19,458 matches
-
cu spinarea ruptă. Nu era sânge pe jos și nici acum nu știu cum murise. Ajunsesem într-un cartier rezidențial. Nu știam ce să fac, așa că am hotărât să-mi iau tălpășița cât mai repede. M-am mai uitat o dată la animalul mort din fața mea. Moartea îl surprinsese cu o mască a durerii pe figură. Am vrut să plec, dar ceva m a oprit. Nu puteam să las leșul acolo. Dacă îl vedea vreun copil sau vreo femeie mai sensibilă? Îmi imaginam zbieretele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a început să-mi vorbească și îmi făcea semne disperate cu mâna. „Nu eu am omorât-o, nu e vina mea“, încercam să îngân, dar nu părea să mă asculte. S-a apropiat de mine și a arătat spre animalul mort, iar când a băgat mâna în buzunar și a scos un pumn de bani am înțeles ce voia de fapt. Un om care merge cu o pisică moartă pe stradă e foarte dubios, așa că am învelit-o în jachetă. Îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă asculte. S-a apropiat de mine și a arătat spre animalul mort, iar când a băgat mâna în buzunar și a scos un pumn de bani am înțeles ce voia de fapt. Un om care merge cu o pisică moartă pe stradă e foarte dubios, așa că am învelit-o în jachetă. Îmi dăduse 73 de mărci și 48 de pfenigi. Era o sumă uriașă, mai mult decât câștigam eu în două zile de muncă cu multe roți la mijloc. Și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deja toate cartierele de lux. Văzusem lacrimi, frică, uimire, milă, oameni furioși sau nepăsători, priviri bănuitoare. Dar absolut toți s-au grăbit să scoată bani din buzunar pentru a nu l mai vedea pe Gunther. Se zice că o pisică moartă aduce ghinion, dar mie mi-a adus noroc. Și mulți bani. M-am întrebat adesea dacă cineva i-a dus dorul pisicii. După o lună, l-am îngropat pe Gunther la rădăcina unui copac, undeva într-un parc. Mi-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dacă torcea, ce îi plăcea să mănânce, dacă îi era teamă de vreun câine. Acum sunt de mult întors în România. Banii câștigați mi-au prins foarte bine, dar nu pot să nu mă gândesc uneori la Gunther, prietenul meu mort cu care am bătut străzile Berlinului. Gunther, pisica germană, mi-a schimbat viața. Ion-Valentin Ceaușescu Drumul Lemnul îmi strivește tâmpla. Maroniu, tare, lăcuit. Nu sunt sigură de ultima parte, dar așa mi s-ar părea normal având în vedere că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prins într-o coadă de cal. M-a întrerupt din curățat inboxul. Merge încet și-și trece privirile peste toți călătorii de pe partea stângă, căutându-și locul. Nu se oprește nici măcar o fracțiune de secundă în plus asupra mea. Târfă moartă de foame, în blugi vechi și hanorac. O uit imediat. Dau fade out privirii și mimicii speciale pe care le iau în caz de defilare feminină și mă întorc la computer. Stăteam în pat ieri-noapte, cu mâinile adunate sub cap
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o veșnică și frumoasă activitate culturală : rulau filme, veneau trupe de teatru și ansambluri din toată țara, se făceau repetiții pentru corul, soliștii și dansatorii locali, se frecventa biblioteca zilnic. Și era frumos. Foarte frumos. De la revoluție Încoace totul e mort, pustiu. Și vara asta am văzut că se renovează clădirea. M-am bucurat, crezând că este vorba de revigorare culturală, ca să aflu cu stupoare că s-a vândut unui particular care are de gând să facă un en-gros, deci comerț
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ajute nimic : nici sondaje, nici urne mobile, nici țuica, berea, sau alte băuturi sau promisiuni. Tot eșafodajul de minciuni și mincinoși se va prăbuși și să știți că orice ați face, nu murim ! Noi trăim și evoluăm, voi sunteți cei morți de pe acum, cred numai că Încă n-ați observat. Pe noi ne-ați lăsat „flămânzi și goi, făr'adăpost” și „ne-ați pus În spate cât ați vrut”, dar suntem VII, pricepeți ?!? Viața e cu noi pe baricade, pe când voi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
