1,977 matches
-
imaginară care devine, pe rînd, o țară mitică, o „țară de jale”, un colț de rai: „Șesuri, văi, norii din cer În urmă-i departe per. Cine-o vede, o zărește Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. În codrii mereu pustii Unde urlă fiare mii...” În acest peisaj global, totalizant, nuanțele se pierd. „Codrii de verdeță”, „munții [... ] răsunători” văile Înverzite, recile izvoare șopotitoare, plaiurile Îngerești, luncile armonioase formează un spațiu față de care poetul manifestă cea mai pură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prefăcătorie și de a vedea, din interior, mecanismul ei liric. Altfel zis: figurile crosului bolnav. O primă observație pe care o putem face este că suferința a fost totdeauna scutierul iubirii. Numai dragostea nefericită are istorie (Rougemont). Iubirea fericită se mistuie fără a lăsa mari urme. Poezia Începe de-abia de la un anumit grad de insatisfacție În dragoste, iar forma ei pasională (iubirea ca pasiune) are, ne asigură toți filozofii, culoarea și gustul tragediei. Prima figură a iubirii conachiene este aceea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prea mic, dragul meu, și nu e bine să te bagi în asemenea treburi. Dar cei mari de ce au voie? Du-te acum, fiule, am atâta treabă pe cap, vorbim noi altădată, te-a căutat preotul azi-dimineață. Când mânăstirea se mistuia în tăcerea totală a nopții, întreruptă când și când de cântatul unor cocoși nebuni care luau licuricii drept geana zorilor, Tommaso se învârtea pe salteaua lui pradă unei devălmășii de gânduri chinuitoare. Mai înaintea tuturor unul îl muncea cel mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
taine, mai ales când inima noastră e curată. Știi de ce ți s-a arătat șarpele? Fiindcă ai inima curată, ești un înger. Oh, Tommaso, Tommaso! Și numai fiindcă ai văzut un șarpe pe altar te-a adus aici să-ți mistui zilele? Mă cred nebun. La început voiau să mă ardă de viu, pe rug, eram pentru ei un necromant, un vrăjitor, adică unul dintre cei ce-l neagă pe Dumnezeu și trec în slujba diavolului pentru a ieși învingători; apoi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o sticluță cu gaz și le dădu foc. Ramurile se aprinseră dintr-odată, de parcă focul zăcuse până atunci în ele și acum se eliberase. Flăcările se înălțară tot mai sus, cățărându-se unele pe altele, scânteile urcau și mai departe, mistuindu-se în aer ca niște licurici zburători. Crengile pârâiau și se zbăteau, de parcă focul le dădea viață, adunându-le într-un stâlp orbitor. Apoi, la fel de brusc cum izbucniseră, limbile de foc se traseră înapoi între buzele cenușii. Petrache stătuse atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e din ce-mi aduc aminte... Nu toate erau amintiri de demult. Asta pe care o stârnea mirosul de portocală de sub pernă era atât de aproape, de parcă nici nu se întâmplase încă. O aștepta să vină, cu ochii ei care mistuiau lumina, cu pielea albă ca o pojghiță de marmură și cu pasul săltat, asupra căruia pământul nu avea nicio putere... Închise ochii, în somn se putea apropia de ușă și, trăgând zăvoarele, putea s-o deschidă... Privită de la poalele dealului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce, scor monind prin gunoaie, nu se mai știu deosebi unii de alții și de rămășițele prin care caută. Apoi se opriră la porțile cele mari dinspre apus, acolo unde, sub arcadele catedralei celei mari, puteai vedea cum lumea se mistuie, cum măruntaiele ei dau viață și moarte în același timp. Aici se rugară pentru toți cei ce aduc daruri, adăugând prinosul lor muntelui acestuia și neștiind că îi leagă nu atât cele ce rămân, cât mai ales cele de care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și un extaz al sfinților, la aceștia extazul luând forma unei uimiri duhovnicești<footnote Ibidem, p. 164. footnote>, a unei contemplări conștiente, senine și neîncetate a lui Dumnezeu<footnote Arhiepiscopul Basile Krivocheine, În lumina lui Hristos, p. 381. footnote>. Lumina mistuie semnele și petele păcatului, arde în chip nears patimile inimii, prin ea sunt alungate și izgonite toate puterile întunericului.Orice suflet care nu vede lumina vieții care strălucește zi și noapte e pedepsit, rănit, îmblânzit, dus, legat și străpuns în
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
dumnezeiască, luminat fiind de însăși Lumina cea neapropiată, calcă în picioare pe stăpânul întunericului ca pe niște frunze care au căzut la pământ dintr-un pom înalt<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeiești, 33.., p. 200. footnote>. Lumina mistuie urmele păcatului: Lumina Ta care strălucește în jurul meu îmi dă viață, Hristoase al meu, căci vederea Ta e viață și înviere. Dar modul lucrărilor luminii Tale nu pot să-1 spun, deși am cunoscut și cunosc cu fapta acest lucru, Dumnezeul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
