2,922 matches
-
făcută de un fotograf ambulant, într-un parc, cum se obișnuia înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din când în când în conversația dintre ei (în bună parte un monolog al doamnei Pavel), nu ca să nu las impresia unei înstrăinări voite, o absență fals superioară, ci ca să nu mi se observe starea de bine pe care o simțeam în preajma Anei, ca pe o plajă larg desfăcută la soare. Și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
al oamenilor care se băgau în seamă. Le vorbisem deja despre slujba mea altor doi indivizi - la rugămintea lor, aș putea să adaug - și nici unul nu ascultase o vorbă din ce spusesem, așteptau doar să tac ca să poată începe un monolog despre ei și despre cât sunt ei de grozavi. Cocaina distruge efectiv arta conversației. —Testez pantofi ortopedici. — I-auzi! (A inspirat adânc înainte de a începe.) Eu lucrez la bla, bla, bla... o căruță de bani... Eu, eu, eu însumi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ascultă. De când aveam trei ani, Boston Red Sox au fost dragostea vieții mele. Acum nu mai sunt. Ești tu, desigur. Încă mai țin la ei, bănuiesc că încă îi mai iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostit de ei. Tot acest monolog a fost rostit în timp ce stătea întins în pat, cu o expresie solemnă, de introspecție, cu privirea pierdută în tavan. Nu mi-am dorit niciodată să am copii. Acum îmi doresc. Cu tine. Mi-aș dori o versiune a ta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un cot lui Aidan și să-i spun: — Dacă te ridici și îmi aduci o cola dietetică, o să-ți fiu prietenă pe veci. Îmi treceau fulgerător prin minte imagini din noaptea trecută - scene în care încolțeam oamenii și le țineam monologuri lungi și împiedicate despre mortalitate - și m-am crispat toată de rușine. Pentru scurt timp, rușinea mea s-a împletit cu o dorință de sfidare. Îi spusesem lui Rachel că nu le puteam face față oamenilor; o avertizasem. Dar rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
foarte calmă. Neliniștitor de calmă. Vocea ei a scăzut la o șoaptă răgușită. —Anna, nu m-am purtat bine cu tine? Mi s-a făcut greață. —Desigur, Arie... Dar nu era cale s-o oprești. Va trebui să ascult tot monologul. Nu am avut grijă de tine? Nu te-am îmbrăcat? Când îi reprezentam pe Fabrice&Vivien înainte ca ticăloșii nerecunoscători să se ducă în altă parte? Nu te-am machiat? Nu te-am hrănit la cele mai selecte restaurante din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dea, zbuciumă-te pentru mine, baby... Și așa mai departe. (Una din subvocile pornografiei din capul meu e vocea unui vagabond negru obsedat sau retardat care bântuie prin Times Square din New York. De neînțeles, și totuși inconfundabile prin libidoșenia lor, monologurile lui bolborosite decurg cam așa: un guh yuh tih ah fuh yuh uh yuh fuhah ah yuf guh suh muh fuh cuh. Și eu fac cam la fel când vorbesc cu mine însumi.) A treia, vocea îmbătrânirii și a vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
păstrase ideile principale din scenariul lui Doris Arthur. Cu excepția câtorva transformări de structură, totul rămăsese neschimbat. Personajele nu erau cu nimic mai puțin meschine și venale, acțiunea rămăsese la fel de sordidă și compromițătoare. Martin reușise însă să întrețeasă prin intermediul rotației lungi monologuri, în care fiecare din cele patru stele era lăudată după toate rigorile artei, scuzată și explicată ca atare de celelalte trei. Astfel, după ce batjocoritul Lorne a fost alungat din dormitorul conjugal, fecunda Caduta, obosită de atâtea nașteri, monologhează plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Spunk se destăinuie lui Lorne în legătură cu înclinația tragică a omului de a răni ceea ce iubește. Și așa mai departe. Evident, toată povestea e cât se poate indiferente stranie, și Bad Money (noul titlu) devenise deja o lectură îngrozitor de plictisitoare. Dar monologurile vor ajunge direct la coșul de gunoi în momentul montajului, dacă chiar or să fie filmate, așa că asta-i foarte simplu. — Trebuie să avem încredere în el, a conchis Fielding. E o cacealma perfectă. Aproape pornografie. Fielding vorbea cu tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu le puteam oferi, dar le puteam da altceva. De fapt, mi-am amintit că Martin însuși mi-a recomandat formula. Așa că al luat taurul de coarne, spunând: — Uite, Spunk. De ce n-am încerca