3,384 matches
-
unul dintre piticii aceia travestiți În pinguini era chiar fiul lui. Ce i-a făcut maică-sa? I-a pus bandaj la ochi! — Kevin! strigă. Pinguinul bandajat Îl privi, uimit - o umbră de spaimă Îi Întunecă zâmbetul. Și avea deja microfonul În mână, ținându-l cu ambele mâini Împreună cu o acadea roșie scârțâitoare - Camilla, probabil. Kevin Începu să cânte, ignorându-l. Nici un pic de respect pentru tatăl său. — Du-te să-l iei, Îi spuse Valentinei, care Întârzia Încântată În centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spre podium, spunându-ne să ne grăbim, că în curând va sosi și tovarășul Bherekméri, ca să rostească personal necrologul, și spunând asta, a arătat într-o parte, în fața podiumului, lângă peretele acoperit de draperii roșii, se afla un pupitru cu microfon, ei, și atunci am pornit, întâi s-a urcat pe podium mama, apoi eu, iar după noi, secretarul. Pe podium lumina era și mai puternică, fiindcă pe peretele din spate mai era aprins un șir de neoane albe, peretele fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a fugit direct la pupitru și i-a pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și ale cărui merite sunt incontestabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar gardienii l-au tras înapoi de lanț, și atunci mama s-a năpustit asupra unuia dintre ei, și l-a lovit cu pumnii în piept, și a strigat, ajutor, nu-l lăsați, ajutor, atunci tovarășul Bherekméri a strigat în microfon, toată lumea să rămână pe loc și să-și păstreze calmul, și atunci și bunica a început să strige plângând că vrea la băiatul ei, pe el îl vrea, și a luat-o și ea spre tata, între timp gardienii începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el, o va face să reacționeze rapid În felul ei natural. - Îți pot obține un drept de vizită, da... O lăsă să se destindă și să se bucure o clipă Înainte de a continua. - Cu condiția să ai asupra dumitale un microfon ca să vă pot auzi conversația. Efectul scontat se vădi pe loc: Gwen Îl Împroșcă pe polițist cu tot disprețul ei. El se mulțumi să dea din umeri și să-i spună că nu avea de ales. O simți tremurînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i-l puse sub ochi. Ea se Încruntă fără să priceapă. Dar cînd Îl urmă cu privirea, văzîndu-l cum se urcă pe pat, cum Își trece ușor mîna peste baldachin și mai reperează acolo Încă ceva, atunci Înțelese. Desprinsese un microfon miniaturizat. Marie se sculă cu multe precauții și Își puse un trening, În timp ce Îl privea pe Lucas dînd ocol Încăperii, culegînd Încă două microfoane. Ieșiră fără să facă zgomot și așteptară să ajungă pe plajă pentru a-și vorbi. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își trece ușor mîna peste baldachin și mai reperează acolo Încă ceva, atunci Înțelese. Desprinsese un microfon miniaturizat. Marie se sculă cu multe precauții și Își puse un trening, În timp ce Îl privea pe Lucas dînd ocol Încăperii, culegînd Încă două microfoane. Ieșiră fără să facă zgomot și așteptară să ajungă pe plajă pentru a-și vorbi. - E tot ce se face acum mai bun În materie de Înregistrare. - Cine a putut să-mi pună așa ceva În cameră? Avu un zîmbet misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rog nu spune „Ce vârstă crezi că...” — Ce vârstă crezi că am, Samantha ? Își flutură capul, scuturându-și haina cu mâna, de parcă nu o interesează câtuși de puțin subiectul. Dar știu că stă cu urechile ciulite și așteaptă, ca două microfoane uriașe pregătite să preia cel mai mic zgomot. Mă furnică fața. Ce să-i zic ? O să-i zic... treizeci și cinci. Nu. Nu fi ridicolă. Nu poate să se mintă singură chiar în halul ăsta. Patruzeci ? Nu. Nu pot să zic patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spre groaza mea, mă trezesc că apar alți nu știu câți ziariști care se grăbesc spre porțile noastre, cu aparate foto și dictafoane. Ăștia de unde au mai răsărit ? — Domnișoară Sweeting. Angus Watts, Daily Express. Tipul cu ochelari negri își ridică spre mine microfonul. Aveți vreun mesaj pentru tinerele din ziua de azi ? — Chiar vă face plăcere să spălați wc-urile? intervine altcineva, vârându-mi un aparat în față. Ce marcă de soluție de curățat toaleta folosiți ? — Încetați ! le spun, roșie la față. Lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pornește cu pași mari pe peluză. Și eu rămân acolo, tremurând. Am la dispoziție treizeci de secunde. Treizeci de secunde în care să hotărăsc ce vreau să fac cu viața mea. — Doamnelor și domnilor ziariști ! răsună vocea lui Hilary la microfon. Sunt încântată să vă urez bun venit în această dimineață. Deodată, îl văd pe Guy care își pune niște apă minerală. — Guy ! îl strig stresată. Guy ! Unde-i Nathaniel ? — Habar n-am. Dă din umeri nepăsător. — Ce i-ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
