6,725 matches
-
ale Congresului PSD, nu au fost lipsite de ironii și gafe. Victor Ponta, Crin Antonescu, Marian Vanghelie, Robert Negoiță, ba chiar și președintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, au stârnit, cu anumite pasaje din declarațiile lor fie uimire, fie mirare, fie zâmbete. Liderul liberalilor, Crin Antonescu, a afirmat: „ Reevaluarea pare, pentru unii, cel mai recent joc de societate. Am să vă spun ce nu reevaluăm noi. Nu îl reevaluăm pe Traian Băsescu”, citează Digi24. Președintele PP-DD, Silvia Man, a ținut
Ironie și auto-ironie la Congresul PSD: Ce norocos sunt că domnul Iliescu nu mai are 60 de ani by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38082_a_39407]
-
Pânzaru, Regimul interpretării. Literatura și sensul acțiunii, Iași, Editura Polirom, 2012, 424 p. Deși apărută de mai bine de șase luni, cartea lui Ioan Pânzaru, Regimul interpretării. Literatura și sensul acțiunii, a trecut neobservată și - mai ales - necomentată. Lucru de mirare și nu prea, din moment ce nici înainte de 1990, nici după, de când s-a dat drumul la bibliografie, critica românească n-a avut tragere de inimă spre teoria literaturii. Se pot număra, cred, pe degetele de la o mână contribuțiile relevante în acest
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
aceleași culmi de gândire. E multă liniște datorată spațiilor albe dintre cuvinte. Polifonia eului stă într-un raport de determinare față de cuvinte. Ritmul și asonanțele versurilor sale se opresc undeva la marginea unei cutii de rezonanță, ca la marginea unei mirări, pe care cititorul o ia în posesie și-și descoperă în ea propria sa voce, și mai mult, ea îi reprezintă pe cei care nu mai sunt: „atâta știu/ mulți din cei plecați și-au găsit odihna în mine”. Fiindcă
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
de treizeci de ani/ dar îngerul meu purul și obscenul/ s-a prăbușit lovit de bolovani// fiindcă a fost zărit plutind pe arii/ de un țăran lucrat de viziuni/ șiacum îl țin sub bîta lor pîndarii/ să-l stoarcă de mirare și minuni:// «o hi lăcusta care-mpunge orzul/ sau fluturele îngrășat cu pai/ sau pasăre cum o arată torsul/ sau viespea albă ce ucide cai// că d-aia parcă s-a rărit porumbul/ și laptele s-a subțiat în vaci
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
ne da atributele unui înger ce nu mai poate salva o poezie epurată de realitate. Desigur, simbolistica e puțin mai complicată prin includerea opoziției între un receptor terre à terre și o minune celestă. Dar pîndarii ce storc îngerul „de mirare și minuni” și bolovanii sub care acesta, lovit, cade la pămînt sînt corecția necesară a unui zbor poetic pe care Democrația naturii l-a întrerupt. Numai șapte din cele treizeci și cinci de poezii ale volumului sînt din speța celor cu rimă
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
luați în stăpânire. Nici accesibilitatea personajelor din cărți, despre care ni se pare, nu de puține ori, că știm totul. Pietraru află, pe pielea lui, că absolutul e, câteodată, mai la îndemână decât relativul plin de întorsături. Nu-i de mirare, atunci, că-l preferă, fie și în forma sacrificiului suprem. Trivializând, Pietraru e un om antrenat pentru competiție. Pentru regulile ei raționale. Nu pentru un joc de-a șoarecele și pisica, în care cine câștigă și cine pierde nu-i
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
Ion Mihai Este știută contribuția popoarelor germanice la căpătarea individuației ( în sensul lui C.G. Jung, de dezvoltare a particularităț ilor) popoarelor neolatine: francezii datorită francilor, ibericii datorită vizigoț ilor, italienii datorită goților și lombarzilor.... În ce privește poporul român s-a ridicat mirarea că o conviețuire atât de îndelungată cu goții și gepizii, pe ambele maluri ale Dunării, nu ar fi lăsat urme, abia câteva bănuieli lingvistice [1, pp.19, 28], deși creștinarea goților s-a făcut la Dunăre, iar Wulfila („lupișorul!”), episcopul
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
întâmplat să constat cu ochii proprii cum, într-adevăr, câțiva dintre cei mari nu mai sunt ce au fost. „El devenise o voce planetară, o conștiință de la care umanitatea era nerăbdătoare să preia marile învățăminte.” Ingrată situație! Nu-i de mirare că și Faulkner, ca și Hemingway, a capotat. Omul bea de rupe și se dă în stambă. Dacă vrei să faci ceva ca lumea în artă, e absolută nevoie să treci mai întâi, și de fiecare dată, prin descompunere în
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
