2,450 matches
-
convins să-i vorbesc. Am bătut la poartă; mi-a deschis aceeași doamnă, purta acum un capot maro cu desene în locul rochiei cu care ne întâmpinase dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mâna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, îndrăznii, salvând clipa. - Cu plăcere, poftiți înăuntru. Merserăm împreună, intrarăm în același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
s-o accentueze în tonalitatea vorbirii. Și iată că domnul Pavel însuși, venind din oraș, deschise pe neașteptate ușa și salută, cu o vizibilă, respectuoasă aplecare a capului asistența încântată de venirea lui. Femeile exclamară în cor, ca la comandă, mirate: - Aaa! Domnul Pavel! - Și dumneavoastră care serviți șerbet: e opera soției! Sărut mâinile tuturor! Apoi se aplecă pe rând și sărută mâna fiecăreia. Doamna Pavel, aflată în picioare lângă ușă, se întoarse cu spatele apropiindu-se de bufet, făcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Făcu o jumătate de pas, îmi luă iar fața în mâini și-mi sărută din nou fruntea și obrajii. Apoi: Cel mai important e că vă iubesc, spuse. Iată, nu mă sfiesc să v-o mărturisesc. Vă uitați la mine mirat. Și încet, încet ca-ntr-o catifelare, fără să ne dăm seama, făcurăm doi pași până în dreptul canapelei, ne așezarăm liniștiți pe spate, în timp ce mâna ei dreaptă, strecurată sub mine, îmi apăsa omoplații, iar cu cea stângă se juca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înainte de a mă naște din nou, dar el, greu de cap, nu pricepea nimic, mă enerva: Cum se poate să nu înțelegi, îi spusei, un lucru atât de simplu, de firesc?, însă el rămase mai departe nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se înveseli, nu știu ce gândea că ne îmbrățișă pe amândoi și după câteva clipe se scuză că trebuie să se întoarcă la birt în care rămăseseră câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
crâșmă, apoi năvăli pe ușă. Popa Ștefan tocmai atunci voia să intre. —Părinte!... părinte!... gemu crâșmarul înspăimântat, înghițind greu ceva care parcă-i sta în gât; părinte!... vină degrabă! — Ce-i, Petrache? ce-i, omule? întrebă părintele Ștefan, oprindu-se mirat și așezându-și cu grijă cârja dinainte. —Părinte! degrabă, părinte! că moare... — Cine moare, omule? strigă părintele, răsuflând ușurat; vină-ți în fire, Petrache! unde? cine? —Vină degrabă, iacătă-l-ăi!... Petrache își șterse năucit sudoarea de pe frunte, se întoarse și năvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbos parcă se umfla de bucurie. Două mâni negre se ridicară, glasul ascuțit izbucni deodată: A! ce mai faci, iubite!... Încotro? Încotro? Și întindea și scutura acum o mână prin aer, întinzând-o spre ambulanță. Doctorul sări din trăsură. Părea mirat. Se apropie și întinse și el mâna. Ce mai faci? nu te-am văzut de mult! zise bărbosul, și nu mai putea de bucurie. —Bine! zise încet, nedumerit, doctorul Andronescu. —Ce? nu mă mai cunoști? — Ba da, ba da, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
argatul de pe capră: o privire ascuțită, furișată, cum avea obiceiul să strecoareel. Nu pot să vă spun acuma, cucoane... Atuncea vină la curte... Vin numaidecât, cucoane Petrache! Îl văd că întoarce capul și privește în deal. Ridic și eu ochii mirat. Între cele două mori, care stăteau cu spetezele neclintite în văzduh, era întinsă o frânghiuță pe care atârnau rufe colorate. La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asupra mea. Nu spuneau nimic, nu voiau nimica ochii ei; se uitau cu curiozitate la mine. Erau doi ochi negri, umezi ca niște ochi de juncă. Mă privea cu stăruință - și simții un fior fierbinte în lungul trupului. Încruntai sprâncenele mirat de această tresărire a ființei mele. —Vra să zică te-ai întors la bărbatu-tău, zisei eu cu liniște. Da, cuconașule... Nu puteam să trăiesc fără el... Iar își plecă pleoapele spre paserile care se apropiau din toate părțile, țintind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numai pielea și ciolanele; și trupul negru de vânătăi... negru de-atâtea bătăi crunte... Măriuca tăcu. Privea neclintită înainte, spre fundul Prisăcii lui Ion. —Uite așa... dumneata de unde să știi câte poate îndura o femeie pe lumea asta? O întrebai mirat: —Te bate Voinea? Mie nu mi se pare om rău. Nu, de ce să mă bată pe mine? Dar eu vorbesc de altele; eu nu vorbesc de mine... —Atuncea ce ai? Te văd supărată și slabă... Femeia sta la îndoială, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
