4,567 matches
-
în blândeța după-amiezii, cunoscându-ne. I-am aflat și numele, deși nu era nevoie de asta, ca să fim prietini. Îl chema Ghirgor Misir. Nu i-a făcut deosebită plăcere aflând că numele Misir, adică egiptean, se aude și la armenii moldoveni. Totuși, al șaptelea păhărel să-l bem în cinstea armenilor din țara domniei tale, mi-a zis el. Și ei și noi suntem frați cu piramidele. A aflat că am văzut magazinul de antichități care se numește Seraiul Vechi. — Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jud. Vaslui, locul unde a fost bătălia lui Ștefan cel Mare cu turcii.” Plutonier Rotaru, Reg. 26 , Infanterie Ce scria istoria: „Ștefan avea o armată mare, cum n-a mai strâns sub steag românesc, până la Regele Carol, 40.000 de moldoveni, mai toți țărani. Armata turcească de 120.000. Locul luptelor a fost județul Vaslui. Ziua luptei, după unele izvoare, ar fi fost 6 ianuarie 1475. Ștefan nu o precizează, ci o scrie, lângă Bobotează.” Aici a fost cea mai mare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o scrie, lângă Bobotează.” Aici a fost cea mai mare biruință a lui Ștefan cel Mare... Totuși n-a fost luptă prin surprindere, nici câștigată fără pierderi mari, când turcii s-au întors contra lui Ștefan care a pierdut mulți moldoveni. Ba, într-un moment, lupta părea pierdută fără intervenția lui Ștefan, care a sărit însuși în mijlocul turcilor și le-a sfărâmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu. În ziua de 25 ianuarie, scrie Ștefan tuturor prinților că a fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sălbatici, aruncați la atac pentru a jefui teritoriile cu urmeau a fi invadate și, mai ales, pentru a instaura teroarea. Dar atacul lor se desfășura, de astă dată, În gol. Dincolo de graniță nu puteau Întâlni decât zăpezile, pustiul și săgețile moldovenilor. - Câți? Întrebă voievodul, gânditor. - Între trei și cinci mii. Alte două mii Încearcă trecerea mai la nord, prin ținuturile Vrancei. Pe unde găsesc vadul cel mai puțin apărat vor chema primul val de douăzeci de mii de spahii, care așteaptă ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În această după-amiază. Drumurile sunt libere. Dar cetățile sunt păzite de puțini oșteni. - Nu putem fi peste tot, spătare... spuse voievodul. Toată suflarea Moldovei e aici, la Vaslui. - Patruzeci de mii de oameni, spuse spătarul Albu. - Patruzeci de mii de moldoveni și cinci mii de secui, completă Pop. Niciodată Moldova n-a ridicat o oaste atât de mare. - Niciodată Moldova n-a fost atacată de o oaste atât de mare, spuse Ștefan. Mâine vom da piept cu o armată de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu știm unde se află? Cum ne dăm seama cât de aproape e dușmanul și ce forțe angajează În luptă? Căpitanii se strânseră din nou În fața hărții, privind consternați. Oană avea, din nou, dreptate. Ceața era un dezavantaj atât pentru moldoveni, cât și pentru turci. Iar vremea continua să se Încălzească. Deci și dimineață va fi tot ceață. - Care e soluția ta? Întrebă Ștefan. -Singura rețea de semnale rămasă În funcțiune este cea a Apărătorilor! Informațiile, În fiecare minut, vor face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub tirul arcașilor. Spahiii trecură peste cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect organizat. Avangarda Semilunei fu decimată de sulițele moldovenilor. Podul nu putea fi trecut. - Arcași În linie la malul Bârladului! porunci Ștefan ascultând zgomotele urdiei, care se Întindeau În Întreaga luncă. Lansare continuă de săgeți, Înainte de contactul vizual! Apărătorul transmise semnalul. Bătălia Începea nu doar În jurul podului, ci de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lungul Întregii lunci a Bârladului, În zona În care râul se unea cu apa Racovățului. Turcii forțau din nou podul, dar avansau, În același timp, pe Întregul front. Cei care Încercau trecerea apei prin vaduri cădeau sub săgeți. Dar avantajul moldovenilor scădea repede sub presiunea numărului copleșitor al dușmanilor. În jumătate de ceas podul se afla sub controlul unui regiment de ieniceri, care nu mai putuseră fi zdrobiți de călăreții lui Pop. Apoi pe pod trecură, În fugă, alte cinci regimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai mulți. Ștefan reveni, Înconjurat de Apărători, pe dealul Tutovei. Era alb la față. Dar