5,117 matches
-
TUDOR, Octavian (12.XII.1939, Brăila), prozator și publicist. Este fiul Corinei (n. Rusu), muncitoare, și al lui Tudor Tudor, funcționar. După ce urmează Liceul Militar la Iași, absolvit în 1956, Școala Tehnică de Aviație (1956-1958) și Școala Tehnică de Arhitectură (1959-1962), face Facultatea de Filologie a Universității din București, încheindu-și studiile în 1969. În
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
1934 (trei numere). Fondator și conducător: Petre Gh. Meițoiu; redactor: Vasile Ol. Stere. Subtitlul „Ziar independent în slujba muncii și umanitarismului” și sloganul de deschidere „Umanitatea înseamnă descătușare” indică fără dubiu intenția redacției de a se racorda la problemele clasei muncitoare. De altfel, articolul-program Crezul nostru, semnat de P.Gh. Meițoiu, este o autodefinire declarată în această direcție: „Deci cine suntem și ce vrem? Noi suntem niște muncitori [...]. Doctrina de care suntem însuflețiți este umanitarismul și pe temeiul acestui crez n-avem
UMANITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
ș.a. În 1948 publică prima carte de versuri, Vioara roșie. I s-a decernat Premiul de Stat pentru volumul Laudă patriei (1955). Expresie a angajării comuniste („Dar de-i dat s-ajung poet de clasă, / Am să fiu al clasei muncitoare”), volumul de debut al lui T. nu include și primele versuri ale autorului, care sunt în cu totul altă notă. Unele, datate 1942-1944, vor intra în volumul Cornul pădurarului (1957) și, în număr sporit, în antologia de autor Vioara roșie
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
, Tudorel (19.III.1960, Timișoara), critic literar. Este fiul Constanței Urian (n. Koller), muncitoare, și al lui Gheorghe Urian, funcționar. Urmează la Timișoara liceul (absolvit în 1979) și Facultatea de Filologie, secția română-franceză (1980-1984). Până în 1989 funcționează ca profesor în comuna Zetea (județul Harghita), după care începe o susținută activitate publicistică: este redactor, șef
URIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
1866 până în epoca interbelică, inclusiv). Puterea centrală, ajutată de vastul aparat birocratic și de puterea militară, scria Ștefan Zeletin, îndeplinește rolul de „tutore al burgheziei noastre în procesul de dezvoltare”, concomitent cu rolul de forță disciplinatoare a țărănimii și clasei muncitoare în conformitate cu normele societății burgheze. Această reprezentare a modernității societății românești axată pe locul central al statului ca factor de gestionare și de concentrare a resurselor are o seamă de efecte neanticipate asupra percepției statutului burgheziei care nu au fost intuite
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de mijloc (Esping-Andersen, 1999), ce nu numai că e numeroasă, ci are și resurse pe care este dispusă să le împartă cu restul societății. De asemenea, politicile universaliste, promovate în acest tip de regimuri, încurajează formarea unor coaliții între clasa muncitoare și clasa de mijloc (Korpi, 1980, p. 305), ceea ce reduce clivajele de clasă în suportul pentru politicile sociale, sporind legitimitatea regimului. În contrast, regimurile liberale promovează programe destinate, în principal, să acorde sprijin numai anumitor categorii de persoane aflate în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a apela la eventuale erori metodologice? O explicație simplă pentru rezultatul nostru este răsturnarea radicală a sistemului de stratificare socială din România operată de comuniști, care au făcut posibilă ascensiunea socială, în primul rând prin traiectorii administrative, a membrilor clasei muncitoare. Regimul comunist a constituit organizații și instituții prin care membrii claselor nevoiașe au putut urca în ierarhia socială, iar șansele dobândirii unui status înalt au fost, în cel mai bun caz, egalizate. Resurse Principala diferență dintre lideri, activiști și membrii
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
XX - problema macedoneană reținea atenția guvernanților datorită cuțovlahilor, populație de rasă și limbă română grupată În masivul Pindului și În comunități compacte În restul Macedoniei, formând un total de peste 200.000 de suflete și animată de sentimente foarte naționaliste. Oameni muncitori, deosebit de dotați pentru comerț, acești români din Macedonia, pentru a lupta contra propagandei făcute de statele balcanice, căutau ajutor dincolo de Dunăre, la București. Guvernele române, care spre deosebire de statele vecine Turciei, nu erau animate de pofte anexioniste, considerau ca pe o
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
DE DUMINICĂ, publicație apărută la București de la 4 aprilie până la 9 mai 1920, subintitulată „Gazetă săptămânală, culturală, politică”. Nu se consemnează conducerea și nici vreun program, dar este editată ca supliment al publicației „Țara nouă”, organ al Partidului Țărănesc și Muncitor. Un articol intitulat Învierea configurează profilul de tip umanist-creștin al acestei gazete de largă circulație, adresată muncitorilor și sătenilor. Rubrici: „Tribuna politică”, „Informațiuni”, „Felurite”, „Gospodărești”. Chiar rubricația dovedește caracterul ei preponderent educativ. Versuri scriu Const. Asiminei, Simion Căpraru, George Talaz
