21,271 matches
-
Michelangelo, autoportretele lui Rembrandt și Van Gogh, concertele pentru pian ale lui Mozart, simfoniile lui Beethoven, Tristan și Isolda wagneriană. Popoarele s-au stins, dar simbolica mitului lui Ghilgameș rămâne peren, cultura greacă s-a înnemurit în cultura europeană prin mituri precum Apollo, Orfeu, Dionysos, prin ideea de "secțiunea de aur" sau "proporțiile divine", iar presocraticii au fundamentat întreaga filozofie ulterioară occidentală. Vedele indiene au creat viziunea unui întreg popor, întruchipată în operele lor culturale poezia, sculptura, pictura, arhitectura. Configurația spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gândirii, vorbise și Giordano Bruno, precum a vorbit și Eminescu. Also sprach Zarathustra opera nietzscheană capitală, este un vast poem filozofic cu elanuri vizionare, profetice. Nietzsche și-a ales drept simbol al gândirii sale pe profetul iranian, din al cărui mit momente importante au fost preluate, după șapte veacuri, de mitologia creștină. De asemenea, filozoful german a publicat și poeme (Poezii, Sentințe, Cântecele lui Zarathustra, Ditirambe către Dionysos) toate polarizând în jurul ideilor din Așa vorbit-a Zarathustra. Gândirea lui Nietzsche este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Dumnezeu, poezia este metafora lumii ideale a omului. Dacă lumea este răsfrângerea ontologică a divinității, poemul este reîntemeierea ontologiei, de la punctul lăsat de Creator la un pisc cât mai aproape de potențialitatea sa ideală. Prin justiție poetică Nietzsche a conceput mitul eternei întoarceri, un dar făcut de viață celor care au crezut în ea. Poetul causa sui Poetul re-creează lumea, lucrurile ca simbol al său însuși: fiind propriul său creator, el devine o primă cauză causa sui. Poetul este cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spirit divin eram noi". Și pentru Dante, în finalul Paradisului, justiția poetică a iubirii suie la divinitate L'amor che move il sole e l'altre stelle. La fel pentru Goethe în poezia Mai înaltul și cel mai înalt: Ungehemmt mit heissem Triebe Lässt sich da kein Ende finden, Bis im Anschaun ew'ger Liebe Wir verschweben, wir verschwinden. "Liberi, în zbor arzător/ Vom sui fără hotare,/ Pân'ce-n veșnica iubire/ Ne vom soarbe, vom dispare." Există și o justiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întâlnim ambiguitatea de la Pindar până la Dante, Shakespeare sau Rimbaud, pentru ca din secolul trecut ea să devină un recurs iterativ, primatul fiind deținut de suprarealism, poezia experimentală, poezia concretă alături de teatrul absurdului și filozofia paradoxurilor, model Sartre, Lacan, Derrida. Apelarea la mituri grecești, biblice și mai cu seamă la metaforă, asigură înțelesul plurivoc al unor creații. Ambiguitatea unui poem poate fi datorată unui travaliu volițional, a unui joc de a conferi deschideri diferite receptării, sau este reflexul ambiguității a însăși cunoașterii umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Iar Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia ne poartă la cea mai înaltă spiritualitate, deasupra noastră, cum cerea Nietzsche. * Pleonastic vorbind, poezia nu poate fi decât orfică. Astfel, potrivit mitului tracic al lui Orfeu, în creuzetul alchimic al unei poezii intră cele trei elemente, despre care am mai discutat în alt capitol: melodicitatea; caracterul incantatoriu fermecare, vrăjire (thauma lui Pindar, incantamentum al lui Ovidiu, Zauberung hölderlinian, enchantement al lui Rimbaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reală, viața, lucrurile într-o icoană ideală. Este un act de iubire. Nu ne putem apropia de celălalt, nu ne putem bucura deplin de viață lumii decât prin această transpunere care constituie însuși modul nostru de a fi și acționa. Mitul Mitul constituie o modalitate demiurgică a omului de a se elibera de realul comun și de a-i da forme și însușiri supuse voinței imaginarului său, întrecând astfel natura. Mitologia greacă a constituit și constituie încă un izvor de nesecătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
viața, lucrurile într-o icoană ideală. Este un act de iubire. Nu ne putem apropia de celălalt, nu ne putem bucura deplin de viață lumii decât prin această transpunere care constituie însuși modul nostru de a fi și acționa. Mitul Mitul constituie o modalitate demiurgică a omului de a se elibera de realul comun și de a-i da forme și însușiri supuse voinței imaginarului său, întrecând astfel natura. Mitologia greacă a constituit și constituie încă un izvor de nesecătuit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a-i da forme și însușiri supuse voinței imaginarului său, întrecând astfel natura. Mitologia greacă a constituit și constituie încă un izvor de nesecătuit pentru cultura universală și, desigur, propria mitopee pentru culturi cum sunt cea indiană sau chineză. Mitul, basmul, conțin și dezvoltă simbolurile fundamentale ale onto-axiologiei umane în drumul spre a accede la valorile eterne. Marii creatori din toate timpurile și-au luat modele emblematice din această mitologie: de pildă, miturile privind pe Prometeu Apollo, Dionysos sau Orfeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