primejdia cea mare trecuse. Ceața Începea să se ridice și câteva raze firave de soare se iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră pe firul văii. Urdia Își schimbă rapid tactica. O forță masivă de gemlii, spahii și ieniceri formară un vârf de atac spre dreapta, de unde se aștepta atacul moldovenilor. Apoi, biciuit de noi ordine ale beglerbegului Soliman, corpul de peste cincizeci de mii de războinici declanșă atacul pe firul văii, urcând spre trâmbițași. Ziua nu era sfârșită. Bătălia pentru Moldova nu se Încheiase. De pe dealuri răsunară buciumele. Din depărtări se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor aflate În luptă și revenirea gărzii din Încleștarea cu Apărătorii. „Deci asta era... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și preferase să se retragă. Ciocnirile erau scurte, căci Apărătorii loveau, dispăreau, lansau săgeți, apăreau din nou În alt loc, ucideau tot ce găseau pe flancuri, fără a intra În adâncimea dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren, pe când spahii erau nevoiți să păstreze formația de apărare, fără a putea lansa șarje În pădurile Înșelătoare, acoperite de cețuri, din apropierea fluviului. Esențialul era ca prizonierul să fie transportat pe malul celălalt și de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tot... - Îngerii... O tehnică bună de apărare, pe care tatăl tău a Învățat-o aici, În Republica Veneția, pe vremea când avea vârsta ta. Să mergem. Calul acela murg, cu șaua neagră, e al tău. Vom vorbi pe drum. Apărătorii moldoveni Își luară rămas bun de la echipajul căpitanului Morovan, care rămânea la Veneția, și săriră În șei. Angelo alese străduțele cele mai puțin circulate și observă că Alexandru căuta cu privirea palatul Frassetti, deși știa că nu are șanse să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se mișcau trupe de cavalerie, se ascuțeau săbii tocite de exerciții. Undeva se auzea sunetul melodios al unei mandoline. „Italienii... ” gândi, ușurat, Alexandru. Italienii și muzica lor pe care o duc pretutindeni. - Aveți pregătite corturi Încălzite, le spuse Angelo Apărătorilor moldoveni. Veți primi de mâncare și uniforme noi. Aveți cai. Mâine și poimâine sunteți liberi să vă odihniți și să transmiteți mesajele detaliate către voievodul Ștefan. Apoi, până la alte ordine, intrați În programul de antrenament al Apărătorilor. Îi veți cunoaște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
schimbări grave de situație vor cere plecarea voastră. Simțiți-vă la voi acasă, Într-o țară latină și europeană, ca și a voastră. Ne vedem mâine. Angelo se Îndepărtă și intră În mijlocul Apărătorilor italieni, care se aliniară și prezentară salutul. Moldovenii descălecară, În afară de Alexandru. Tânărul ezită la Început, apoi dădu pinteni și Îl urmă pe Angelo. Asistă la prezentarea onorului și la raportul comandantului pe care Îl lăsase În locul lui. Era un francez Între patruzeci și cincizeci de ani, Înalt, voinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trebuie să asigur transferul Cuceritorilor spre alte structuri militare. Amir, de ce crezi că târgul de cai de la Belgrad e atât de important? - Fiindcă participă o herghelie moldoveană. - Moldoveană? -Herghelia de la Murgești, a logofătului Litovoi. E ceva cu totul neobișnuit. Niciodată moldovenii n-au participat la acest târg. Sunt prea departe. - Crezi că e o acțiune acoperită... - Nu știu. Dar orice e posibil. Multă lume Îl caută acum pe căpitanul Oană. Și puțini din cei care Îl caută Îi sunt prieteni. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
noi luptătorii moldoveni din misiunea Istanbul. - De acord. Trezește-i și adu-i În coloană. Haine groase, arme. Merinde avem noi, pentru tot drumul. Alexandru fugi În cabană, se Îmbrăcă de drum, apoi dădu deșteptarea În dormitorul unde se aflau moldovenii. Antrenați să reacționeze rapid În situații de urgență, luptătorii ieșiră În două minute, echipați și Înarmați. Gabriel se duse la Angelo și ceru permisiunea să vorbească. - Prego... spuse comandantul. - Commandante, este adevărat că a fost găsit căpitanul Oană? - Adevărat. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
