1,513 matches
-
puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea mai mare parte a anului era calm, se umfla mai În fiecare primăvară, devenea tulbure și vijelios, nu-i mai ajungea matca-i milenară și fără a ține seama de oameni, locuri și animale se revărsa peste maluri, peste lunca mănoasă iar Înainte să ajungă la casele satelor, umplea cu apă Rămășița, balta Peletuci și alte două-trei rămășițe mai mici, dăruindu-le din prinosul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
alături de blajinul Godun. Că îi plăcea câmpul și că locuia în mansardă. Că el era mazdeean, dar nu pe de-a- ntregul, fiindcă părinții lui, tată-său și bunicu-său, se convertiseră la „religia mare“. Povesti despre cum plecaseră din ținutul lor milenar spre nord și cum tată-său încă trăia la Tabriz și cum luase totul de la început, după ce își plătise eliberarea cu tot ce agonisise. Văzând că discuția nu se mai oprea de o oră și jumătate, le deschideau ușa din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și bunicu-său. La Meybod îl duceau cu șareta, să se uite la porumbeii din turn. Peste tot erau guerbi care n-ar fi vândut duhul lui Vohu Manah pe un pumn de odoare. În Abarkouh, dincolo de șosea, era un chiparos milenar, Pomul Raiului. Îl vedeai izbucnind din nisip ca o flacără verde-neagră, punctată de amulete și de eșarfe, de bilete cu rugăminți. În 1980, la scurt timp după Revoluție, canadienii și apoi rușii îi făcuseră testele cu carbon: patru mii de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
caracterul lumesc al acestuia. Pentru că măreția acestor cuvinte era acum vădită. Lăsând la o parte faima și renumele pe care i le va aduce o descoperire istorică fără precedent. Ceea ce avea în fața lui va schimba totul. Popoarele au dus lupte milenare pentru a lua în stăpânire acest loc sfânt, toate taberele considerându-se copiii lui Avraam. În diferite momente, evreii, musulmanii și creștinii revendicaseră acest pământ, toți socotindu-se adevărații lui moștenitori. Și acum el, Shimon Guttman, se afla în posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
idiot mod cu putință: Unde? Nu e atât de important unde, mai important e să... Am Înțeles: pe-aici, prin Paris, așa... - De ce nu? Se Întâlnește munte cu munte, darmite om cu femeie! Sau cumva n-aveți Încredere În Înțelepciunea milenară a poporului pe care, cu onoare, Îl reprezentăm amândoi aici, În inima occidentului corupt până În măduva democrației sale pluraliste? S-a precipitat către ieșire, lăsându-mă vag intrigat la bandă, În așteptarea bagajelor - două geamantane de voiaj gri-petrol, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de la regulile firescului; restul vine de la sine. Iar când șocurile se succed cu repeziciune, practic nici nu mai realizezi rostogolirea iremediabilă În vertijul noii realități. Nesfârșită este capacitatea noastră de adaptare, scuză-mi tonul prețios. Și adânc adevăr grăiește Înțelepciunea milenară a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu mai exiști și că Ți-au luat locul niște oameni de știință nebuni care Își experimentează fantasmele pe cobai umani. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plin de curiozitate jurnalul de bord al oglinzii mele. Formează oare creierul și stomacul o clepsidră? Paranormalul ne incită prin curiozitate și ne îndepărtează prin teamă. Legenda este un amalgam de imaginație și de scleroză. O întrebare de o prospețime milenară : cum a fost posibil? Am în suflet o bibliotecă enervant de răvășită. În lumea spirituală se fură idei, nu portofele. Dacă viața nu are rost, atunci ce rost mai are? Fără motiv, mă simt uneori îngrijorător de împăcat cu mine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artei. Toți vindicativii se cred justițiari. Încearcă să iubești măcar un om, nu omenirea. Suntem egali numai la începutul cursei. Averile dobândite prin furt nu ajung niciodată acte de mecenat. Tiranii și utopicii au crezut că pot da păcii dimensiuni milenare. Numai cel care nu are oglindă nu știe cum arată buricul pământului. E din ce în ce mai greu să menții o iluzie în viață. Unii susțin că strămoșii lor au fost primii care au pășit pe corabia lui Noe. Nu chiar în orice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește