73,760 matches
-
Măăă, mă! Sunt și ei suflete ca și noi! Nu o să-ți facă, mă, nimeni statuie, dacă te porți cu ei ca o bestie! Nu e zi de la Dumnezeu să nu bagi măcar unul În spital! ...Și, Într-o săptămână, moare! Fă, tu să taci, că te ia dracu! Așa a zis șefu', așa fac! Șefu'? Dar tu, minte n-ai? Un gram de suflet, că ești și tu om...? Om!!! Fă, o duci sau nu? O s-o duc, mă nenorocitule
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
tu om...? Om!!! Fă, o duci sau nu? O s-o duc, mă nenorocitule, că-mi pare rău! Nu sunt ca tine! Până mâine... Până mâine!? După tine, până mâine poate să și crape! Știi tu? Și dacă o crăpa... A murit el, Stalin! Ai auzit, fă, de Stalin? ...Ai auzit pe dracu! Tanti Nicolița m-a luat În brațe și am ieșit. În urma noastră, am auzit supraveghetorul urlând. Și voi ce căscați, bă, gura? În genunchi, că v-a luat mama
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Înviase din morți pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain și pe Lazăr. Acum, Însă, este vorba de Învierea Celui ce-a spus despre Sine : "Eu sunt Învierea și viața. Cel ce crede În mine, chiar de va muri, va trăi" (Ioan 11,25), chezașia Învierii noastre, după cum mărturisește Sfântul Apostol Pavel, "Căci dacă Hristos n-a Înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința noastră" (I Cor. 15, 14). și dacă Părinții Bisericii și teologii ei au
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
la zăbrele/ Din luna venea fum de cățui/ ... / M-am pipăit ... și pe mâinile mele/ Am găsit urmele cuielor Lui". Sensibilul Vasile Voiculescu, În poezia " Pe cruce" arată durerea Sfintei Fecioare, a ucenicilor și a naturii pentru crucificarea Domnului. "Iisus murea pe cruce, Sub arșița grozavă/ Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii/ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinei/ Părea că varsă lavă/ și chiar În clipa morții huliră cărturarii/ Cu fierea oțețită Îi adăpau străjerii./ Râdea În hohot gloata
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
fie vouă vis/ Lumina vă orbește, v-a Înlemnit uimirea./ Lumina din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipu-I. Îl-nalță biruința./ Și, lepădând pământul Îl lasă foc nestins/ Pe calea mântuirii ; nădejdea și credința./ Cu moartea Sa pe cruce, murind nevinovat,/ Ne-a dat El nouă pilda a marei jertfi de Sine/ Cu moartea Sa pre moarte călcând a Înviat/ Spre Învierea vieții În faptele de bine ..." C. Z. Buzdugan, În poezia "Clopote de Paști", redă dialogul clopotelor În sfânta
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Otopeni. În Franța, a fost tratat drept colaboraționist al nemților. Ca să scape de proces a cerut azil În România, unde Nicolae Ceaușescu l-a primit cu brațele deschise. Din câte-am auzit, l-a numit și consilier prezidențial, dar a murit la doi-trei ani după asta. Mare lucru n a făcut pentru România, dar de pe urma hărților lui, a unor documente, s-a Înființat, la București, Muzeul Coandă. S-a făcut, cum se spune, un fel de arhivă specială Coandă. Numai că
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
de folos României. Dar Gigi Anastasiu a refuzat să le ducă În țară, drept pentru care Titulescu le-a dat ambasadorului Marii Britanii la Lisabona. Prin grija acestuia, cele cinci valize au ajuns În mâinile doamnei Titulescu. După ce Titulescu a murit la Cannes, În 1941, văduva sa le-a remis lui Gigi Nenișor, nepotul direct al ilustrului diplomat, cel mai apropiat membru al familiei. Ulterior, acesta a declarat că una din valize i-a fost furată la Viena. Șeful serviciului secret
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
grădină din acest sonet? Cea din Iași, strada Butului 4, locuința soților Micle? Drept este că ei Închiriaseră această casă și aveau locuința de serviciu a lui Ștefan Micle, Rectorul Universității. În mai 1879 Ștefan Micle era În putere (va muri În august al acestui an, În urma unei congestii pulmonare sau a unei răceli grave contractate la o partidă de vânătoare de rațe sălbatice). Situația nu se confirmă nicicum pentru primăvara lui 1879, casa din Iași a Veronicăi Micle era fie
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
fel, dar nu este o soluție. Este un act de criză.” Întrebare: Există o criză spirituală ? “Da, există, si nu a fost detectată numai de mine. Au sesizat-o și alții înaintea mea. Hegel spunea că arta secolului XX va muri sub suflul rece al conceptului. Și uite că arta s-a automatizat, s-a comercializat, s-a răcit. S-a despiritualizat. Este un vid spiritual. Pe de altă parte, ea moare sub vâlvătăile pornografiei și visceralitatii.” Pentru ca aceste lucruri fac
