1,401 matches
-
poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În ianuarie 1684, în timpul scurtei reveniri în scaunul țării a lui Ștefan Petriceicu, mitropolitului i se încredințează o misiune diplomatică în Rusia, de unde, pregătit să accepte suzeranitatea țarului, domnitorul nădăjduia să primească în schimb ajutor împotriva turcilor. D. este reținut însă la Kiev, unde, invocată fiind carantina împotriva unei epidemii de ciumă, este interogat și constrâns să aștepte răspunsul la petiția adresată țarului. Declarația pe care o face în fața autorităților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
tip științific se bazează pe o cunoaștere de tip istoric: "vedeam limpede că orice filosof care elaborează o teorie a "metodei științifice" fără a oferi o teorie a metodei istorice își escrochează publicul sprijinindu-și lumea pe un elefant și nădăjduind că nu va fi întrebat pe ce se sprijină elefantul" (R. G. Collingwood, O autobiografie filosofică, trad. de Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș, Editura Trei, București, 1998, p. 105). 21 John H. Arnold, "Responses to the Postmodern Challenge; or, what
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în proiect această reuniune a miniștrilor în vederea demiterii sale, a trimis obediențe (scrisori de ascultare) tuturor fraților laici mai robuști pe care îi considera prietenii săi, cu intenția ca aceștia să facă tot posibilul pentru a nu lipsi de la capitul. Nădăjduia într-adevăr să aibă în bâtele acestora o bună apărare. Dar fratele Arnolfo a aflat și a dat un ordin, cu autoritatea papei Grigore, ca la capitulul general să vină doar frații care aveau dreptul și datoria să participe, conform
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lumii afacerilor. În seminarele mele fac referire la această perioadă ca fiind Era Instabilității Inerente. Pe unii i-ar putea demoraliza această sintagmă, Întrucât implică o lume plină de nesiguranță, ambiguitate și schimbări. Ei privesc cu melancolie În urmă și nădăjduiesc că lucrurile vor reveni la „normal”. Însă aceasta este Noua Normalitate. Există totuși și vești bune. Amenințările pe care le implică această eră sunt mult mai puține decât oportunitățile pe care le aduce. Supraviețuitoriitc "Supraviețuitorii" Afacerile din ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
moment de egoism, a pierdut un contract important. Așa cum, probabil, a pierdut și respectul și loialitatea personalului său. Îmi amintesc o situație asemănătoare În care aceeași Întrebare i-a fost adresată unui alt președinte de companie. Acesta s-a amuzat. „Nădăjduiesc doar”, a spus el râzând pe Înfundate, „că cineva Îmi va observa lipsa!”. După care a continuat cu ridicarea În slăvi a ceea ce numea „cel mai bun personal din America”. „Sunt sigur că mi se va simți lipsa”, a Încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
să inspire entuziasm și energie În tot departamentul, iar productivitatea a crescut pe dată. Unul dintre reprezentanții noștri de la vânzări, sunând la birou pentru a verifica o comandă, a remarcat cât de veseli păreau cu toții. Și chiar erau. Tot ce nădăjduiserăm să realizăm se transformase În realitate. Ironic a fost faptul că aranjamentul ales de grupul nostru, În afară de vreo două fișete, era același pe care Îl respinseseră atât de categoric cu câteva săptămâni În urmă. A doua redecorare a biroului a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ea”. Acesta este momentul inaugural, și cel mai puternic liric, al iubirii În poemele lui Gr. Alexandrescu. De el se leagă o promisiune de fericire. Figura așteptării este, În fond, o figură a promisiunii de plenitudine, a speranței de salvare. „Nădăjduiesc Într-Însul”, zice poetul, În meditațiile lui reci despre amor. Starea de plenitudine este Însă scurtă, extazul se concentrează Într-un minut: „minutul cel Încîntat”, „minutul cel dorit” (Nu, a ta moarte...). Înainte de acest minut fericit este așteptarea, după el
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
