1,742 matches
-
putea să le spun celor de la Nissan că scriu un roman, care va avea succes la nivel mondial. Un succes fără precedent. Poate că or să mă creadă. Poate că o să fac asta și poate că ei or să înghită momeala. Dar, s ar putea să nu le convină felul în care Nissanul lor apare în povestea asta, plină de oameni bântuiți de coșmaruri. Un director de mar keting, foarte arogant, o să-și ridice o singură sprân ceană. Sus. Foarte sus
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ca să fie celebra. — Atunci cunoscută. Pentru cât de mojica e cu toată lumea. — Ei bine, m-a sunat într-o zi și-a tot melițat cum că vai, ce mult îi place Asta contează... Chiar părea încântată. — Iar tu ai mușcat momeală? îl întreba Eleanor. — Știu, știu... Dar nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că o persoană care-i capabilă să spună lucruri atât de inteligente despre opera mea e-n stare să scrie ceva atat de... și Șam scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ce drăguț! Nu ți-a adus și-o carte, să-i dai un autograf? — Întâmplător chiar mi-a adus, zise Adrian. — Doamne Dumnezeule! Nu ești cu nimic mai bun decât Șam! exclama Eleanor. Cand va lingușește o femeie, amândoi muscați momeală de parca ați fi niște prunci de tată! Va dati ochii peste cap și sugeți, sugeți, sugeți până nu mai puteți! Adrian tăcu mâlc în tot timpul acestui perdaf. Ce i-ai mai povestit așa, ca „între voi“? urma Eleanor. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Dumnezeu a preferat să se retragă undeva, departe, În ceruri, și să-l lase pe om de capul lui. Roadele, desigur, le-am cules și atunci, și mai târziu. În loc să-l inițieze pe Adam, el i-a Întins o cursă. Momeala a fost femeia. Cârligul, șarpele. N-ar fi fost mai sănătos, vă Întreb, ca Însuși Creatorul să fi participat la act? Ca un tată bun, nu trebuia El să-l inițieze pe fiul Său născut din lut? Oare În lutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
feminitate Îngrijită, ruj Bonsay, șampon Spărgătorul de nuci, lac de unghii Lacul lebedelor, cremă Girafă pentru coapse, tampoane pentru sâni Girafor...” De unde apăreau toate aceste denumiri? Satanovski Îl ispitise iar. Probabil că femeia care dormise goală Între ei servise drept momeală... Cine se folosise de toate aceste sprayuri, de șampoane și de rujuri?! Nu cumva, aflat Într-o stare avansată de beție, inginerul Satanovski Își dăduse pe față vechiul său nărav? Oare se travestise În femeie, iar domnișoara Lily Fundyfer se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de a o scoate-n grabă și a o arunca sub pat... Aruncă o privire acolo și vei găsi orice, Începând cu firele trase de la ciorapi, ace de păr, scame și terminând cu rujuri, pudriere și pantaloni...” „Inclusiv amanți”, aruncă momeala penitentul. „Inclusiv”, zise precipitat cinicul, adăugând: „Oricine știe că amanții dorm mai mult sub pat decât pe pat...”. „Alteori Își fac mendrele și prin dulapuri...” „Și prin dulapuri”, repetă cinicul. „De fapt, dumneavoastră vedeți femeia ca pe un șifonier În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
INTRA UN ȘOBOLAN PE CORIDORUL ÎNGUST DE DINCOLO. UȘA SE ÎNCHIDEA ÎNDĂRĂTUL LUI ȘI NU SE MAI DESCHIDEA NICI O ALTĂ UȘITĂ DE LA VREUNA DIN CELE PATRU CUȘTI PÎNĂ CÎND NU SE TERMINA PRIMA PORȚIE. LA CAPĂTUL CELĂLALT AL CORIDORULUI ERA MOMEALA, ÎNĂUNTRUL CĂREIA SE AFLA UN MINUSCUL AMPLIFICATOR AL ARSENALELOR. ODATĂ ÎNGHIȚIT, ACEST AMPLIFICATOR SE ÎNCĂLZEA DE LA TEMPERATURA CORPULUI ȘOBOLANULUI ȘI DECLANȘA UN RELEU CARE DESCHIDEA UȘIȚA SPRE UN ȚARC LUNG, LAT ȘI ÎNALT DE DOISPREZECE METRI. DE ASEMENEA PUNEA ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