totuși... Astfel, se redeschidea acea prăpastie datorită căreia rațiunea umană ține la distanță forța animalică. Nu trecuseră patru-cinci bătăi de inimă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dealurile dimprejur... totul era străbătut de neguri groase. Pădurea, povârnișurile prăpăstioase... totul era acoperit de un nor gros de ceață. Pe fundul adânc al văii Elanului, râul susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urmele unei suferințe foarte profunde, ce nu putuseră apărea doar într-o săptămână de foame și sete în deșert. Privi spre noaptea care venea și încercă să afle în ea răspuns la întrebările sale. Sufletul lui de targuí și tradițiile milenare ale deșertului îi spuneau că se purtase corect primindu-i pe călători sub acoperișul lui, pentru că simțul ospitalității e prima poruncă a legii nescrise a imohag-ilor, dar instinctul lui de bărbat obișnuit să se călăuzească după presimțiri și cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prada, sus, către vârful copacului, de unde nu mai avea scăpare. Deci, acum, ce tot făcea, bătrânul Pucă Ulucă, de câteva luni? Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din haiduci. Din haiduci și din vestiți vânători braconieri , prin codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i atestă descendența. Descendența pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de mâncare copiilor, i-a spălat și i-a culcat. Apoi a adormit și dânsa. Către miezul noptii s-a trezit can iad, dacă așa o fi arătând iadul. Un trăsnet a lovit marele stejar din marginea localității. Bravul copac milenar a luat foc. Ardea ca o torță vie. În ciuda faptului că ploaia continua să înnece pământul. S-a oprit, însă, brusc. Dar, focul, iscat din aruncăturile bucăților din stejarul trăsnit și aprins, continuau să ardă, pe unde au căzut. Unape
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și că, din acel punct, nu-i era permis să mai înainteze. Poate că era vorba, așa cum îl asigura Tapú Tetuanúi, de o superstiție nefondată, însă, în străfundul sufletului sau, pe Navigatorul Căpitan îl speria mai mult posibilitatea că tradiția milenara să se întrerupă tocmai cu el, decat certitudinea de a se reuni cu strămoșii fără să tulbure armonia unei lumi care fusese dintotdeauna astfel și care trebuia să rămână astfel cel puțin încă două mii de ani. Convins cum era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care îl vând în interesul străinilor și al particularilor. Yubani-i fac parte din poporul nostru și eu garantez că îi voi ocroti, așa cum voi ocroti la momentul potrivit pe fiecare dintre dumneavoastră. O nouă pauză dramatică. Aici, între acești copaci milenari și alături de acești oameni care sunt rădăcina autentică a rasei noastre, vreau să denunț nu numai politica criminală a Guvernului, ci și drumul pe care este condusă viața națiunii... Ajunge cu imitarea modelelor străine felului nostru de a fi! Ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mă simt datoare să vă amintesc că În fiecare clipă, În cea mai umilă celulă a noastră, se Întîmplă ceva cel puțin la fel de măreț ca atotputernicul cuartet al elementelor - aerul, focul, apa și pămîntul - la care ne Închinăm dintr-o milenară obișnuință. Mă iartă zeiță atotnăscătoare În patru chipuri Înfățișîndu-te navigatorului singuratec, ca o lună luminată pe rînd de cele patru culori ale morții, că am Îndrăznit să pun mai presus de lichidul tău amniotic, limfele mele vremelnice, iartă-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să fii un imoral cameleon al situațiilor. Probabil acestea sunt caracteristici ale omului și dăinuiesc de când specia umană, dar cu siguranță transparența din perioada actuală este frapantă. Cel puțin pentru viețuitorii de azi. Iar o maximă anonimă ne reamintește că milenara culme a infatuării este aceea că prostul este întodeauna sigur pe el, pe când deșteptul se îndoiește mereu de ce știe. Această succintă analiză ne dezvăluie una din fețele ”teribile” ale postmodernismului: aceea că dimensiunea estetică principală a acestei perioade este, fără
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