ŢARA NOUA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290069_a_291398]
-
disprețuiește ca un dominican retrograd. Cu mundus artificialis omul pământesc începe de fapt să se înalțe spre zeitate. Căci oricare dintre aceste munci poate ajunge la măiestrie, transformându-se în artă. Unele dintre trudele acestei Vineri Mari cer de la început muncitorului har și dăruire deplină - ca în cazul pictorului sau al poetului. Iar arta cea mai înaltă, educația, cere în plus truditorului abnegație extremă și spirit de sacrificiu; căci alchimia desăvârșirii naturii umane este o ars mirabilia, lucrând direct la „decantarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
său, care, în anii ’80, criticase virulent teoria reproducției sociale. Roman și Christian-Smith (1988)78 au arătat că noțiunea de rezistență (resistance) este o metaforă menită să adauge romantism la ceea ce ideologii marxiști și neomarxiști numeau „potențialul specific al clasei muncitoare de a determina transformări sociale”79. Critici precum Aggleton (1987)80 și Whitty (1985)81 descriseseră o teorie a rezistenței care avansa conceptul de gramatică a provocării (grammar of challenge). Aceasta ar fi alcătuită din „contestații” (contestations) și „rezistență” (resistance
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a partidului de selecționare a celor devotați și „lichidare” a celor ce se puteau opune. Reprezentanții vechii elite erau etichetați „reacționari”, „renegați”, „dușmani ai poporului” și - în numele unui discurs politic voluntarist - li se opunea noua elită, livrată obligatoriu de clasa muncitoare. Discriminarea mergea până acolo încât se făcea o distincție clară între „cadre” (de partid), ca aparat înarmat cu competență ideologică și acțională, și „intelectuali” (termen peiorativ, semnificând extracția burgheză, apartenența la ideologiile noncomuniste). Cadrele aveau misiunea de a „milita” pentru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și ele importanță. Pentru a forma o intelectualitate de tip nou, începând cu anul 1948 s-a acordat o mare atenție selectării candidaților la admitere. Se urmărea să se realizeze un procent de 70-75% fii de muncitori sau de țărani muncitori (săraci ori mijlocași). Nu erau primiți copiii celor care erau condamnați politic, fiii de mari proprietari (agricoli sau industriali), fiii de chiaburi, fiii unor foști politicieni, fiii de preoți ș.a. Se mergea până acolo încât la facultățile ideologice (Drept, Istorie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai bine, știau ce-i sărăcia, dar nu puteau părinții să-i dea la școli. Copiii boierilor învățau în străinătate, erau niște puturoși”. Motivul superiorității native a fiilor de agricultori revine de câteva ori: „Copii de țărani erau bine crescuți, muncitori și deștepți”, „Erau foarte talentați, dar nu aveau bani de școală”. Orice prilej e folosit pentru a se face referire la prezentul nesatisfăcător: „În timpul comuniștilor nu exista atâta îndrăzneală, să lipsești de la școală, să nu muncești. Erau obligați să poarte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
realiza șí deloc subtilul control asupra vieții cetățenilor României - a fost introducerea, în intimitatea căminului, a «colocatarilor»1. Adică, în traducere liberă a noii limbi de lemn: impunerea unor persoane complet străine (de obicei, din sferele agreate, adesea din «clasa muncitoare» sau dintre cei încurajați să vină în București cu diverse slujbe ținând de „Partid”, adesea cu studii «pe puncte», cu «dosar bun». Desigur, această impunere nu se referea la locuințele celor care acaparaseră Puterea (noua Nomenklatură, mai întâi incipient-redusă, apoi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
remarcasem că aveau „nervii tari”, erau încă insensibili șí pentru că nu munciseră mult timp, intelectual; treptat s-au „sensibilizat” șí ei, nemaisuportând zgomotele!). Seara, eram obligați noi să umblăm în vârful picioarelor, să punem radioul în surdină: ei erau «clasa muncitoare» (totuși, munceam șí noi!), care se scula devreme să plece - era cuvânt magic al epocii - «la fabrică». Nu am mai putut primi pe nimeni la noi (sau, rareori, când plecau «de sărbători» - cele oficiale! -, îndrăzneam să invităm rude ori prieteni
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
timp, mai ales către mijlocul anilor ’60, începuse să se atenueze urgia traiului cu «colocatari»: se construiseră noile blocuri (în mare parte „economice”, neconfortabile, dar cel puțin ofereau un adăpost populației crescânde și îndeosebi strămutate de la sate întru amplificarea «clasei muncitoare», adică din fabricile mereu în expansiune, după programul dorit de Dictator). De asemenea, unele persoane căpătaseră un statut politic sau social care „legitima” căpătarea unei locuințe libere de conviețuire cu alții, străini de familie; se creaseră șí «relațiile» - prin mită