le găsesc client până deseară. Vă telefonez când se termină a doua rundă. — Mă tem că n-o să le convină. Vedeți dumneavoastră, străinele astea își dau atâtea aere și fac atâtea nazuri... Dacă n-au încheiat contract dinainte... Kanai înhăță momeala. — A, deci așa stau lucrurile. Ei bine, atunci cred că mai bine mi le prezentați acum. Dar nu știu nici o limbă străină. S-a ridicat de la masă. Endō a luat repede nota de plată și a chemat-o pe chelneriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Glumești! Nu mai am ce face cu tine. Du-te dracului! Lasă-mă-n pace! Conform planului, Gaston trebuia să-l ajute doar la demararea acțiunii. Majoritatea japonezilor au o slăbiciune pentru străini și de aceea ei pot servi drept momeală. Polițiștii au dat imediat drumul mașinii când au văzut un străin în ea. Kanai n-ar fi crezut atât de ușor povestea dacă n-ar fi fost și Gaston de față. Se putea profita de el pentru faptul că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aer. Parcă le-ar fi aruncat cineva pe față o batistă înmuiată în parfum de proastă calitate. — O fi miros de câine? Mirosea a substanțe chimice. Semăna cu mirosul neplăcut de pupă pe care o folosea și Takamori uneori ca momeală la pescuit. O camionetă a trecut pe lângă ei. În spate au văzut o cușcă mare din care și-au scos capetele patru sau cinci câini care schelălăiau. — O! Câine-san! Gaston a uitat de Tomoe și a început să fugă greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
liniștită, cred că sunteți un bărbat care a mințit multă lume, în special, zic eu, femei. Acum vi s-a întâmplat ceea ce nu cred că vi s-a mai întâmplat vreodată. Ați fost mințit de-o femeie și ați mușcat momeala. N-o să vă placă asta, dar așa o să învățați și dumneavoastră ce înseamnă să fii manipulat. N-a existat nici o fată. Străbătu aleea și ieși pe poartă. El rămase în prag, urmărind-o cu privirea, dar ea știa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vă poată oferi câtva idei pacifiste despre cum să dezamorsați situația. Sigur, spuse el după ce fomă numărul, linia este, ca de obicei, ocupată sau nu funcționează. Și încercă din nou. — Nu e aceeași persoană, spuse domnul Chawla, care a pus momeli pline de somnifere ca să soluționeze problema de la Ranchi? N-au prins nici măcar o singură maimuță. Animalele astea sunt foarte descurcărețe. Au învățat tot felul de șmecherii în bazar. Bărbatul pe care încercau să îl găsească studia în momentul acela, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în fața barăcii micuțe de la baza pasarelei. După o secundă urcă pe ea. Se uită la contor: ceva mai mult de doi kilometri și jumătate. Asta putea însemna două lucruri: Mai întâi, că era vorba de o capcană și de o momeală. Sau, dacă nu, soldații spațiali se săturaseră să respecte regulamentele. Evident, era posibil să fie o combinație: o capcană a Discipolului, ignorată de echipaj, sau un echipaj avertizat care nu lua avertismentul în serios. Una după alta, Gosseyn examină aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de bărbat pe care aceasta voia să-l seducă. Acesta era cuvântul cheie, să seducă. Moartea s-ar fi putut duce direct acasă la violoncelist, să sune la ușă și, când el ar fi deschis ușa, să-i arunce prima momeală a unui surâs suav după ce și-ar fi scos ochelarii negri, să se anunțe, de exemplu, ca vânzătoare de enciclopedii, pretext arhicunoscut, dar cu rezultate aproape Întotdeauna sigure, și atunci din două una, ori el ar fi invitat-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
domnule? — 15-16 ani, blondă, ochi albaștri, membră BdM și... l-am lăsat un pic să aștepte, preferabil virgină. — Partea asta ultimă s-ar putea să fie cam dificilă, domnule. — Trebuie să aibă mult curaj. Vă gândiți s-o folosiți ca momeală, domnule? — Cred că ăsta a fost întotdeauna cel mai bun mod de a vâna un tigru. Totuși, uneori capra sfârșește omorâtă, zise Korsch. — Cum ziceam, fata asta va trebui să aibă curaj. Vreau ca ea să știe cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
