8,023 matches
-
care ducea în sus, spre biserică, dar nu mai intrase acolo demult..., de când o ducea bunica de mână... casa ei avea cele mai frumoase lumini de Crăciun la geam (le aduseseră părinții ei de departe), dar... cozonacul de la cofetărie nu mirosea ca acela făcut de vecini... iar turte nu se făceau la patiserie... doar "ștrudel cu nucă"... dar acela nu mirosea decât... a cofetărie, nu a sărbătoare... Se uita pe geam... oamenii care mergeau la biserică duceau coșuri, pachete, pachețele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
avea cele mai frumoase lumini de Crăciun la geam (le aduseseră părinții ei de departe), dar... cozonacul de la cofetărie nu mirosea ca acela făcut de vecini... iar turte nu se făceau la patiserie... doar "ștrudel cu nucă"... dar acela nu mirosea decât... a cofetărie, nu a sărbătoare... Se uita pe geam... oamenii care mergeau la biserică duceau coșuri, pachete, pachețele cu câte ceva din ce făcuseră acasă, să fie sfințite bucatele... unii cântau... aceleași cântece vechi de când lumea... Tot pierduse filmul ! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de când lumea... Tot pierduse filmul ! Și dacă s-ar duce la biserică ?! Să se îmbrace frumos și să fie admirată ! Uite-așa, ca să le facă în ciudă celorlalți... Și se duse. Când intră înăuntru, Sfânta Liturghie începuse deja... Era cald, mirosea a tămâie, a ceară proaspătă, a fagure, a soare... Era lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane... ici și colo lucea câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lătrând de mama focului, ca să ne apere adică !.... Ne-am izbit în ușa grajdului, că de acolo se vedea lumină! Și dac-o fi, să scoatem animalele dinăuntru ! Înnebunit de frică, de somn, de frig, nu mă gândisem că nu mirosea a foc, că nu se auzea nimic dinăuntru... Mițosul, deșteptul de el, mă apucase de cojoc și mă trăgea înapoi mârâind și scuturându-și capul ușor: mai târziu am înțeles părea că zice: stai aici, că nu se cade. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de oaie care ce avea ; la copil nu se cade să mergi cu mâna goală. Pe urmă, ne-am așezat și noi, așa, acolo, că, dacă suntem mai mulți, se face mai cald. Și era liniște. Se auzea răsuflarea animalelor. Miroseau animalele a viață pură și bună. Miroseau paiele a flori și a curat. Era bine și se făcea cald. Pe urmă, a început să cânte, încetișor. Ea era aceea care cânta. Și, parcă, o mai îngâna cineva, pe urmă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu se cade să mergi cu mâna goală. Pe urmă, ne-am așezat și noi, așa, acolo, că, dacă suntem mai mulți, se face mai cald. Și era liniște. Se auzea răsuflarea animalelor. Miroseau animalele a viață pură și bună. Miroseau paiele a flori și a curat. Era bine și se făcea cald. Pe urmă, a început să cânte, încetișor. Ea era aceea care cânta. Și, parcă, o mai îngâna cineva, pe urmă încă un glas și încă unul, veneau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-ntâmple ceva ! Uite-i cum se izbesc în ușa închisă! Na, c-am intrat cu ei cu tot și cu ușă cu tot ! ... Ia te uită ! O familie cu un copil ! Pentru copilul ăsta cântă, te pomenești. Și ce frumos miroase aici ! Ca în visul meu ! Nimic nu mai e chiar cum știam ! Și doar de atâta vreme văzusem și eu câte ceva pe pământ... Dar cum o fi asta ? Și uite cum m-a mângâiat femeia !... Doamne, ce bine e ! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o coroană de spini pe cap, batjocorit și părăsit... de toți, și chiar și de taică-su', pe care auzisem că-L strigase când murea... Dar eu Îl văzusem pe El, pe Rege și împărăția Lui, nesfârșită în lumină și mirosind peste tot a pâine caldă și... dar ce să vă mai spun, că tot n-o să mă credeți. Parcă acuma unde fusesem?! Acolo, în piață, să-L caut. Pe urmă m-am dus încet-încet pe drum, până unde spuneau oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era încă fața... nu, nu , eu rămăsesem acolo, în căldura vieții pe care-o văzusem... uite, mâinile lui frate-miu începuseră să se încălzească... iar când mi-a atins obrazul cu buzele... da, buzele lui erau deja calde și el mirosea ușor a scorțișoară, ca atunci când era copil mic... lua viața de la început, acum... Chiar și eu luam viața de la început... Așa cum murisem cu frate-miu, așa mă întorsesem cu el... stătusem lângă el de cum se îmbolnăvise și zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