băiat nalt, negricios, c-o umbră de mustață deasupra buzelor. Stătu la îndoială. Dar Tudorița începu să râdă: —Intră, Haie, intră, nu te teme, că nu te mânâncă... Ea intră și se așeză pe o margine de divan, tăcută și mirată. Prietina ei spunea ceva tainic, cu mult foc, băiatului; iar el o asculta când c-un zâmbet, când c-o încruntare din sprâncene; și din vreme în vreme își oprea ochii ca de păcură asupra ovreicei. Haia își pleca genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de unele locuțiuni prea energice și atunci categorisea pe oratori, înjurându-i și el, cu amenințări directe, pe care nu avea intenția să le execute vreodată, dar care erau singurele flori de stil la acest om sever. Eram atent și mirat. În Moldova, în munte și în Ardeal, niciodată nu mi-a fost dat să surprind o elocință asemănătoare. Oamenii din locurile înalte păstrează o discreție remarcabilă în raporturile lor verbale; fraza lor e înflorită altfel, în armonie cu linia munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prăvălia librarului-astrolog, al cărui glas îmi răsuna în urechi: Va trece moartea, apoi valurile mării, Atunci se vor întoarce femeia și cu rodul ei. Când am ajuns înapoi la Fès, părinții mei erau din nou căsătoriți și au rămas foarte mirați și dezamăgiți că nu eram deloc surprins. M-am ferit să-i întreb prin ce mijloc ocoliseră interdicția. * * * Epistola lui Khâli continua: Îmi las de asemenea în mâinile tale solia, deși nu mie îmi aparține ea, ci suveranului care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
forțat să devină vegetarian, la fel ca restul orașului. În lunile acestea, Kulfi devenise enormă și părea să pretindă pentru ea însăși toată energia pământului, să-l stoarcă până la ultima picătură, lăsându-l secătuit, stafidit și îngălbenit. Oamenii se opreau mirați să o privească dacă trecea pe stradă. Cât era de mare! Uitau pentru ce treburi veniseră în piața aproape goală. Se clătinau pe biciclete încercând să mai arunce o ultimă privire pântecului aceluia care se profila neverosimil în fața ei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care puteau fi aruncate. Așa că a sărit la luptă, aproape cu insolență și și-a băgat nonșalant mâinile în buzunare, ca să-l irite pe adversar. Mâna dreaptă i s-a strâns pe un obiect tare și rotunjit. L-a scos mirat. Era Osul din K! Același os pe care Prepelicarul i-l aruncase înainte să dispară în tunelul din ea însăși. Osul din K. Vultur-în-Zbor nu și-a pierdut timpul cu speculații. S-ar fi putut gândi: de unde a răsărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu Julián, cînd era tînăr? Întrebă pe neașteptate părintele Fernando. Lui Fermín Îi scăpără privirea. Acum e-acum, mi-am zis În sinea mea. O să jucăm totul pe cartea asta. — Aveți un ochi de vultur, sfinția voastră, proclamă Fermín, prefăcîndu-se mirat. Perspicacitatea domniei voastre ne-a demascat fără milă. Veți ajunge cel puțin cardinal sau papă. — Ce vreți să spuneți? — Nu e evident ca lumina zilei, prealuminate? — La drept vorbind, nu. — Ne putem bizui pe taina spovedaniei? — SÎntem Într-o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
profilul acelui nas fără de pereche. Am aprins veioza și l-am văzut pe Fermín Romero de Torres pierdut Într-un zîmbet fermecat și emițînd scurte gemete de plăcere peste pernă. Am oftat, iar adormitul deschise ochii. CÎnd mă văzu, păru mirat. Evident, se aștepta la altă companie. Își frecă ochii și se uită În jur, făcîndu-și o mai justă idee asupra locului. Sper că nu te-am speriat. Bernarda zice că, atunci cînd dorm, parcă sînt un Boris Karloff spaniol. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