uremie, cea mai grozavă boală, ce poate aici rezistența morală? . - Vom vedea, domnule Gulimănescu! zicea Hagienuș. . - Din nefericire, insistă Gaittany, pare că totul e pierdut. Nenorocitul! . Nu era totul pierdut, cum dovedi Conțescu în ciuda tuturor verdictelor. Zăpada cea teribilă se mistui ca prin farmec și apăru un soare radios. Ca și înviorat, geograful se ridică în capul oaselor, se pipăi cu palmele pe obraji și zise: . - Ar trebui să-mi aduceți un bărbier, prea mi-a crescut barba! Dorința îi fu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de dramatism, inapte parcă a deveni vreodată eroi de roman". Un joc al asociațiilor neașteptate se dezvoltă prin Ioanide, erou tragic cel puțin într-o latură a sa, erou atins de evenimente prin moartea copiilor, ca un "Meșter Manole dublu", mistuit de "universal" și ignorând "particularul" până în ceasul conflictului sau cu o lume înspăimîn-tătoare, desfigurată de ură și crimă. Spectacolul inteligenței e prezent în fragmente ce pot fi oricând incluse în seria eseurilor călinesciene, precum paginile despre "idilicul rural" (hiperbola e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
între elementele esențiale ale vieții noastre sunt relațiile umane, comunitatea cu cei asemeni nouă. Ele ne dau consistență, noblețe și forță de a trăi. Privit din punctul acestora de vedere, individualistul luminat "trăiește din ce în ce mai mult ca un străin printre străini, mistuit de un dor deznădăjduit după un atașament pe care propria sa gândire l-a distrus" (Scruton, 2011, p. 44). Totodată, o comunitate se poate prăbuși în "praful și pulberea individualității", precum se exprima Ed. Burke în recunoscuta sa lucrare Reflecții
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
obișnuit al vieții, și care, odată ieșit din cercul magic al înrâuririi diavolești, își reia ritmul normal de viață; s-ar putea spune că cine se folosește de practica vrăjitorească este pedepsit, așa cum a fost și coana Marghioala la bătrânețe, mistuită de incendiul care i-a ars hanul din temelii. Astfel revenim la aceste apropieri, care nu sunt propriuzis istorice pentru că nu avem fapte care să justifice ponderea unor influențe exterioare, ci numai tipologice. Toate variantele tipului voltarian, Mérimée sau France
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
bătrân " - espresia cea mai {EminescuOpIX 196} desprețuitoare de care se poate servi un turc - încetase de-a domni. Împrotiva ghiaurilor în genere sultanul nu numai că n-are antipatie, ci din contra îi laudă; numai pe greci nu-i poate mistui și-i încredințat că, în tot Țarigradul, grec cinstit și de treabă nu se află. - Doamne! Cum nu putem și noi să-i trimitem peșcheș câțiva greci de București, marfă extrafină frizată la Paris, pentru ca acest sultan, iubitor de hărți
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bună pace. Sarcina iubirei o luăm toată asupra noastră și fie ei încredințați că am fi tot atât de zeloși apărători ai existenții lor ca și ai neamului nostru. Cât despre austriaci, cu ei treaba stă altfel. Nu credem să putem vrodată mistui acea mestecătură de evreu, german și slav care ni se prezentează sub mutra beamterului și jurnalistului austriecesc și care în vremea din urmă A 'nceput să facă politică pan-germanistică și să jure în numele sahastrului de la Varzin, care nici cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Ungariei și României, o dovadă că amândouă țările acestea sunt jertfele unei esploatări comune. Dar pe când România, prin justă frică de elementele străine și prin recunoașterea ranelor sale, are posibilitatea de a ajunge la întremare, îndată ce va înlătura scamatoriile care mistuiesc puterile ei cele mai bune, Ungaria a?? supt veninul în nobilele sale vine, și-a {EminescuOpIX 260} robit economicește popoarele sub dibaciul titirez austro-evreiesc, care-n Buda-Pesta își pune pană de cucoș la pălărie, precum bea în Viena bere în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Pesther-Lloyd, organ redactat de evrei și după el Journal des Debats (item) descriu scene sălbatice din Turkestan ca petrecîndu-se în România. Fie liniștiți. Un fir de păr din capul suditului chezaro-crăiesc n-a fost atins de nimenea, nici averea lui mistuită de mînele populației românești. Un agent al guvernului unguresc zvârle dintr-o școală zidită de români băncile afară, esmite pe învățător și pe preot, își bate joc de un sat de grănițeri cari depururea au luptat pentru Casa de Austria