textul și mai ales resorturile psihologice ale personajelor în raport cu stilistica gesticulației și reflexele mentalitare ale unei epoci. Ceea ce este înșelător în acest roman ține tocmai de facilul aparent care-l alocă unei specii în cadrul romanului, romanul gotic. Nu e de mirare că Alexandru Maftei a prins această pojghiță melo aliaj pentru un excelent subiect de horror romantic cu toată recuzita înscrisă în tradiția romanului gotic englezesc: un strigoi neliniștit și patetic-îndrăgostit, o clorotică fecioară amenințată, maladivă și muribundă, un artist posedat
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
viziune și de accent. Îndeosebi în poemele maturității depline îi auzim glasul inconfundabil, și totodată fiecare își aude propriul său glas, la fel de inconfundabil și în același timp parcă impersonal. O clasicitate majoră guvernează aceste poeme în care ne recunoaștem cu mirare și încântare, și pe care, citindu-le, avem senzația că le-am scris chiar noi, fiecare dintre noi și toți împreună. Bucuria participării solidare, a comuniunii de simțire și a înfrățirii în experiențe esențiale înfruntate cu bărbăție, dincolo de fățărnicii, pioșenii
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
imprimă scrisului său un caracter de confesiune existențială patetică despre amurgul Tradiției într-o lume aspirituală și ucigător de indiferentă. Alături de Mateiu Caragiale, Dan Stanca e, cum ar fi spus I. Negoițescu, „cel mai reacționar romancier român”. Nu-i de mirare că a ținut să reformuleze, în cheie personală, „gnosticul și ezotericul” Craii de Curtea-Veche. Adică „scriptura” cu a cărei „exegeză nocturnă” reușea să redebuteze, în 1981, bătrînul Vasile Lovinescu. Craii și morții a fost deja comentat - pertinent - în România literară
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
oameni lângă care nu te mai saturi să stai, cu care ai ce vorbi. Și uite așa, fiecare mi-a povestit cum e cu tălmăcirile literare în țara lui. Le cuprind vorbele în cele ce urmează, gânduri, idei, neliniști sau mirări care le aparțin, neputând însă cuprinde tot, le-am numit simplu, fulgurări. Printre traducători, o olandeză Olga, care traduce filosofie din limba franceză. Filosofi grei, Henri Bergson, Michel Foucault, ba chiar și toată opera lui Descartes. După ani de zile
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
relativizată. Sigur că autorul Lundis-urilor nu-l „înțelege” pe Baudelaire, dar acest misreading îi convine de minune lui Baudelaire însuși. Este, conform lui Fondane, exact genul de reacție de care Florile răului ar fi avut nevoie. „Mai întâi e de mirare că un spirit atât de fin și de subtil ca Sainte-Beuve, care pare să nu fi văzut în estetica baudelairiană o pură creație a spiritului, urmărită în paralel cu creația lirică și deloc solidară cu aceasta din urmă, s-a
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
salcîmilor (...) «omul care a trecut pe lîngă noi a fost Esenin, vreau să-l ating!»,/ îi spun emoționat,/ «a fost un cetățean de treabă al orașului nostru!», îmi răspunde mecanic” (Alte ru(i)ne ale Târgoviștei mele). Nu e de mirare că posteritatea pe care o întrevede e la rîndu-i milenaristă: „Prin fereastra odăii cu ieșire la perete văd ziua în care/ se vor împlini o mie de ani de la nașterea mea, (...) și în semn de prețuire luminile orașului/ vor fi
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
altfel, chiar antologatorul tratează secvența sub auspiciile unei distanțe prudente: o notă de subsol precizează că informația conform căreia respectiva producție ar fi apărut în „Epoca” e inexactă. Și nu e singura. Ținând seama de context, lucrul nu e de mirare: dintre toți autorii cuprinși în carte (poate exceptându-l pe A. Toma), Cincinat Pavelescu pare cel mai vanitos, cel mai dornic de self promoting. Asemenea note se regăsesc în josul paginii oridecâte ori imaginația autorilor o ia pe-alături. Elocvent, dintre
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
Să ne înțelegem, dl Mircea Băsescu nu este un tânăr nevinovat, abia intrat în viață, care este prizonierul unui clan interlop. Nu, dl Băsescu este el însuși un interlop, Mircea Băsescu. Iar comportamentul lui este de interlop. Nu e de mirare că s-a înhăitat cu ăștia. E din aceeași specie cu ei. Iar dl Traian Băsescu este tot un interlop, numai că mult mai inteligent. Este un interlop politic dl Traian Băsescu. De zece ani, manierele lui, modul ... Păi ce
CT Popescu: TRAIAN BĂSESCU este un INTERLOP by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/29260_a_30585]
-
se citește ușor grație limbii cu tentă eseistică de care face uz autorul. Ștefan Afloroaiei are un ochi meticulos mergînd pînă la pedanterie analitică, detaliu ce nu dăunează fluenței paginilor, pe care le străbați cu o plăcere curioasă. E o mirare să constați prin cîte metamorfoze a trecut de-a lungul timpului termenul de „absurd“. Dacă sărim peste unghiul logic de interpretare a absurdului, unde invariabil simți că tema nu numai că decade la platitudinea „propozițiilor fără sens“, dar pe deasupra ți