stăteam, așa, până când glasul lor se amesteca în murmurul mării și adormeam legănați de poveștile lor, mângâiați de vântul călduț și parfumat... Taică-mio zicea că am eu gărgăuni în cap: cine a mai auzit să fie parfumată marea. Ei, da: mirosea a alge, a pește... dar asta numai parfum nu era. Ei, și! îmi spuneam fiecare cu ce-i place: pentru mine zgomotul valurilor era cântec, mirosul mării era cel mai dulce parfum, așa, dulce-amărui-sărat, de l-aș fi mâncat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
verde, cercetașul l-a atenționat: ― Ai grijă, dragu’ tatii, cum Îmbli cu valiza ceea. Nu-i o ladă oarecare, ci una care o făcut cercetășie ani buni di război!... Încă miroasî a praf di pușcî și aaa... ― A ce mai miroase, tată? - a Întrebat Gruia, curios. ― A rom, băieti! A rom! Da’ asta-i altî povesti... ― Când o aflu și eu? ― Apoi, când om sta și noi di vorbî pi așazati... ― Acum, hai să pornim spre... ― Spre Toadiri cel mititel - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
observat ceva deosebit În timpul vizitei? - l-a Întrebat profesorul, rămânând Într-o așteptare plină de curiozitate. ― Voiam chiar să vă spun, domnule profesor, că pe fața „doctorașului” am descoperit o anume lumină, dublată de o mimică de vulpe care a mirosit că În preajmă s-ar afla niscaiva zburătoare... ― Asta ce ar Însemna? ― Că individul este din nou pe cai. Ce fel de cai, nu vă voi putea spune. O fi fost lăudat pentru promptitudinea cu care și-a salvat șeful
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te-ai ascuns, omule?” - l-am Întrebat eu când a ajuns lângă mine. „Păi <celoveciiă au tranșee În jurul gării și al magaziilor. Întâmplarea face ca șanțul să se apropie mult de magazii. Așa că am mers ca pe bulevard și am mirosit și ce bagă ei În ele. În cele două de lângă linia ferată, depozitează muniții. În cele din spate, cred că aduc alimente... Dacă ziua am mers pe tranșee, atunci noaptea!... Am mai descoperit că magaziile și gara sunt păzite de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
anevoie... Ne gândeam la râpă ca la Sfânta Fecioară. Poate că mai erau vreo două sute de pași până la intrarea pe făgașul gârlei, când tot dinspre soare a apărut un alt avion. Acesta Însă era de vânătoare... Asta Însemna că ne „mirosise” observatorul de pe avionul de recunoaștere și ne-a dat În „grija” vânătorului... Alergam spre râpa Mântuirii noastre... Vânătorul cred că ne luase deja În colimator!... Mai aveam zece pași până În crăpătura râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
schimbară în cămeșoaie de noapte, stinseră lampa, ca să nu ardă gazul de pomană, și se întinseră pe patul tare de scânduri, cu saltea de paie, dăruit de Grigore ca zestre, unul la un capăt și altul la celălalt, ca să-și miroasă picioarele și să doarmă mai bine peste noapte. ...A doua zi, după plecarea lui Grigore, Virgil răsuflă ușurat și îi spuse neveste-sii, cu un zâmbet malițios, aruncându-și pe umeri un raglan verzuliu, antic și de demult, ca să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era pe punctul de a se anchiloza de-a binelea. În fața lui pe tejghea se vedeau înșiruite și deschise actele constatative, precum și procesul-verbal care urma să fie semnat. Ghiță Marangoci, care asistase tot mai apatic la ultimele verificări de gestiune, mirosind a transpirație și a trăscău de prune, văzând că Stelian terminase cu lucrul, se săltă de pe scaun și sughiță din fundul rărunchilor: Domn șef..., mormăi el umil și jalnic, domn șef... m-ai nenorocit!... Noi, Ghiță, să știi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