odată ! Asprimea din tonul ei mă face să tresar. Mă simt de parcă aș fi pe o bandă rulantă. Cu un singur sens, înainte. Îmi croiesc drum cu picioarele ca plastilina spre mijlocul peluzei, unde a fost aranjată o tribună cu microfon. Soarele glisează în toate lentilele aparatelor de filmat sau de fotografiat și sunt parțial orbită. Îl caut pe Nathaniel din priviri în mulțime, dar nu-l văd nicăieri. Trish se află la câțiva metri în dreapta mea, într-un taior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la câțiva metri în dreapta mea, într-un taior de culoarea fuchsiei, și-mi face semn cu mâna frenetică. Eddie e lângă ea, cu o cameră video în mână. Îmi despăturesc fără grabă declarația și o netezesc. — Bună dimineața, spun în microfon, cu glasul încordat. Sunt încântată să vă pot împărtăși această veste minunată. După ce am primit o ofertă extraordinară din partea celor de la Carter Spink, mă voi întoarce astăzi la firmă în calitate de partener. Cred că nu mai e nevoie să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
categoric că nu erau sub orice critică ! Trish înaintează iritată pe peluză, și tocurile fuchsia i se afundă în iarbă. Nu accept să-mi fie comentate în acest mod malițios toaletele ! Toate sunt Royal Doulton. Sunt Royal Doulton, repetă în microfon. De cea mai bună calitate. Te descurci foarte bine, Samantha ! Mă bate ușor pe umăr. Ziariștii râd deja în voie. Hilary e roșie ca sfecla. — Iertați-mă, îi spune lui Trish ținându-și cu greu mânia în frâu. Tocmai ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o să faceți asta ? Simt un interes reînăscut fremătând în mulțimea de ziariști. — O să facem noi cumva, OK ? Brusc, din senin, simt că-mi dau lacrimile. — Samantha, spune Hilary furioasă. Te rog întoarce-te la declarație ! O împinge pe Trish din fața microfonului. — Nu mă atinge ! zbiară Trish ca arsă. Te dau în judecată. Samantha Sweeting e avocata mea, dacă vrei să știi. — Zi, Samantha ! Ce părere are Nathaniel despre plecarea ta la Londra ? strigă cineva. — Ai dat dragostea pe carieră ? se bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
urmărindu-mi fiece mișcare, apropiindu-se și depărtându-se, prinzându-mi fiecare expresie. E tot ce-mi lipsea în momentul ăsta. — Așadar, avocata Samantha Sweeting părăsește satul în care a fost cunoscută exclusiv ca fată în casă, spune Dominic la microfon cu un glas profund de comentator TV. Întrebarea este... are vreun regret ? Mă privește interogativ. — Parcă trebuia să fie un film gen camera ascunsă, i-o retez scurt cu o privire supărată. Poftim ! Guy îmi trântește un vraf gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
contractul, sforțându-mă să-mi stârnesc entuziasmul. Haide. Asta e viața mea de-acum. În clipa în care am să reintru efectiv în joc, o să înceapă să-mi placă din nou. — De la cărțile de bucate la contracte, murmură Dominic în microfon. De la lingura de lemn la ordonanțe. Individul ăsta începe să mă cam calce pe nervi. Mă întorc la contractul meu. Însă cuvintele îmi dansează prin fața ochilor. Nu mă pot concentra. Toate gândurile mele se îndreaptă spre Nathaniel. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avocat ! Sunt o persoană. Îmi smulg brațul dintr-al lui și trântesc ușa, tremurând din toate încheieturile. O clipă mai târziu, aceasta se deschide din nou și Dominic și cameramanul se năpustesc în urma mea. — Măi măi ! murmură Dominic surescitat în microfon. În urma unei turnuri șocante a evenimentelor, Samantha Sweeting a renunțat definitiv la fabuloasa carieră juridică ce o aștepta ! Ăsta o s-o încaseze de la mine drept în bot din clipă-n clipă. În momentul în care trenul pleacă din stație, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la stația goală și iau contact cu realitatea efectivă simt fluturi în stomac de panică. Habar n-am când o să fie următorul tren. Habar n-am măcar încotro vreau să mă duc. — Ai un plan, Samantha ? întreabă Dominic, băgându-mi microfonul în față. Un țel ? De ce nu vrea să mă lase odată în pace ? — Uneori nu ai nevoie de nici un țel, spun defensiv. Nu e nevoie să te gândești în perspectivă. E destul să știi doar ce urmează să faci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de multe sere de vânzare în Cornwall. O să-l găsesc eu. Îl găsesc eu cumva. — Păi. Fruntea paznicului se încruntă de concentrare. O să trebuiască să-mi consult registrul. Dispare în camera lui. Îl aud pe Dominic șoptind cu însuflețire în microfon, dar nu-mi pasă. — Poftim. Paznicul iese cu o bucățică de hârtie scrisă cu creionul. Mi-e teamă că până la Penzance trebuie să schimbi de șase ori. Și te costă o sută douăzeci de lire. Mai trebuie să aștepți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aștepți ceva până vine trenul, adaugă. Peronul doi. — Mersi. Îmi ridic valiza și mă îndrept spre pasarelă. Îl aud pe Dominic grăbindu-se după mine cu cameramanul. — Se pare că Samantha a luat-o complet razna, spune Dominic gâfâind în microfon. Tensiunea situației a dat-o complet peste cap. Cine știe ce altă mișcare pripită va face în continuare ? Ăsta chiar vrea să m-arunc în fața trenului, așa-i ? O să-l ignor pur și simplu. Rămân hotărâtă pe peron, ferindu-mi privirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se ține și el de scaun, la fel de tare ca și mine. Mi-e rău. Cred că-mi vine rău. O, Doamne. OK. Hai că parcă... e mai... bine acum, revenim la normal. — Doamnelor și domnilor, se aude o voce la microfon, și toată lumea ridică capul. Vă vorbește căpitanul. Îmi tresaltă inima În piept. Nu pot să-l ascult. Nu pot să gîndesc. — Tocmai traversăm o zonă cu turbulențe și e posibil să mai avem ceva probleme. Am aprins beculețele de semnalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care ies dezamăgită din cort, formația tocmai cîntă melodia „Oom-pa-pa“ din Oliver, și cineva face nu știu ce anunț de neînțeles printre pîrÎielile care se aud dinspre microfon. Mă uit În jur, cu mîna streașină la ochi pentru a mă feri de soare, Încercînd să-mi dau seama cine sînt cei deghizați În costumele din jur. Îl văd pe Paul traversînd peluza, Îmbrăcat În pirat, cu trei copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Uitase să aducă coliva la parastasul care îl făcuseră ieri la monumentul celor căzuți. Cântaseră cei trei preoți veșnica pomenire dând din mâini cu o colivă imaginară. Îi făcu semn profesoarei să treacă la locul ei. Greoi, se duse la microfon. Scoase scrisoarea. Își drese glasul și dădu să rostească primele cuvinte ce-i veniseră în minte. „Provocările continuă...“ Înainte de a deschide gura, mai tuși odată. Își potrivea glasul, parcurgând încă o dată lista. Tresări. Abia atunci observă că în stânga lui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îl zări pe profesorul Dușcă în rândul întâi, cu ochelarii lui de plastic și buza pleoștită. Săracul, se duce, îi fulgeră prin minte, amintindu-și că bătrânul are cancer, și continuă să privească mulțimea în vreme ce se îndrepta spre masa cu microfon. În zece pași recunoscu cel puțin o pătrime din spectatori. Cu unii schimbă înclinări politicoase din cap. Anamaria Ștefănescu, traducătoarea operei sale în franceză și portugheză, beneficie prima de tratamentul preferențial. Calomfir știa cât de mult așteaptă fiecare de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
eveniment deosebit de important. Camere video mobile și fixe devorau momentul, blitzuri albe se declanșau fără oprire. O fată cu părul strâns în coc îi înmână o mapă fără ca el să știe de ce. Mulțumi frumos și o puse pe masa cu microfon. Lângă el, la masă, așezați pe scaune, ministrul culturii Ștefan Leurdiș și ambasadorul brazilian Luis Jiquel îi zâmbeau. — Ai văzut că a venit și Paltonaru? îl întrebă Leurdiș. Am văzut, încuviință Calomfir aplecându-se. Excelență... Ambasadorul avea mâinile moi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]