culturi cum sunt cea indiană sau chineză. Mitul, basmul, conțin și dezvoltă simbolurile fundamentale ale onto-axiologiei umane în drumul spre a accede la valorile eterne. Marii creatori din toate timpurile și-au luat modele emblematice din această mitologie: de pildă, miturile privind pe Prometeu Apollo, Dionysos sau Orfeu, revin constant în creațiile lor, de la autorii greci și până la Beethoven și Goethe, Nietzsche și Rilke. Poezii precum Ghilgameș la babilonieni, sau Miorița la români, exprimă constanta viziunii despre moarte la babilonieni profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
exprimă constanta viziunii despre moarte la babilonieni profund tragică, la noi apoteotică , moartea fiind concepută ca nunta omului cu natura, devenită mireasa lumii, act de înveșnicire a vieții. Este interesant și revelator faptul că acela care îndrăgește cel mai mult mitul, povestea, deci alt posibil, care întrece realul, este copilul, deși el nu știe încă să judece valoarea realității. El este frate cu poetul care, de asemenea, evadează din realitatea comună, nesemnificativă. El nu rămâne sclav al realului, al complexului infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din afară, așa cum urmează să fie copilul mai târziu. Un mare mister: are copilul o conștiință apriorică a dezamăgitoarei vieți zilnice și are, tot aprioric, dorința transcenderii prin miraculos a vieții care va urma s-o petreacă ? Pentru el basmul, mitul este un joc de-a realitatea, un joc al imposibilului fabulos. Poetul este cel care rămâne în starea de har a copilului. Arta este primul copil al frumuseții omenești, al frumuseții divine. Al doilea copil este religia, sunt zeii, afirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fost considerați în diverse culturi, fie zei vicioși, ca de pildă la asiro-babilonieni, fie Maya și zeița Kali la indieni, fie o lege incomprehensibilă precum moira în Grecia antică, fie rătăcirea omului în complicitate cu un șarpe, cum a imaginat mitul iudaic. Vechiul Testament este o oglindă cvasi completă a răului uman. Din primele zile, prin amintitul scenariu mitic cu un șarpe și un măr, omul este umilit și condamnat la suferință și moarte pe toată eternitatea; din primele zile are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
antisens în poezie 144 Poezie și ambiguitate 150 Neliniște și catharsis 158 Poemul și cvadratura cercului 176 Poezia și absurdul 176 Absurdul temă existențială 176 Absurdul antipoezie 176 Suferința stare filozofică 176 Poezia cel mai înalt posibil 176 Metaforele 176 Mitul 176 Armonia 176 Morala poeziei 176 Eliberarea poetică 176 Poezie și imposibil 176 Antidotul 176 Poezie și transposibil 176 De același autor Poeme: Laudă formei, Ed.Tineretului, 1969; Constelația Hyperion, Junimea, 1978; Orfeu și Euridice, Junimea, 1986; Inițieri, Timpul 1999
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
comune, modele comportamentale (participare, întrajutorare), acțiune și identitate (identitate colectivă, organizare în jurul unui principiu cultural valoric). Orice etnie are câteva fundamente sau dimensiuni etnice esențiale, cum ar fi: - un nume colectiv, care este marca identificabilității etniei în sursele istorice; - un mit comun al originii; - împărtășirea unei istorii și a unei culturi; - un sentiment al apartenenței și o solidaritate activă; În cadrul comunităților de staroveri, elementele esențiale care au susținut activă unitatea oamenilor au fost religia și limba vorbită, care au asigurat de-
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
îți zice că, dacă te-ai ridica de pe scaun, ți-ai pune haina pe tine, ai porni-o cu pas șovăielnic la început, apoi sigur, către ieșire, tinerelul acela s-ar avânta ca din pușcă după tine; i-ai sparge mitul, l-ai putea vedea coborând din sferele lui înalte direct în pielea de om, desfigurat, supus furiei de cea mai joasă speță. Cerându-ți banii pe consumație, gata să sară la bătaie. Și totuși nu ai curajul. Cum să pretinzi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