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
înaintea mea. Hegel spunea că arta secolului XX va muri sub suflul rece al conceptului. Și uite că arta s-a automatizat, s-a comercializat, s-a răcit. S-a despiritualizat. Este un vid spiritual. Pe de altă parte, ea moare sub vâlvătăile pornografiei și visceralitatii.” Pentru ca aceste lucruri fac parte din crezul sau artistic, Dan Puric aduce pe scena acea parte din el, acea scânteie divină pe care o recunoaște spectatorul vibrând la emoția și frumusețea care se degajă din
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
eternitate, toate baladele sau tragediile la care Omul a fost martor prin grădinile Edenului sau prin oceanul planetar uneori prea criminal. Personal sunt convins că el, creierul, este un pasager În cutia craniana a purtătorului și când trupul obosește și moare, această mașinărie eternă Își ia cu ea amintirile și pleacă: TRANSHUMANTA ! “Oameni buni, tristețea lumii uneori ne curge-n lacrimi Ca ni-i scris de ursitoare orice clipă s-o plătim Ba cu fericiri de-aiurea, cu trișări, iubiri sau
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
personajului Ioniță Benea central, Simion: "De parcă n-ai ști că mulți se duc la biserică numai din cauza că au nevoie de un alt Ceaușescu - pentru ei Dumnezeu este un Înlocuitor al acestuia. Află de la mine, Nelule: dacă n-ar fi murit Ceaușescu, ei n-ar fi simțit niciodată nevoia de a merge la biserică". Astfel, divinitatea este alterată până la stadiul unui reflex condiționat de anii comunismului, Dumnezeu devenind un substitut al individului Ceaușescu, care avea apanajul unei forțe supreme capabile să
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
diavolul acționează.Scene la fel de spectaculoase Întâlnim pe tot parcursul cărții, Întâmplării din cele mai diverse și mai niciuna fericită... În cele din urmă, reîntoarcerea În România a protagonistului reprezintă acel flash În care Își revede Întreaga existență chiar Înainte de a muri. Protagonistul se naște În România pentru ca mai apoi s-o părăsească pentru ademenitoarea Americă, iar Într-un final să se reîntoarcă În Țara natală pentru a Încheia ciclul vieții și a trece la un nivel superior. Astfel, România devine ultima
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
mai nemilos decât tatăl meu viu. Voia ca eu să fac filme. Am turnat trei lungmetraje ale căror scenarii tot eu le scrisesem. Am Încetat să mai fac filme, dar mi-ar plăcea să mai fac Încă unul Înainte să mor la rândul meu. Peste ani, am izbutit În sfârșit să isprăvesc un roman, apoi un altul. La ora actuală, am publicat șapte sau opt. Oare tata și-a mai slăbit strânsoarea?” Finalul romanului Întărește ideea de raportare conflictuală la ipostaza
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
poetei. O formă rară de imunitate dobândită prin datul nașterii Într-o lume ce nu avea vreme pentru complicate eșafodaje rațional justificative cu privire la problemele vieții. O lume lipsită de apetitul pentru comoditate sufletească ori huzur. O lume În care se moare mereu și În care moartea rămâne o taină. Nu fapt divers, nu problemă statistică. Rezistența la iluzie nu Îl imunizează pe om În fața păcatului, dar are marele avantaj că menține sufletul Într-o stare de tensiune care Îl ferește de
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
o adevărată obsesie pentru adolescentul timid și Încă nesigur, iar scroafa e singura sa legătură cu trecutul, un simbol al acestuia. Romanul debutează cu moartea bunicii („scroafa a fost cea care l-a trezit pe bunicul În dimineața când a murit Buni. Guița În grădină.”) și cu imaginea bunicului ce Încearcă să nege posibilitatea unei tragedii. Acesta o descoperă pe Agnes Încremenită, dar maschează gravitatea situației („gura ei era Întredeschisă, parcă pregătită să răspundă. Părea să-i Întoarcă privirea, cu pleoapele
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
a rîndul a trimis din S.U.A câte un căluț, semn că Încă un nume de pe lista celor vinovați pentru ororile de la Trabizonda a fost pedepsit, el, cel care a venit În Cartea șoaptelor cu ”deprinderea ciudată de a muri mai degrabă decât de a trăi”. Se Încheagă apoi imaginea lui Armen Garo și organizarea ”primei misiuni justițiare din istorie, numită Misiunea specială”, salvarea din cercurile morții a lui Sahag Șeitan, ”soțul surorii bunicii mele și nașul meu de botez
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