iar, strângându-l de mână, și continuă să-l tragă după ea afară, lipindu-se de el, în îngustimea scărilor prin care lunecau ca printr-o hrubă fără aer. Buimăcit cu totul de-ntâmplare, se-ntreba dacă nu visa, era mort de somn, dormea și, prin vis, o confunda cu Irina sau cu altcineva, dar în nici un caz nu era cumnată-sa! Ce să caute cumnată-sa cu el de mână? Să-l aștepte, și pe urmă să-l apuce ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stătea cu asta. Nu mai primise un rând de la Toma. Nu voia să se gândească la el acum, pentru că prea o impresionase Miluță îmbrăcat în hainele lui, trântit acolo, pe saltea, cu mâinile la cap ca un mort. Parcă era mort. De la Alexandru, de mai bine de un an venise scrisoarea aceea din Germania, din lagăr. De la ea de-acasă făcea o oră de mers până-n oraș. Miluță nu făcea nici atât până la depou pentru că depoul era la marginea orașului și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fost! șopti în doi peri bătrâna, și continuă să se târască pe jos, printre mese și picioarele jandarmilor, storcând cârpa între degete, să nu i se vadă tremurul mâinilor. Păi, ziceai că nu-i din alea... Ia mai las-o moartă, șefule! interveni pe neașteptate Invalidul, înălțându-și capul din ziar. Vocea lui autoritară și aspră, deprinsă cu comenzile militare, îl făcu să amuțească pe plutonier. M-am plictisit de-atâta trăncăneală. Ce ai cu femeia? Las-o să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei împlinit. De aici nu mai poți scăpa, scria Alexandru, numai dacă ai boală grea, căreia n-au ei ce să-i facă, sau o boală molipsitoare. Sau, de exemplu, mama sau tata cuiva, dacă este pe moarte, sau chiar mort, cu certificat de la medic sau de la primărie pentru acest caz. Parcă-i el! șopti. Fii serioasă, mamă! Cum să fie el? De unde să fie el? El! El e! Dacă-ți spun! Nu se poate! O fi fugit! Se ascunde. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
izbindu-i dureros diafragma. Nu doream asta! jur pe dumnezeul meu că nu doream asta, gândi. Altă alegere însă nu avea. Încă o clipă de ezitare și totul e pierdut. Dacă pierde momentul podului, va fi el însuși un om mort, și-odată cu el... odată cu el... Simți exasperarea celor închiși care stăteau la pândă dincolo de pereții cuștii de lemn așteptând gestul lui salvator, așteptând să-și învingă sila de sine, slăbiciunea și prejudecățile sentimentale, moleșitoare și nefaste care n-aveau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de Dorna, voinic și plin de cutezanță, se făcuse acum sau așa i se păruse lui străveziu, ca o umbră. Doctorul se apropie de masă. Ești gata, îl întrebă, și Miluță îl auzi îmbrăcându-se cu halatul alb, încet, bătrânește, mort de oboseală. Sora, încă mai obosită decât el, pregătea alături, la o altă măsuță, instrumentele: seringi, tuburi de sticlă în mațe subțiri de cauciuc... Să se sprijine în gândul lui de ceva, își aminti... Anul trecut, pe 15 iulie, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în adâncul gangului, îngropate în beznă. "Numai Tudor... Să nu i se întâmple ceva lui Tudor!" își spuse năpădită de groază și-o luă la fugă prin mulțimea răscolită, înfierbântată și străină. CAPITOLUL 17 După atâtea nopți de nesomn, bătrâna, moartă de oboseală, se prelinse ca un stâlp putrezit în pământ și prin somn simțea cum pământul, bun și iertător, se lipește de ea, moale ca un leagăn; o trage în jos în întunericul plin de lumini nemișcate, și-o umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Își mușcă buzele să se stăpânească, dar ceva se rupea în ea, valuri-valuri. Ceva fără nădejde și pentru totdeauna, cum te pătrunde moartea. Dacă s-au încheiat socotelile și-am întors spatele nemților, Alexandru, oriunde-ar fi, e ca și mort, nu se mai poate întoarce. Tom se afla și el în primejdie. Nu mai avea băieți, nu mai avea noră, rămăsese numai cu Miluță, și nici Miluță nu mai era al ei... Își apăsă pieptul cu mâinile, suflând tare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mare și se ascundea în păduri, se înfunda în șanțuri: pentru că obiceiul era să se schimbe calul obosit cu cel d’întâiu cal care se întâlnia, iar bietul păgubit trebuia să umble mult până să-și reia calul viu sau mort”. In timpul războaielor austro-ruso-turce din secolul al XVIIIlea, operațiunile militare, purtate și pe teritoriul românesc, au ca urmare înrăutățirea serviciului poștal. În războiul Rusiei și Austriei cu Turcia(1787-1792), rușii au ocupat Moldova, iar austriecii Muntenia și o parte din