definitoriu pentru o operă literară. În cazul ALEXA MIHAELA, cele două titluri ferme, Labirint la prima carte (apărută în 2014) și (aflată încă în manuscris) confirmă din plin aprecierea. Labirintul este unul dintre cele mai generoase simboluri ale umanității, traversând mituri, fiind imaginea triumfului minții asupra trupului, cuprinzând toate ezitările noastre venite din ezitări, multiplicări, reveniri. Este prin epură, un mit al zborului, ajuns tragic în mitul icaric, iar și un mit al iubirii, firul Ariadnei devenind o sintagmă generoasă și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și (aflată încă în manuscris) confirmă din plin aprecierea. Labirintul este unul dintre cele mai generoase simboluri ale umanității, traversând mituri, fiind imaginea triumfului minții asupra trupului, cuprinzând toate ezitările noastre venite din ezitări, multiplicări, reveniri. Este prin epură, un mit al zborului, ajuns tragic în mitul icaric, iar și un mit al iubirii, firul Ariadnei devenind o sintagmă generoasă și tulburătoare. Clipele fragile est clar un oximoron, adică acea figură de stil care conciliază antonimele sau unifică în sintagmă două
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din plin aprecierea. Labirintul este unul dintre cele mai generoase simboluri ale umanității, traversând mituri, fiind imaginea triumfului minții asupra trupului, cuprinzând toate ezitările noastre venite din ezitări, multiplicări, reveniri. Este prin epură, un mit al zborului, ajuns tragic în mitul icaric, iar și un mit al iubirii, firul Ariadnei devenind o sintagmă generoasă și tulburătoare. Clipele fragile est clar un oximoron, adică acea figură de stil care conciliază antonimele sau unifică în sintagmă două entități incompatibile. Timpul se caracterizează prin
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
unul dintre cele mai generoase simboluri ale umanității, traversând mituri, fiind imaginea triumfului minții asupra trupului, cuprinzând toate ezitările noastre venite din ezitări, multiplicări, reveniri. Este prin epură, un mit al zborului, ajuns tragic în mitul icaric, iar și un mit al iubirii, firul Ariadnei devenind o sintagmă generoasă și tulburătoare. Clipele fragile est clar un oximoron, adică acea figură de stil care conciliază antonimele sau unifică în sintagmă două entități incompatibile. Timpul se caracterizează prin durată, el este un continuum
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
scena de recunoaștere sau cea de tip agonă; de asemenea s-a avut în vedere și modul în care piesele sunt ancorate în realitate, răspunzând nevoilor ideologice și religioase ale societății elene de acum trei milenii. Dacă în societățile arhaice, miturile erau valorificate ca reale, sacre și exemplare, noutatea lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se regăsesc și în dramaturgia contemporană. Dintre operele dramatice apaținând secolului al XX-lea, au fost
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
răspunzând nevoilor ideologice și religioase ale societății elene de acum trei milenii. Dacă în societățile arhaice, miturile erau valorificate ca reale, sacre și exemplare, noutatea lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se regăsesc și în dramaturgia contemporană. Dintre operele dramatice apaținând secolului al XX-lea, au fost luate în discuție trilogia lui O`Neill, Din jale se întrupează Electra și piesa Muștele, de J. P. Sartre; prima oferă o interesantă actualizare
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
antici. Dacă figura Electrei a reușit să înfrunte timpul, aceasta s-a datorat și faptului că ea s-a impus ca un personaj ce a avut menirea să țină trează conștiința mulțimii, devenind simbol al dreptății. După cum s-a văzut, mitul rămâne pentru dramaturgia contemporană o inepuizabilă sursă de inspirație, a cărei apropiere înseamnă transpunerea unor (străăvechi întrebări în atmosfera și problematica zilelor noastre. Întrebări care, în cele din urmă, se constituie în permanențe ale umanității. I. Nașterea tragediei I.1
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
conținutul său educativ și moral. Și Aristotel 2 situa teatrul la temelia educației omului. Autorii, coregii, actorii și coriștii se bucurau de cea mai înaltă stimă, semn că vechii greci iubeau mult teatrul. I.2. Tragedia și epopeea; tragedia și mitul Modelul cel mai imitat este Homer; calitățile esențiale ale artei grecești sunt prefigurate în operele sale. Importanța acestora e demonstrată și prin faptul că, de-a lungul secolelor ce au urmat, ele au rămas baza învățăturii, a creației artistice, a
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
neam și de cultură. Legendele din epopeile homerice sunt cunoscute de toți, ceea ce asigură o bună înțelegere din partea publicului. În plus, ele înfățișează eroi în deplina lor măreție, ceea ce va emoționa pe spectatori. Materia împrumutată de tragedie de la epopee este mitul care, până în secolul al V-lea, desemnează o povestire, un discurs. Cu timpul, termenul ajunge să însemne o povestire 10 exemplară care se referă la un trecut îndepărtat. În Antichitate, miturile erau pe buzele tuturor în chip de parabole, pentru
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]