remarce. Un loc de unde putem să o urmărim fără să fim noi înșine urmăriți. Korsch se încrunta. — Ce te frământă? l-am întrebat. Clătină din cap cu o ușoară neplăcere: — Nu-mi place, domnule. Să folosim o tânără fată ca momeală. Este inuman. Și ce sugerezi să folosim? O bucată de cașcaval? Un drum principal, zise Becker, gândind cu voce tare. Cum ar fi Hohenzollerndamm, dar cu mai multe mașini, pentru a mări șansele noastre ca el să o vadă. — Sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de niște cititori loiali, ale cărei sloganuri în culori țipătoare proclamau: „Femei germane: evreii sunt distrugerea voastră“, și la cele trei pagini duble de ziar aflate sub sticlă. Era destul de rău că-i ceream unei fete să joace rolul de momeală și fără să trebuiască să o expunem acestui fel de mizerii. Bănuiesc că ai dreptate, Becker. Știți că am. Uitați-vă la ea. Deja îl citește. Jur că-i place. — Cum o cheamă? — Ulrike. Am pășit către Stürmerkästen-ul unde stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unui anemometru în vârful unei antene înalte și pâlnia bondoacă a unui pluviometru completează dotarea fragilă a observatorului. Izolat pe marginea unui taluz al grădinii municipale, proiectat pe cerul cenușiu, uniform și imobil, observatorul pare o capcană pentru cicloane, o momeală plasată acolo ca să atragă mânecile de vânt ale oceanelor tropicale îndepărtate, oferindu-se, ca o relicvă ideală, furiei uraganelor. În unele zile, orice văd mi se pare încărcat de semnificații: mesaje greu de comunicat altora, greu de definit, de tradus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spun diseară la cină? Jazz era când o oarecare moștenitoare inocentă a afacerii cu cherestea, când un satelit necruțător al imperiului Valentino. E de-a dreptul șocant când vezi cum recurge o veche prietenă la mită. Dar n-o să mușc momeala, oricât de splendidă ar fi toaleta cu care m-aș pricopsi de la Valentino. —Jazz, trebuie să-nchid, i-am spus. — Te simți bine? mă întrebă. — Da, i-am răspuns. Mai vorbim, OK? În momentul de față, problemele de carieră ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
asta. Îmi bag mâinile în păr. Doar că... e o poveste lungă. Nathaniel ridică din umeri. — Avem la dispoziție toată seara. În clipa în care îi întâlnesc privirea intensă simt un impuls să-i spun, ca un pește prins de momeală și tras din apă. Vreau să-i spun. Să mă descarc de toată această povară. Cine sunt, ce s-a întâmplat, cât de greu mi-a fost. Dintre toți oamenii din lume, e singurul în care cred că pot avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar putea crea probleme, curiozitatea se scuză prima dată, de altfel nici nu merită, nu e nimic secret dincolo de ușa asta, pe vremuri era, dar acum nu, Dacă e cum spuneți, de ce nu scot inscripția, întrebă Cipriano Algor, E o momeală ca să aflăm care sunt persoanele curioase care locuiesc în Centru. Gardianul așteptă să se îndepărteze Cipriano Algor la vreo zece metri, apoi îl urmări până când întâlni un coleg, căruia, pentru a nu fi recunoscut, îi pasă misiunea, Ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
văd și eu lucrurile, confirmă ea. Deci rezultatele tale sunt juste! El păru îndurerat.) Iartă-mă. Deci creatura este invulnerabilă. De asta nu m-ai ascultat când le-ai dat drumul înăuntru? Ca întotdeauna, ofițerul științific nu vru să muște momeala. Când răspunse, fața lui nu-i trăda nici un resentiment. ― M-am supus ordinului direct al căpitanului, îți amintești? Se căzni să nu ridice vocea, amintindu-și în ultimul moment că Ash nu asculta decât de rațiune, ― Când Dallas și Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la crap, în Maine, lângă Podul Segré. Au lansete ultrasofisticate și nu prind nimic. Scopul pescuitului sportiv nu este să prinzi pește, ci să ai scule ultimul răcnet. Fiecare e așezat pe un scăunel rabatabil, cu trei picioare. Folosesc ca momeală porumb cu aromă de căpșuni. — O zi perfectă pentru pescuit, constată Claude, ca să anime atmosfera. — Nici că se putea mai bună, întreține Clovis focul conversației. — De mult voiam să te-ntreb: de unde-ți vine numele ăsta - Clovis? — De la un rege
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să ridice chepengul; acesta a fost blocat de Claude pe dinafară, dacă vă amintiți. Nu înțelege de ce nu se deschide și împinge cu toată forța. Fără succes. E ora 11.10. Claude mulinează încet. Scoate montura din apă și schimbă momeala: trece pe boillies cu aromă de scorțișoară. Îl întreabă pe Clovis: — De când venim noi la pescuit? — De când m-am apucat de băut, răspunde Clovis fără să ezite. — De-o viață de om, face Claude socoteala. Lansează cu noua momeală și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]