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
să strângă fonduri. Chiar și din cei mai bogați ar fi destui care să doneze. Asta, da, activitate creștinească. Ar încălzi mult mai mult inimile tuturor decât toate canoanele la un loc. Poate atunci nu s-ar mai găsi copii morți pe lângă zidurile mânăstirilor sau prin gunoaie și aceste mici spirite ar avea și ele o șansă la viața aceasta, indiferent cine le sunt părinții, cine știe ce amărâți ai sorții. Doamne ajută ! Am promis că trec mai departe la lucruri mai frumoase
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
gândire poetică tributară metaforismului romantic, de care în același timp se dezice prin parodie, face ușor sesizabilă evoluția sensibilității din adăpostul pleoapei spre exteriorul mecanic, din miezul luminii spre întunericul sumbru: Ochii în flăcări stăteau mărturie că încă nu-s mort (A fost un mister) Înecatul a cuprins marea în brațe. (Jaf) Între extremele care se ating ale dorinței de a fi peste tot și de negăsit, viu și mort, în mare și în afara ei, în tăcere și în dialog, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
întunericul sumbru: Ochii în flăcări stăteau mărturie că încă nu-s mort (A fost un mister) Înecatul a cuprins marea în brațe. (Jaf) Între extremele care se ating ale dorinței de a fi peste tot și de negăsit, viu și mort, în mare și în afara ei, în tăcere și în dialog, înainte și înapoi, poetul înregistrează mișcarea subtilă a lucrurilor, mereu suspendate în gol, în gestul care refuză să spună. Tensiunea se ghicește și este provocată de consumarea permanentă, reciprocă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Trezește-te, cenușă?!" (Spiridușul somnului) Uneori, după cum demonstrează Carlos Bousoño, metafora nu mai implică simultaneitate în timp, ci juxtapunere, apropiere tangențială a două segmente de timp care, de fapt, nu sunt în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă în evidență una dintre obsesiile poetului: moartea prin spânzurare, metaforă a verticalității care devine aici o imagine a căderii, a păcatului, diversiune care vrea să mascheze o nostalgie imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
La toate nivelele, textul se desfășoară sub forma unor cercuri concentrice, care nu oferă nici o ieșire. Personajele sunt circulare, evoluția lor este interioară. Antim va avea un fiu numit Antim. Maria își va boteza primul copil cu numele fratelui ei mort, Toma. Da, striga cealaltă Marie luptându-se cu apa atât cât să-i dea voie să vorbească, e aici tatăl tău, e aici, ud leoarcă, înecat în lumină, cercuri verzi și roșii s-au prefăcut în corali, în smaragde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fiecare te lua zălog, te îmbrâncea să-ți faci la galop testamentul, pașapoartele și rugăciunile și, odată atras în cursă, lucrurile te îndemnau să-ți îngropi hohotind capul în perne și să-ți ispășești vina de a te fi născut mort de-a gata... (Trântorul) Este o înrăire reciprocă, efect al luptei dintre poet și mim, o exprimare a intoleranței unuia față de celălalt, o ceartă continuă, dispe-rantă, prin care poetul învață să îl accepte pe bufon și invers. Dar este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ar fi acela că unul se sustrage oglindirii, spectacolului, gestului exhibiționist. Numărul 2 este al absenței unuia în celălalt, actorul și masca, omul și umbra lui. Masca semnalează o absență. Actorul, fără mască, o neîmplinire. Omul fără umbră este deja mort, în timp ce umbra fără om este o iluzie. Această dependență reciprocă impune niște reguli, un anumit respect pe care omul îl datorează umbrei, dar și o fatalitate indestructibilă privind perpetuarea gesturilor și, implicit, clișeizarea lor, eșuarea în ridicol. Totuși omul lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]