evidentă. Dacă m-aș scuza, nu m-ai crede, așa că îți dau buchetul ăsta de flori, se pomeni el spunând și îi întinse florile înclinându-se ușor, ca și cum ar fi vrut să-i facă o reverență. Felicia luă florile, le mirosi o clipă, cu un gest de politețe, apoi se uită în jur, căutând ceva. Amabil și săritor, Nichi Stelescu luă un borcan gol de pe pervazul ferestrei, ieși valvârtej pe ușă afară și, revenind peste puțin cu borcanul plin cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cine să defilăm la miting sau cu acuzația că ne-am erijat în lideri fără să ne consultăm cu nimeni... Mai sunt și grupurile lui Mihăescu, Grancea, Lizeanu, cu care trebuie să ne punem de acord... Pe Lizeanu l-am mirosit eu, e informator..., îi tăie vorba Nelu Ianolide. Remarca studentului fu urmată de câteva clipe de tăcere. De ce nu ziceți nimic de Nichi Stelescu? Cu gabaritul și cu darul lui de vorbitor, ne-ar fi de folos, veni Victor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se întoarcă, dar chelnerul care îi conducea, făcând temenele, îl asigură fără echivoc : S-a făcut, șefule ! Mulțam, ați fost foarte generoși !" Victor nu își amintește cum au ajuns în camera aceea scăldată în lumină violet și în așternuturile proaspete mirosind a parfum de brad. Nu va ști niciodată dacă orele sau clipele de dragoste petrecute cu femeia fără nume au fost adevărate sau au fost doar o halucinație, un vis. Dar indiferent ce a fost, senzațiile care îl împresoară îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Apu..., v-oi ruga sî intraț în casă până eo m-oi răpezî cu dânsu până la pichetu rusăsc. I-om adormi noi pi rusnaci cu niște șnaps dacă n-or hi dormind buștean de-amu." În încăperea scundă e cald, miroase a fum și a cartofi copți. De altfel, cojile carbonizate, puse într-un castron pe masa scundă, divulgă conținutul cinei lui Petrică din seara de duminică. Dora scotocește în poșetă, scoate un pix, rupe o foaie dintr-un carnețel. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
presupus pe unde să continuăm prin hățișul care s-a îndesit deîndată ce am început să urcăm dealul împădurit zărit în ajun și care s-a dovedit destul de abrupt. Înainte de amiază am fost întâmpinate de doi câini care ne-au mirosit, ne-au arătat colții și ne-au urmat pas cu pas. Câini ! Deci eram în apropierea oamenilor. Într-adevăr, erau câinii paznicilor coloniilor de muncă din zonă care ne-au identificat fără întârziere și ne-au luat la interogat. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
desigur aspru pedepsită pentru vrăjitorie. Dar nici de data asta nu au urmat nici înjurături, nici lovituri, nici amenințări. Mi-au cerut să îi conduc în "laborator", adică în încăperea bordeiului nostru destinată plantelor și s-au oprit îndelung să miroase și să pipăie modestele și puțin numeroasele putinele cu pomezi și ulcele cu fierturi și să se uite ca mâța în calendar la etichetele improvizate cu denumiri scrise într-o limbă necunoscută. Afară au mai exclamat de câteva ori : "Harașo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intre în incintă numai după ce ne-au verificat cu atenție "bumaga" de deținut. De jur împrejurul îngrăditurii cu sârmă ghimpată vegheau amenințătoare miradoare de pază. "Spitalul femeii", acesta era deci destinația noastră. Baraca în care urma să locuim era proaspăt văruită și mirosea a dezinfectant. Ne-a întâmpinat o femeie ursuză care ne-a arătat unde să ne instalăm : o cameră mare cu două paturi de spital, o masă și două scaune pentru mine și Minodora, o alta de aceleași dimensiuni dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înghițituri mici ca să pot savura gustul demult uitat, ca apoi să-l urmez fără întârziere în vizita de dimineață. S-a dovedit că Gerhard era un bun psiholog, căci m-a dus întâi în baraca noilor născuți. Văruită proaspăt și mirosind a spital ca și cea în care eram cazați, baraca avea doar o singură cameră ocupată de trei mogâldețe înfășate strâns în pânză albă. Nu m-am putut abține și l-am luat în brațe pe primul bebeluș care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]