formă perfect rotundă?” „Sigur că da”, răspunse tinerelul fără să stea prea mult pe gânduri. „Bravo”, Îi zise inginerul, bătându-l prietenește pe umăr. „Ignațiu de Loyola, acum câteva secole, când se Închina, spunea la fel...” Picoloul făcu o față mirată. „Dar eu nu mă Închin”, răspunse el. „Și bine faci, tinere”, replică vesel Satanovski. „Dacă ai gândi, l-ai vedea pe Dumnezeu nu ca pe un cerc circumscris sieși, cu rază zero și suprafața infinită, sau poate invers, ci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reprezintă camera uriașului Găman. Acesta stă la o masă din centrul camerei și mănâncă lacom. Slugile abia reușesc să-i schimbe felurile de mâncare.) Cotoșman: (se oprește în fața mesei și face o plecăciune adâncă) Să trăiești, voinicule! Uriașul: (privindu-l mirat) Ce vrei, mă, lighioană? Cotoșman: Să-ți fiu oaspete. Uriașul: Ce tot vorbești, mă? Nici mai mult nici mai puțin? Să-mi fii oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu sunt cavalerul Cotoșman...Motanul Încălțat.(Face o plecăciune
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În care trebuie să curgă alcoolul și roagă pe cineva să ia păhărelul și să-i aducă să guste „fruntea“ cazanului. Abia pune pe limbă lichidul și se declară mulțumit, poate chiar uimit de mulțumire, cum se spune?, se arată mirat că a putut ieși o țuică așa de bună din boasca lui prost păstrată peste iarnă, aproape că se temea să nu fie trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aceasta, Viviana se retrase la marginea drumului, așeză cu grijă sticla într-un loc ferit, apoi veni în fața lui Toma cu mâinile încleștate în pumnișori și-i îndesă de două-trei ori cu sete în mutrișoara obraznică a acestuia. Toma rămase mirat, nevenindu-i să creadă îndrăzneala ei, după care, începuse să strige cât îl țineau puterile alergând înspre curte: Bunica! Bunica! M-a bătut Viviana! în timp ce plângea, nervos și umilit de atâta îndrăzneală din partea unei fete. Viviana își strânse mâinile amândouă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
am ajuns În prima zi de lucru așa cum fusesem instruită, la ora nouă a.m. fix. —Bette, scumpo, suntem așa de bucuroși să te avem printre noi! spuse ea dintr-o suflare, măsurându-mi dintr-o privire vestimentația. O expresie fugară, mirată - nu chiar panicată, ci mai degrabă chinuită - Îi străbătu chipul Înainte să-și fabrice un zâmbet larg și să mă conducă de mână spre lift. Avusesem inspirația să nu port costum, dar de-abia când am aruncat o privire asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Nu e nimic nou, arătă Kelly, părând dezamăgită. Nu spune decât că respectivul domn Weston a fost văzut atât de des În compania respectivei domnișoare Bettina Robinson Încât ar fi corect să-i considerăm un cuplu. —Un cuplu? am Întrebat, mirată. Din cauza ororii provocate de fotografie și titlu, uitasem pur și simplu să citesc articolul. O, da, zice că o sursă confidențială afirmă că voi doi vă petreceți aproape toate nopțile Împreună, după ce vă distrați la localurile tari, ca Bungalow sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atunci ne vedea pentru prima oară. Nu a scos, însă, nici un cuvânt. Nici caii nu arătau prea bine. ― Da’ ce le lipsea? ― Aveau părul din frunte și o parte din coamă pârlite. Parcă trecuseră prin foc... Atunci m-am uitat mirat și întrebător la camaradul meu: „Ce-or fi pățit omul și caii de arată așa?” Și l-am întrebat: „Ce faci, Traistă, băiete? De unde vii?” Omul a făcut ochii mari, semn că mi-a recunoscut glasul. „Euu... am fost... și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
adresez cu detectiv Edwards și că n-ar trebui să fiu atât de familiară cu polițiștii cât timp nu sunt în poliție. — Spune-i lui Norris c-am zis eu că poți să-mi zici Danny. Karen făcu o mutră mirată. — Daniel Thomas Upshaw e un nume frumos. I-am spus mamei și a fost și ea de acord că e un nume frumos. Ce altceva i-ai mai spus mamei tale despre mine? Că ești foarte dulce și drăguț, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi semănând, nu știu! Numai pungași, hoți și haiduci îți umblă prin minte... Numai Iancu Jianu și Ghiță Cătănuță! Aventurile lui Sherlock Holmes! Altceva mai știi? Mai citești tu altfel de cărți? Tata își continua rechizitoriul, iar eu îl ascultam mirat că este atât de furios pe eroii mei, care-mi dăduseră atâtea emoții și-mi procuraseră atâtea ore de nevinovată plăcere... ― Auzi, nu mai știa dumnealui alte povești. Cu împărați... cu zâne... cu Feți-Frumoși... cu Zmei, cu... în fine... n-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]