o altă abordare a lungului tău monolog despre Lorne? După care: uite, Lorne. Ce-ai zice de o repetiție a lungului monolog despre Spunk? Unul din staruri își debita rolul plin de elan, în timp ce perechea lui se tolănea la soare. După un timp, toate repetițiile au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Martin însuși mi-a recomandat formula. Așa că al luat taurul de coarne, spunând: — Uite, Spunk. De ce n-am încerca o altă abordare a lungului tău monolog despre Lorne? După care: uite, Lorne. Ce-ai zice de o repetiție a lungului monolog despre Spunk? Unul din staruri își debita rolul plin de elan, în timp ce perechea lui se tolănea la soare. După un timp, toate repetițiile au început să se desfășoare după această rețetă, și am aplicat-o și fetelor cu același succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de încredere. — Știu ce crezi, John. Te gândești că mariajul nostru ne va afecta munca la Bad Money. Dar te înșeli. — Convinge-mă. Am făcut repetiții împreună. De fapt așa am și ajuns aici. Știi că în scenariu există un monolog frumos în care Butch vorbește despre călătoria sufletului meu. Dea, făcui eu neliniștit. — E poezie - e muzică. Știi acel frumos monolog pe care îl am despre Butch, în care spun că ea este unul din copiii vieții? În timp ce lucram am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Convinge-mă. Am făcut repetiții împreună. De fapt așa am și ajuns aici. Știi că în scenariu există un monolog frumos în care Butch vorbește despre călătoria sufletului meu. Dea, făcui eu neliniștit. — E poezie - e muzică. Știi acel frumos monolog pe care îl am despre Butch, în care spun că ea este unul din copiii vieții? În timp ce lucram am descoperit că înțelesul vieții noastre era un fel de înflorire duală care... — Uite ce e, Spunk, am spus eu, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și el a spus: — Erau cu toții actori. Străzile cântă. Chiar așa. Le auzi? Străzile țipă. Ți se vorbește despre cultura străzii. Nu există așa ceva. Asta e problema. Cam așa stau lucrurile. Unde se termină cântecul, unde începe țipătul? Pe promenadele monoloagelor și pe aleile corale din Londra West urlătorii cântă și cântăreții urlă. Ele înfruntă respirația gurilor de aerisire ale saloanelor cu jocuri electronice deschise peste noapte, ale supermarket-urilor nopții, ale instalațiilor de încălzire din demisolurile noptaticului oraș. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dealuri; ca o cădere de lumină frîntă de nevăzutul ochiului închis; ca un talaz strivit pe plaja udă și resorbit de nesfîrșitul mării; ca limba unei flăcări pe scoarță de stejar nedrept îngurgitată de verdele pădurii; ca Hamlet încheindu-și monologul după metodica furie-a răzbunării; ca umbra unui gînd ascuns ce înfioară în unda lacului o aripă de lună; ca gîndul unei comparații șchioape sub pasullipicios de melc; ca relectura unui text banal în zi de iarnă nepripit de albă
Treisprezece feluri de-a o privi. In: La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]
-
colorate, nici măcar mărgelele intens colorate care ar fi putut ademeni pe băștinașii multilateralei noastre dezvoltate. Eram într-un impas grozav. Golisem sticla de votcă. Gândurile posomorâte mă copleșeau cu întrebări pe care nu aveam cui să le împărtășesc. Bumbu terminase monologul și acum fredona un fel de schelălăituri, încurajându-se de unul singur, „așa, taică, așa, oșenește“. Chelnerul venise pentru a nu știu câta oară la noi, rugându-ne să plecăm, pentru că altfel cheamă sectoristul și nu voia să ne jignească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Știu că i-am povestit cum bibliotecara de la liceul nostru mă ascundea în dosul rafturilor cu cărți și-mi dădea să citesc volume vechi, apărute înainte de război, texte interzise celor de vârsta mea. Atunci am citit Cocoșul negru și copiasem monologul despre bani. „Azvârli un pumn de bani...“ Intuiam de pe atunci, de la 16-17 ani, că n-o să am bani niciodată, dar mă fascinau spusele acelui monolog. M-a întovărășit, de altfel, de-a lungul anilor acel monolog, împreună cu lipsa mea permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înainte de război, texte interzise celor de vârsta mea. Atunci am citit Cocoșul negru și copiasem monologul despre bani. „Azvârli un pumn de bani...