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
să se întoarcă cu facultatea la Cluj, apele entuziasmului lăuntric nefiindu- i tulburate de represaliile pe care le va îndura începînd cu 1948. Într-un cuvînt, Blaga avea toate condițiile să întocmească o autobiografie remarcabilă. Cu aceste împrejurări în minte, mirarea cu care străbați paginile Hronicului crește pe măsură ce constați strania inadecvare dintre întîmplările trăite de autor și aerul cu care le evocă. E ca și cum peste mintea lui Blaga s-a lăsat vălul unei duioșii iremediabile, în virtutea căreia orice eveniment capătă tenta
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
sociologi sau politologi. Aceștia s-au adăugat pe parcurs. Tonul l-au dat absolvenții de Litere și Filosofie...”. Despre portalul cu pricina sau despre paginile din „Vatra” târgmureșană ale protagoniștilor lui, s-a mai scris în România literară, cu o mirare repede transformată în stupefacție. Paul Cernat ne asigură acum că e vorba de o platformă ideologică, menită a reinventa critica de direcție, al cărei merit principal constă în renașterea „postdecembristă a stângii intelectuale, independente, într-o cultură fascinată până la dogmatism
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
a calendarului politic. 2. Codul insolvenței. Criticile pentru o lege sau un articol de lege vin de la sine atunci când sunt introduse pe șest sau fără dezbatere publică. O astfel de manevră imprimă un caracter dubios oricărei inițiative. Nu e de mirare că instituțiile mass-media au reacționat ferm când a fost inclus controversatul alineat 3 al art. 81 din Codul Insolvenței, care condamna televiziunile, ziarele și radio-urile aflate în insolvență la faliment. Mișcarea părea una țintită. Avocatul Poporului s-a sesizat
Topul greșelilor Uniunii Social Liberale by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33576_a_34901]
-
de partid Monica Macovei față de proiectul depus în această lună la Senat, respectiv Codul de conduită al senatorilor și deputaților, semnat de către toți liderii de grup de la toate partidele. "Consens nu există deocamdată decât în privința distrugerii ANI. Nu e de mirare câ și PDL s-a raliat ideii de a lipsi Agenția de rolul său fundamentsl. Nu mai există pedelist(ă) care să fie preocupat(ă) de chestiuea anti-corupției. Dacă vă gândiți că Macovei va mai reacționa, vă înșelați! N-a
Macovei nu mai vede acum corupți, e asociată cu FSN-iști, afirmă Preda by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33716_a_35041]
-
de geometrie creată pe lângă Universitatea din Posen. Dar, în curând, trebuie să plece pe front (Weiss, deși tânăr, era un veteran al Primului Război Mondial). Scrisorile ce-mi trimitea din diversele lui halte erau pentru mine prilej de bucurie, dar și de mirare. Desigur, prietenul meu suferise o schimbare de atmosferă. Nic urma vreuneia din acele preocupări matematice de care scrisorile lui anterioare sunt pline! Weiss făcuse corp cu uniforma ce îmbrăcase. Devenise soldat, un mare soldat, cum ar fi trebuit să bănuiesc
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
nu numai obligația de-a mă interesa mai mult de început[ul] sec[olului] al XIX-lea românesc, dar și formulări românești interesante, ca acel „ce unu-i zidit” și mai ales încântă- torul fel de a spune „chipuri de mirare nemăsurate și nepovestite” pentru o colecție de artă. Dar nu-mi dau bine seama ce expresie reții pentru „colecție”: conșcamer?9 Cu Simu și Bourdelle 10 faci iarăși o excelentă ispravă în materie de prezentare. Ceea ce simte oricine, chiar cineva
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
inconștiența senină de a mărturisi că „marxismul a avut meritele sale intelectuale, filosofice și etice, dar acestea au fost în trecut.“ (p. 161) Și cum oameni ca Hitchens au dat tonul în dezbaterea de idei din Occident, nu e de mirare că azi Parlamentul European refuză să condamne comunismul. Atunci ar ieși la iveală un arbore genealogic cîntărind cît o întreagă faună de criminali ancestrali. Dar Hitchens, mărturisindu-și simpatiile marxiste, știa că nu va păți nimic, mizînd pe tăcerea docilă
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
în comunism. Prietenia exclude corpul. Acceptați sunt, deci, numai prietenii homosexuali. E adevărat pentru vechii greci și, probabil, acum. Cât timp inversiunea a fost hulită, încât greu de practicat, homosexualii nu erau prieteni, ci vânător sau vânat. Nu-i de mirare că împotriva prieteniei a scris și Proust. „...acum poezia mea culege în mers nebunia și întunericul și chiar trupul sau, mai ales, trupul meu înfricoșat de moarte.” O înțeleg foarte bine deși fiecare cuvânt - poezie, nebunie, întuneric, trup, trup înfricoșat
însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3228_a_4553]