șoptea: Noi n-o să ajungem niciodată ca ei. Mai bine răsturnăm guvernul. Vizitând muzeul de artă, În fața unui tablou, domnul Spătaru plescăia disprețuitor din buze: Năstase are acasă o grămadă dintr-astea. Și mult mai originale. Trecând prin fața monumentului Ungariei milenare, cu mult scandal reamplasat În Arad, Spătarul Milea zicea Înțelept: Pare paradoxal, stimată doamnă, dar ungurii reușesc să facă abuz de inteligență și de folclor În același timp. Credeți-mă, fiorul ăsta subversiv Îl trăiam cât se poate de sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
creeze în idoli și în loc să îi îndreptăm pe calea cea dreaptă, îi încurajăm să creadă în minciuni și plăsmuiri fantastice ale imaginației". Deși este alambicată ideea, totuși se întrevede pe undeva și o undă normală de ocrotire a obiceiurilor noastre milenare. Dar s-o creadă ăl de acolo, că aici este chichirezul, nici pe departe, ci în ceea ce a spus mai sus prin sintagma "comercialismul zilelor noastre" care desigur este condamnabil, dar ei presupun că este cu atât mai condamnabil, cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
oriunde, arunca umbre lungi spectrale. Pluteau singuratici răscolind secolele în așteptări; dezmățul pregătit de natură a căzut cu toate stelele din cer... se apropia furtuna întâlnirii cu astrul selenar. Iluzii pascale Ocean nesfârșit biruitor, pământ binecuvântat, oameni printre oameni, istorie milenară scump plătită! Întunericul izbucnește distorsionat din oceanul de necuprins; planeta răscolită de istorii macabre impregnate continuu în regnuri se împrăștie cu furie. Cine va ieși biruitor? Marea nesfârșită cu irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cascade deviate și turnuri obosite de ape. Ofer un pahar uleios în unduiri de șarpe cu arome pierdute de Otonel și nimic nu mai poate opri valul uriaș care-și frământă astrul în paradisul cucerit pentru a mia oară. Beznă milenară și îngheț, obișnuit reluată în nenumărate versiuni; aceleași cuvinte, aceleași expresii, aceleași înțelesuri, aceleași istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Macedon, expediții la care tu Însuți, spuneai, c-ai participat. Se refăceau timpuri, imperii, civilizații, se prăbușeau unele, se Înălțau altele, și toate se vedeau de aici din Turnul din Pisa, ne țineam de mînă, adolescenți nevinovați, În bătaia vîntului milenar. Ne vom vedea, desigur, În somn, ca și acum, cînd spiritul e liber, vom fi alături cum am fost totdeauna, un singur lucru nu știu: cînd anume ne vom Împlini.” Cum stătea pe marginea divanului, mă Îmbrățișă, mă sărută, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
greșit niciodată; ești tot atît de pur ca atunci cînd ne Îmbrățișam pe banca din Grădina publică, atunci cînd ne iubeam ținîndu-ne de mînă pe străzi, În Înflorirea salcîmilor și castanilor, cînd nu ne știa nimeni, adolescenți În bătaia soarelui milenar. De aici se vede bine, foarte bine. N-ai greșit niciodată. Conștiința ta rămîne ca la-nceputul lumii. Asta voiam să-ți spun. Cine ți-ar fi putut spune În locul meu? El care vine la răstimpuri mari ale existenței, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
frați țărani fermieri! Mă întreb și vă întreb: Cine are interesul să deposedeze poporul acesta de însemnele sale străvechi, neaoșe și majoritar tradiționale ?! Cine vrea și dorește cu tot dinadinsul să ne fure obiceiurile, să le despoaie de încărcătura lor milenară, dacă nu chiar multi și mai și ? Noi! Noi, ca popor de daci și romani cu recunoscute tradiții și realizări zootehnice, am zidit în Panteonul Sportului, al Olimpismului românesc, alături de leapșa, țurcă, mijoarca și . . . BÂZZA. Poate chiar Miorița, deși nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
reluate periodic și viril de-a lungul concertului, prin sonoritățile pline ale Întregii orchestre. Citim din armoniile primei mișcări: „odios complot mondial”, „toți au intrat argați la puterile străine, numai poporul român stă, se uită și cîntărește cu Înțelepciunea sa milenară”, pauză, și „ungurii vor Ardealul”, se-aude tuba Însemnînd pericol, „dacă acum ucid români, și incendiază lăcașele noastre de cult”, ce-o să fie mai departe, mai ales că „Doina Cornea, Octavian Paler și Gabriel Liiceanu sînt agenți străini”, „Europa Liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]