am și terminat un nou act pentru piesa Ovidiu, pe care am hotărît să o refac În Întregime. Se spune că numai Începutul este greu... la mine numai primul vers... O dată venit În bune condiții, restul curge ca din izvor. Nădăjduiesc să-mi termin opera În cincisprezece zile dacă vreo nemulțumire neașteptată nu va veni să mă Întrerupă.” CÎnd termină FÎntîna Blanduziei scoate un „uf de mulțumire”, semn că tot mai plăcute sînt lenea, meditația la gura sobei sau voiajul prin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ne veselim? Că din griji, precum priceperii, Nimica nu folosim. Ceasul umblă, vremea trece, Și noi nainte pîșim, Ne spune, ne dă junghi rece, Că vîrsta ne-o moleșim. Și dacă În asta floare Cu dulceață nu trăim, Tu cînd nădăjduiești oare Vrem-asta s-o mai găsim? Ducă-să doru-ntristarea, Ducă-să inima rea, Ducă-să chinul, ohtarea, Ducă-să grija cea grea. Iar noi cu o glăsuire Totdaună să cîntăm Și tot cu bună voire Slobozi să ne desfătăm.” 23. Anton Pann Își permite
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un înger binecuvîntat și-l ia, răspunse încet bucătarul, cu un glas și cu o expresie schimbate. Ă îl ia? Unde anume îl ia? Ă Colo sus, zise moș Țigău, întinzîndu-și vătraiul deasupra capului, cu un gest solemn. Ă Vasăzică, nădăjduiești să te urci în vîrful arborelui mare, după ce mori, nu-i așa, bucătare? Ă N-am zis deloc asta, răspunse bătrînul, din nou posomorit. Ă Păi, ai zis „colo sus“, nu? Ei, fă bine acum și uită-te în direcția
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de cineva. Era Stubb. Ă Ce mai ai de spus acum, omule? Am auzit cum strigai. Parcă altfel decît adineaori, cînd cîntai... Ă Nu, n-am strigat deloc, am spus doar: „Fie-vă milă de noi, fulgerelor!“ Și încă mai nădăjduiesc c-au să aibă milă de noi. Dar ce, n-au milă decît de ăi cu fețele lungi? nu știu de glumă? Uite, domnule Starbuck - dar e prea întuneric ca să te uiți. Atunci, ascultă-mă: eu unul, văd în flăcările
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai spui că oamenii au jurat să-ți împlinească jurămîntul, că noi toți sîntem niște Ahabi. Doamne ferește!... Nu există oare vreun alt mijloc? un mijloc legal?... Să-l iau prizonier și să-l duc așa pîn-acasă? Cum aș putea însă nădăjdui să smulg din mîinile lui vii puterea vie a acestui bătrîn? Doar un nebun ar fi în stare să încerce așa ceva. Să zicem că l-am lega fedeleș, cu parîme și frînghii sau chiar cu lanțuri, de podeaua acestei cabine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
celelalte ambarcațiuni, încă nevătămate, deși se țineau pe aproape, nu îndrăzneau să intre în vîrtej și să atace, de teamă ca monstrul să nu-i nimicească numaidecît pe Ahab și pe oamenii lui, precum și pe ei înșiși, căci nu puteau nădăjdui să scape după un astfel de atac. Rămaseră așadar cu ochii la pîndă la marginea cercului înfricoșător, al cărui centru devenise capul bătrînului. întreaga scenă era urmărită de oamenii de pe catargele corabiei Pequod, care, cu vergile brațațe, venise între timp
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întrucât el nu poate cunoaște asemenea secrete, ca despre agenturi, despre existența unor elemente dușmănoase recrutate din rândul elementelor dușmănoase sau neprieteni nouă, dar de cunoscut poate cunoști pe directorii regionali. Nu vezi că nu e logic ce susții? Eu nădăjduiesc că ai să înțelegi mai mult, nu este o problemă așa complicată. Partidul este forța conducătoare. Partidul trebuie să controleze activitatea tuturor organelor, nu există secret pentru partid. Nu dăm asemenea lucruri la toți membrii de partid, ci este vorba
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de așteptat, un suicid) respiră un pesimism menit să zgîndărească, să incite la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile scenice, ale textelor dramatice ale lui Constantin Popa, e de nădăjduit că o dată cu înmănuncherea lor într-un volum ele vor primi și acolada consacrării literare la care, înfrigurat, aspiră. Florin Faifer Păreri și păreri... Dezamăgirea post-revoluționară, sentimentul de frustrare, deruta, inerția, opacitatea, incultura politică, mentalități sclerotice, spiritul de mafie al vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