E tot ce voiam să știu. Din acest moment, misiunea Istanbul devine misiunea Balcani, iar Apărătorii moldoveni sunt gata să-și dea viața pentru salvarea căpitanului. Apoi, Întorcându-se spre micul contingent moldovean, ordonă: - În șei! Ne așteaptă căpitanul nostru! Moldovenii Încălecară, cu fețele strălucind. Aveau șansa extraordinară de a participa la o acțiune comună cu Apărătorii italieni, Într-o misiune pe care și-o doriseră din clipa În care aflaseră de evenimentele din Moldova. O misiune care Îi făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de evenimentele din Moldova. O misiune care Îi făcea să uite de somn, de frig și de pericolele care Îi așteptau. Salvarea căpitanului Oană. Angelo ridică brațul, dând semnalul de plecare. Peste tropotele cailor se auzi doar o voce dintre moldoveni: - Să-l ferească Dumnezeu pe ăl de ne-o sta În cale... 15 februarie 1476, Serbia, nordul munților Balcani - Cred că au venit... șopti Mihajlo, ca să nu trezească rănitul. - Crezi? Întrebă Jovanka, mirată. Au venit sau n-au venit? - Străjile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
simțea și el același ritm crescendo pe care Îl simțea Alexandru. Erina stătea lângă el, cu mâna pe mânerul sabiei ușor Încovoiate, moldovenești. Ca să ajungă la el, dușmanii ar fi trebuit să treacă de rândurile Apărătorilor, să treacă de grupul moldovenilor, aflat În jurul căruței și al Erinei, și, poate, să treacă de zidul de săgeți al Cuceritorilor lui Amir Baian. Deocamdată, căpitanul Oană era În siguranță. Alexandru Își Întoarse privirea spre creasta stăpânită de Mihaloglu. Și observă, cu uimire, că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
destrămându-le liniile, În timp ce Apărătorii din preajma lui Angelo atacară centrul. În jurul celei de-a doua căruțe, În care se afla Într-adevăr căpitanul Oană, rămăseseră trei cercuri concentrice de apărare, alcătuite din Apărătorii italieni călări, comandați de Angelo, din cei moldoveni comandați de Gabriel și de opt luptători, câte doi la fiecare punct cardinal, coborâți de pe cai, cu scuturile În mâna stângă și săbiile În mâna dreaptă. La capul căpitanului veghea Erina, cu sabia scoasă din teacă, iar În stânga lui, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu auzi ce vorbeau cei doi și nici nu era sigur că, până la urmă, Își spuseseră ceva. Dar văzu că Angelo Înclină capul, ca și cum ar Încuviința, iar Amir se apropie de căruța În care se afla căpitanul Oană. În fața lui, moldovenii făcură zid. Dar comandantul Apărătorilor făcu un semn, iar zidul se desfăcu. Lângă rănit nu se mai afla decât el, Alexandru, alături de Erina. Iar el se supuse unei porunci pe care n-o Înțelegea și se dădu În lături. Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe gheața care acoperea fluviul. Se Întoarse Încă o dată, ca să vadă grupul mongolilor, dar aceștia dispăruseră deja, Înghițiți de albul nesfârșit al depărtărilor. De la mijlocul Dunării zări, pe malul ungar, căruța În care se afla tatăl său, Înconjurată de Apărătorii moldoveni conduși de Gabriel. Și Își dădu seama că avusese nevoie de ultimele cuvinte ale lui Amir. Că totul părea ilogic, dar putea avea o logică perfectă. Ștefănel ieșise cu mâinile goale În mijlocul celor care nu voiau decât o ocazie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luptători condus de căpitanul Petru Ilaș. Întâlnirea din munți se voise simplă, ostășească, dar se transformase deodată Într-o explozie de bucurie. După saluturile de curtoazie dintre Angelo și Pietro, care se cunoșteau de mulți ani, oștenii italieni și cei moldoveni duseseră pumnul În dreptul inimii, ceea ce era nu doar un semn de recunoaștere, ci și un vechi salut al oștenilor vechii Rome. Dar Întreaga solemnitate a momentului se năruise când arcașul Simion ajunsese În preajma căruței În care se afla căpitanul Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unei zile luminoase de vară mai puteau părea străfulgerări ale Paradisului. 3 iulie 1476, ora 14.30 , Ștefănești pe Prut După șase ore de lupte, aproape Întreaga armată a Hanatului Crimeii reușise să treacă pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul mai bine de două ore, provocându-le tătarilor pierderi de peste cinci mii de războinici. Apoi călăreții lui Mihail se retrăseseră după dealuri, urmăriți de avangarda tătară, spulberată, Însă, de atacul Apărătorilor. Călăreții Moldovei câștigaseră prima ciocnire și scăpaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]