului activist către tinerime“, dar nici de atitudinile asemănătoare ale unor poeți precum Tudor Arghezi (este cunoscută polemica sa cu „incolorul” Liviu Rebreanu...), pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pagini distinse. Despărțind însă reportajul de literatură, nu limpezim și nu simplificăm nimic”. Devenit „gen literar“, reportajul modern include „foiletonul, romanul de aventuri și povestirea realistă”, cu avantajul veridicității documentare; separația reportaj/roman pe criteriul amplorii compoziției este depășită de metamorfoza modernă a literaturii, care cultivă instantaneul, fugacele, fragmentarul; literatura de imaginație pură nu există și, în orice caz, nu poate fi considerată superioară „prin esență” reportajului realist, care nici el poate fi redus la informația cotidiană plată și la comentariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tîrzie pentru hermeneutica „rebelilor”, bufonilor Villon și Rabelais nu reprezintă decît un avatar al ei... Oricum, migrația „particulelor” textuale din producțiile românești în cele franceze ilustrează un proces complex de reconfigurare a identității sale poetice „migratoare”, aflată într-o vitală metamorfoză. Ion Vinea și Dadaismul. Primele ecouri Dada în România Atitudinea ambiguă a lui Ion Vinea față de Dada — favorabilă în principiu, dar rezervată în fond — este exprimată de la început într-o scrisoare către Marcel Iancu și Tristan Tzara datînd, probabil, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ați așteptat morala. Să vă fie de bine! Fumatul oprit. A se trage de mîner după fiecare întrebuințare”, reflex al unei lumi pe dos, vidate de transcendență (blasfemiile la adresa creștinismului, dar nu numai, sînt frecvente), suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proze avangardiste este subliniat prin interpolarea în text a unor secvențe (anti)poetice în versuri, figuri geometrice, simboluri matematice, desene, reclame, scheme, jocuri tipografice, caligrame, concretisme etc. Senzația este una de materie textuală ductilă, infinit modelabilă, deschisă tuturor combinațiilor și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
matematice, desene, reclame, scheme, jocuri tipografice, caligrame, concretisme etc. Senzația este una de materie textuală ductilă, infinit modelabilă, deschisă tuturor combinațiilor și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele mai radicale abundă discontinuitățile, arbitrariul, amestecul, trecerile libere, capricioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va scrie lui Liviu Rebreanu - pe atunci, președinte al Societății Scriitorilor Români - spre a i se plînge că nu i se trimit cărțile din țară și că nu poate fi un „ambasador al artei românești” (apud. Leon Volovici, „Fundoianu/Fondane, metamorfozele identității“, în Strigăt către eternitate, investigație documentară, alcătuire și îngrijire editorială: Geo Șerban, Caiet cultural (2) editat de Realitatea evreiască a Federației Comunităților Evreiești din România, Editura Hasefer, București, 1999, p. 86). Oricum, eseistul și poetul Fondane - un fanatic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unii artiști și scriitori modernisto-avangardiști (George Ciprian, Ion Vinea, Tudor Arghezi, Sașa Pană, Geo Bogza, Ilarie Voronca, Stephan Roll) spre criticii de plan secund (Lucian Boz) și, de la ei, spre critica estetică „de autoritate” și spre critica universitară, pe fundalul metamorfozei sensibilităților ideologice și artistice europene, al evoluției metodelor de analiză și al politicilor culturale. Lucru aparent redundant întrucît, practic, fiecare monografie/ediție din cele nu puține apărute pînă acum conține și o istorie mai detaliată sau mai sumară a receptării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
transcendenței goale”, al schizofreniei, alienării, dezumanizării și negativității moderne, al impasului autodistructiv. Urmuz — pionierul-explorator de teritorii necunoscute ale spiritului, pînă la găurile negre ale antimateriei. În toate ipostazele, Urmuz apare sub specia absolutului — mitul romantic al geniului cunoaște astfel o metamorfoză avangardistă, sub semnul „infinitului mic”. De fapt, avem de-a face cu un „negativ” al Romantismului Înalt, o variantă răsturnată a acestuia. Urmuz devine astfel un profet al Nimicului, al arbitrariului metafizic și al vidului, al antiumanului, al apocalipsei derizorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comicului paralogic” și „absurd”, dublată de recursul la psihanaliză, criticul legitimează orientările (neo)avangardiste din literatura română: „Comparîndu-l pe Urmuz cu reprezentanții contemporani din Occident ai literaturii absurdului putem surprinde felul propriu în care folosește unele din arhetipurile comicului paralogic: metamorfozele onirice (care iau la el direcția destrămării omului în obiecte), magia verbală (...), impulsurile subconștient destructive și autodestructive” (op. cit., p. 67). Comentariile critice ale anilor ’60-’70 sînt, pur și simplu, obsedate de relaționarea lui Urmuz cu literatura absurdului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]