oamenii acestei cărți, nu punctul terminus al călătoriei lor prin lume și prin viață este important, ci drumul Însuși: Iar În povestea asta a noastră, care e alcătuită din mai multe povești, ca o frînghie făcută din batiste Înnodate, oamenii mor cu ochii deschiși.” Deschizându-se prin consemnarea intuiției copilului de altădată asupra morții și Închizându-se rotund cu amintirea morții bunicului Garabet, textul nu cuprinde, În esență, altceva decât o suită de nașteri/luminări ale destinului unui neam din umbre
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
rîndul a trimis din S.U.A câte un căluț, semn că Încă un nume de pe lista celor vinovați pentru ororile de la Trabizonda a fost pedepsit, el, cel care a venit În Cartea șoaptelor cu ”deprinderea ciudată de a muri mai degrabă decât de a trăi”. Se Încheagă apoi imaginea lui Armen Garo și organizarea ”primei misiuni justițiare din istorie, numită Misiunea specială”, salvarea din cercurile morții a lui Sahag Șeitan, ”soțul surorii bunicii mele și nașul meu de botez
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
oamenii acestei cărți, nu punctul terminus al călătoriei lor prin lume și prin viață este important, ci drumul Însuși: Iar În povestea asta a noastră, care e alcătuită din mai multe povești, ca o frînghie făcută din batiste Înnodate, oamenii mor cu ochii deschiși.” Deschizându-se prin consemnarea intuiției copilului de altădată asupra morții și Închizându-se rotund cu amintirea morții bunicului Garabet, textul nu cuprinde, În esență, altceva decât o suită de nașteri/luminări ale destinului unui neam din umbre
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
satisfăcător În ciuda studiilor sau a vârstei. Astfel plănuiește să se sinucidă, dar neavând suficient curaj, angajează un asasin plătit să „rezolve”, printr-o crimă ce ar trebui să rămână nerezolvată, propria moarte. Pentru a evita orice suspiciuni și pentru a muri cu „demnitate” Îi spune intermediarului, un prieten de-al său din școală, că dorește să-l ucidă pe amantul soției. O mică eroare Îi amână Însă execuția și În urma unor evenimente de altfel banale, Tolia se reîmpacă cu viața. Întâmplător
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
ucidă pe amantul soției. O mică eroare Îi amână Însă execuția și În urma unor evenimente de altfel banale, Tolia se reîmpacă cu viața. Întâmplător, face rost de o sumă mare de bani și, cum niciodată un sinucigaș nu dorește să moară cu adevărat, aranjează ca asasinul său să fie executat. Măcinat de cele Întâmplate, Își reevaluează existența mizeră și reușește să recâștige dorința de a trăi după ce trece prin câteva alte câteva mici aventuri. Interesant la aceast roman este modul cum
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
Neofit: în 1839 se iscălește în calitate de învățător și psalt în comuna Băicoi, trecând apoi la mai multe biserici din împrejurimi, Slănic Prahova, Scăieni, Valea Călugărească, Ploiești, Predeal, pentru a se stabili definitiv la Sinaia, unde este primit în monahism și moare în anul 1897. Multe dintre cântările cuprinse în manuscrisele caligrafiate de mâna sa sunt menționate ca „faceri” proprii: prescurtări, traduceri, adaptări și chiar creații, în toate glasurile și în toate idiomurile specifice muzicii bizantine: tropare, chinonice, heruvice, kekragarii, cântări pentru
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
University Press, Oxford, 1966, p. 4, 124-125 și Oskar Skarsaune, „The Proof from Prophecy ...”, p. 105-106. footnote>. Pasajul se regăsește în Psalmul 81, 6, „Eu am zis: «Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Prea Înalt»”. Stihul care urmează, „Veți muri ca oamenii și ca unul din căpetenii cădeți” arată, spune Iustin, că aceste cuvinte au fost adresate la origine lui Adam și Evei, care fuseseră odinioară nemuritori, dar, după păcătuire, deveniseră supuși morții și căzuseră ca „unul dintre căpetenii”, adică
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
19.1, Édition critique par Adelin Rouseau et Louis Doutreleau, Tome II, texte et traduction, în col. Sources Chrétiennes, Nș 211, Les Éditions du Cerf, Paris, 1974, p. 373, 375. footnote>. Astfel de oameni rămân în sclavia nesupunerii antice și mor în ea, nefiind încă asociați Cuvântului lui Dumnezeu, neparticipând încă la libertatea Fiului. Necunoscându-L pe Dumnezeu Întrupat, se privează de darul Său, care este viața veșnică; și neprimind Cuvântul nemuririi, rămân în carnea muritoare. Versetele, „Eu am zis, dumnezei
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]