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lucrurilor ce s-au prezentat conștiinței noastre" și daca un copil nu-și poate analiza o noțiune nu-i un semn că n-o are, precum daca un om nu-și poate esplica mistuirea nu-i un semn că nu mistuie. Abstracția, formarea de noțiuni e o funcție involuntară a creierului, cum mistuirea e o funcție involuntară a stomacului. Și orice abstracție e o noțiune în sens logic, căci logica nu garantează deloc că noțiunea e dreaptă sau nu. Aceasta-i
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
diosăbiască moșia Sasul di moșia Dumbrăvița”; -să reconstituie și să restabilească hotarele moșiei stolnicului Ștefan Dia de la ținutul Tecuciului, „anumi Sasul de Gios, cari acum să numește Dimaciul, după numele unei gârle cu care să megieșăști”, deoarece documentele avute „fuseseră mistuite la vremile răzmerițelor în mănăstirea Precistii din Gălați”, incendiată; -să rezolve și pricina „ce au avut răzășii de Umbrărești cu dumnialui stolnic Ștefan Dia” care, între timp, se jeluise și reclamase că răzeșii umbrăreșteni i-au scurtat moșia sa, Sasul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
capabil de mișcare și de putere decizională, înălțat fiind până la a opta sferă, de unde poate privi retrospectiv 984 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 305. 265 și poate râde pe seama lamentațiilor sale jalnice, așa cum altădată râdea de prietenii cuprinși și mistuiți de fiorul dragostei. Părăsește lumea pe care a iubit-o râzând în sine și fiind condus de Mercur spre o ultimă destinație, de data aceasta divină. Ca ființe umane, cei doi îndrăgostiți nu au putut rezista impulsurilor propriilor naturi: Cresida
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
contractă și Îl condensează, În vreme ce arșița Îi slăbește forța, făcându-l să-și piardă consistența și vigoarea. Iar când un foc arde direct sub razele soarelui, activitatea sa este și mai redusă; aprinde cu mare greutate lemnul (D) și Îl mistuie mult mai domol. Totuși, după părerea mea, cauza fenomenului trebuie raportată mai degrabă la calitatea uleiului. Nu este de respins ideea că, mai demult, uleiul provenit dintr-un pomișor de măslin era fluid și puțin hrănitor. Ceva mai târziu, când
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
capabil de mișcare și de putere decizională, înălțat fiind până la a opta sferă, de unde poate privi retrospectiv 984 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 305. 265 și poate râde pe seama lamentațiilor sale jalnice, așa cum altădată râdea de prietenii cuprinși și mistuiți de fiorul dragostei. Părăsește lumea pe care a iubit-o râzând în sine și fiind condus de Mercur spre o ultimă destinație, de data aceasta divină. Ca ființe umane, cei doi îndrăgostiți nu au putut rezista impulsurilor propriilor naturi: Cresida
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din fondul lexical, concepte. Le devorează pur și simplu în orice anotimp, proaspete sau conservate. Așa de pildă, cineva îmi semnala că un mare romancier român utilizează maximum 500 de substantive. Au rămas numai cele indigeste. Pe celelalte le-a mistuit. Dar dintre toate tipurile de vorbe care sunt ingerate cu o viteză înfricoșătoare, delicioase par să fie mai ales prepozițiile. De ce? Poate pentru că sunt mai mici și nu se pot apăra. Sau pentru că, în graba omului de a se îndestula
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
articulat dânsul cu greu. Atunci am înțeles că vom avea un Consiliu ales la beție, sau, dacă vreți, într-o stare psihedelică. Acasă am recitit 50 de pagini din Muntele vrăjit. Fascinantă această adaptare la capriciile unei maladii care te mistuie, și la rigorile implacabile ale unui sanatoriu de muribunzi, în fond un ospiciu deghizat. decembrie, 1996 Unde au dispărut traducătorii? Dacă schimbările importante din societatea noastră de după 1990 au bulversat serios scriitorul basarabean, care nici acum nu-și poate regăsi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Isaia, descrie figura lui Cristos care nu avea să fi un războinic, ci un dușman și un distrugător al războiului însuși. Isaia spune că încălțămintea zgomotoasă a războinicului și haina-i stropită de sânge vor fi aruncate în foc și mistuite în flăcări... pe Cristos îl numește Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să vină; El va da împărăției sale o pace fără de sfârșit ca să o întărească și s-o întemeieze prin judecată și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]