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
34). Citind autobiografia lui I.C. (prima din dosarul de personal, de dinainte de 1950), nu putem să nu fim de acord cu cele remarcate de sociologul american C. Wright Mills. Autobiografie Sunt născut în satul Boteni din județul Muscel, din părinți muncitori de pământ, ambii analfabeți. Ei au pus porumb în viața lor pe moșii boierești.- Clasele primare le-am făcut în sat, dorința mea cea mare în viață a fost să învăț carte, dar părinții, neavând cu ce mă întreține la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
timpului, presiunea psihică exercitată de serviciul de personal prin cerința repetată de a-ți face autobiografia, prin completările impuse, reproducem încă una dintre cele patru A.d.p. ale lui I.C. Autobiografie Sunt născut în satul Boteni - Muscel (1902) din părinți muncitori de pământ. Tata și mama n-au știut carte. Din cauză că nu aveau îndeajuns pământ, puneau porumb pe pământ boieresc (în Valea Bradului, la Niță Popescu). școala primară am făcut-o în sat. De mic copil, mi-a plăcut însă cartea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că sunt descendent al unor moșneni din satul Boteni. Ei mi-au înrâurit conștiința, mi-au imprimat, aș putea spune, pornirea mea spre cercetarea etnografică. Acești moșneni au fost întotdeauna prezenți când am realizat un lucru deosebit”. Atașamentul față de clasa muncitoare și îmbrățișarea ideologiei comuniste au constituit, după instalarea guvernului Groza în România, referențialul noului tip uman. La preluarea puterii, PCR număra mai puțin de o mie de membri. La prăbușirea comunismului, PCR era un partid de mase, având aproximativ 3
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să publice în revistele de specialitate, numele său fiind „trecut la index” - cum spunea cu amărăciune, dar nu fără umor I.C. Până la jumătatea anilor ’60, era important să arăți nu numai că ai simpatizat și ți-ai însușit ideologia clasei muncitoare, ci și că ai avut dintotdeauna o atitudine pro-URSS și că apreciezi în cel mai înalt grad înfăptuirile din „țara socialismului victorios”. După Congresul al IX-lea al PCR (1965) lucrurile, parțial, s-au schimbat: nu se mai cerea să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai cerea să fi iubit „țara vecină și prietenă” (vezi invadarea Cehoslovaciei de către armatele URSS și ale țărilor Tratatului de la Varșovia, cu excepția României). Celălalt deziderat a rămas. Oamenii, mai ales intelectualii „cu probleme”, își urau: „Să fii iubit de clasa muncitoare!”. Dar nimeni nu iubește dacă nu se știe iubit. Cunoșteau această „lege psihologică” și cei care își făceau A.d.p. ca o spovedanie. Într-una dintre autobiografii, I.C. declară caragialesc: „Sunt partizanul progresului, indiferent de atmosfera timpului”, aducând ca argument
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scop este să descriem folosirea bunurilor de consum rare ca un set de practici culturale mai degrabă decât ca relații sociale (ca în cazul descrierii strategiilor). Practicile asociate consumului (Campbel, 1995, p. 102) în această perioadă seamănă cu situația claselor muncitoare occidentale de dinaintea apariției statelor bunăstării și cu raționalizările din timpul celui de-al doilea război mondial mai degrabă decât cu practicle de consum din țările occidentale ale anilor ’80. Folosind eticheta sugerată de Daniel Miller (1995, p. 16), vom organiza
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
minerilor, câteva luni mai târziu, în august 1977. Spălarea creierului Propaganda comunistă a început să acționeze masiv și fățiș în regiune, pentru a contracara orice altă posibilă revoltă. Ideea era să li se inculce minerilor din nou ideea de „clasă muncitoare avansată”, aliată a PCR. Au sporit astfel lecțiile de ideologie obligatorie. În același timp, diverse instituții de psihologie din București, subordonate autorităților și la comanda acestora, au făcut teste și sondaje în Valea Jiului. Despre liderul minerilor (deși au existat mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
s-au temut ca mișcarea din Valea Jiului să nu primească coloratura unui „Gdansk polonez” (Barbu și Chirvase, 1997, p. 25), dat fiind faptul că mișcările anticomuniste muncitorești din Polonia făcuseră carieră și risipiseră mitul unității dintre Partidul Comunist și clasa muncitoare. Sensul grevei din Valea Jiului a devenit limpede însă, mai ales ca un fel de „exercițiu democratic” într-o țară dominată de totalitarismul comunist. Pe platforma de la Lupeni, timp de aproape trei zile, minerii și-au rostit revendicările și protestele la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]