“ Intuiam de pe atunci, de la 16-17 ani, că n-o să am bani niciodată, dar mă fascinau spusele acelui monolog. M-a întovărășit, de altfel, de-a lungul anilor acel monolog, împreună cu lipsa mea permanentă de bani. M-a apărat acel monolog, pentru că niciodată nu am râvnit mai mulți bani decât aveam, decât mi se dădeau, decât câștigam. Așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cocoșul negru și copiasem monologul despre bani. „Azvârli un pumn de bani...“ Intuiam de pe atunci, de la 16-17 ani, că n-o să am bani niciodată, dar mă fascinau spusele acelui monolog. M-a întovărășit, de altfel, de-a lungul anilor acel monolog, împreună cu lipsa mea permanentă de bani. M-a apărat acel monolog, pentru că niciodată nu am râvnit mai mulți bani decât aveam, decât mi se dădeau, decât câștigam. Așa am acceptat să trăiesc din lefuri de mizerie, într-o sărăcie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bani...“ Intuiam de pe atunci, de la 16-17 ani, că n-o să am bani niciodată, dar mă fascinau spusele acelui monolog. M-a întovărășit, de altfel, de-a lungul anilor acel monolog, împreună cu lipsa mea permanentă de bani. M-a apărat acel monolog, pentru că niciodată nu am râvnit mai mulți bani decât aveam, decât mi se dădeau, decât câștigam. Așa am acceptat să trăiesc din lefuri de mizerie, într-o sărăcie de mine aleasă. Acel monolog m-a ferit de umilința lipsei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
permanentă de bani. M-a apărat acel monolog, pentru că niciodată nu am râvnit mai mulți bani decât aveam, decât mi se dădeau, decât câștigam. Așa am acceptat să trăiesc din lefuri de mizerie, într-o sărăcie de mine aleasă. Acel monolog m-a ferit de umilința lipsei de bani. I-am povestit de acel monolog, cum îl copiasem. A râs, părând atunci interesat de prezența mea. M-a întrebat ce bursă am, dacă îmi trimit ai mei bani de acasă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mulți bani decât aveam, decât mi se dădeau, decât câștigam. Așa am acceptat să trăiesc din lefuri de mizerie, într-o sărăcie de mine aleasă. Acel monolog m-a ferit de umilința lipsei de bani. I-am povestit de acel monolog, cum îl copiasem. A râs, părând atunci interesat de prezența mea. M-a întrebat ce bursă am, dacă îmi trimit ai mei bani de acasă, dacă mai câștig de undeva bani și cum îi cheltuiesc. Ai mei îmi trimiteau 30-40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vorbea cu Dumnezeu de una singură, pe la colțuri, fără să-l vadă și fără să spere că el se va deranja să-i răspundă, pentru că pe lume exista multă suferință și, la urma urmei, problemele ei erau niște fleacuri. Toate monologurile sale cu Dumnezeu sfîrșeau cu același subiect: nu-și dorea În viață decît un singur lucru, să fie mamă, să fie femeie. Într-o zi ca atîtea altele, pe cînd se ruga În catedrală, se apropie de ea un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă apropii de ușa aulei și să arunc o privire. O tripletă de fete cu un aer de școală parohială conversau și făceau schimb de observații sau de confidențe. Cea care părea lidera congregației Îmi observă prezența și Își Întrerupse monologul pentru a mă sfredeli cu o privire cercetătoare. — Iertați-mă. O caut pe Beatriz Aguilar. Știți dacă vine la ora asta? Fetele schimbară o privire otrăvită și Începură să-mi facă o radiografie. — Ești logodnicul ei? Întrebă una. Sublocotenentul? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ochiului. — Sărăcuțul, uită-te la el cum asudă, zise Fermín scuturînd din cap. Te văd olecuță Împrăștiat, Daniel. Ai vorbit cu fetița, au ba? — S-a băgat taică-su. — Și ați avut o conversație prietenească și cordială. — Mai curînd un monolog. Am priceput. Trebuie deci să deduc că Încă nu-i spui „tăticule“? — Mi-a zis pe șleau c-o să mă omoare În bătaie. O fi o figură de stil. În acest moment, silueta ospătarului se legănă pe deasupra noastră. Fermín ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
accentuează nota de ritual domestic: „Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte, Efimița în comizol, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb”. După câteva replici, înțelegem că dialogul e mai mult un monolog, că Leonida povestește Efimiței o istorie precum Jupân Dumitrache povestea lui Ipingescu. Cinstea, la care își ridică Leonida consoarta de a o face auditoriul lui permanent, se simte în satisfacția femeii, în exclamațiile ei admirative. Rolul ei este de a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]