reînălțare națională ne e dat să privim acum peste Prutul înfrățitor, acolo de unde ni se dau astăzi cele mai puternice temeiuri de încredere în vitalitatea neistovită a neamului românesc. Pilda Basarabiei trebuie să slujească de învățătură tuturor celor ce mai nădăjduiesc încă a putea să desprindă și să desființeze vreaun crâmpei din neamul românesc de pe pământul ce i-a fost hărăzit să-l slujească în numele și spre folosul civilizației”. Așadar, constituirea republicii reprezenta - așa era văzută de la Iași - o etapă a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de la guvernul sovietic. În consecință, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovietic, guvernul român își va desemna delegații și nădăjduiește că conversațiile cu reprezentanții guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relații trainice de bună înțelegere și prietenie între U.R.S.S. și România. Pactul Molotov-Ribbentrop..., p. 18 ; I. Scurtu, Culegere de documente..., p. 241-242 ; 23 august. Documente..., vol. I
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
neatârnarea. Totuși v-ați supus nemților. V-ați lepădat de independența Dvs. V-ați alăturat atacului banditesc. Vă veți căi. Germania a dovedit cu prisosință cât îi pasă de ființa și voința statelor mici. Nu văd ce puteți aștepta și nădăjdui ? Chiar în cazul unei victorii germane, pe care o cred și o știu exclusă, sunteți pierduți. Apoi, sculându-se de pe scaun, se îndreptă spre mine, se înclină ușor și îmi întinde mâna. Ofițeri în uniformă de campanie, deosebit de curtenitori, mă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
se pecetluiască mormântul așa cum voiau și să pună de pază și ostași. Și nu le-a păsat arhiereilor și fariseilor că fac asta sâmbăta, că lucrează; ei aveau ochii îndreptați numai într-o singură parte: să-și împlinească răutatea lor. Nădăjduiau că prin asta vor birui. Dar fapta aceasta a lor era semnul celei mai mari nechibzuințe. Semn că erau zguduiți de o puternică frică. Cei care L-au prins când era viu se tem de El când e mort. Și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
In. 6, 33) .... ”. (Fericitul Augustin, Confessiones Mărturisiri, cartea a IV-a, XII, (19), în PSB, vol. 64, p. 110) „... murind, înviind și înălțându-Se la ceruri și șezând în trup la dreapta lui Dumnezeu-Tatăl. Aceasta, pentru ca și noi, murind, să nădăjduim sigur că vom învia și vom viețui o viață desăvârșit despărțită de toată moartea și de toată coruperea și ne vom înălța la ceruri și vom primi cinstea și slava cea întru Dumnezeu și Tatăl prin mijlocirea Fiului însuși și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
frica de Tine, nici n-am voit să ținem seama de sfaturile Tale, secerăm roadele cuvenite ale semințelor noastre și suntem plini de nebunia noastră. Ne-a orbit amăgirea vieții și n-am cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici n-am nădăjduit într-o plată a evlaviei. De aceea am fost părăsiți pe cărările fărădelegii și am străbătut pustii neumblate (necunoscute de supravegherea dumnezeiască), iar calea Domnului n-am cunoscut-o (Ps. 118, 37). Iar acum ce folos ne-a adus mândria
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
răi, vorbește împotriva lor, spunând: trăiesc cu rea nădejde (Platon, Statul, I, 330 E). De acord cu el pare a fi Heraclit în cele ce spune când vorbește despre oameni: Oamenilor, după ce mor, le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27, Diels). Pavel scrie dumnezeiește romanilor fără ocol: Necazul aduce răbdare, răbdarea încercare, încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 3-5). Răbdarea este pentru nădejdea cea viitoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
IV-a, cap. XXII, 144.2.-144.3., 145.1., în PSB, vol. 5, p. 298) „În dialogul Criton, Socrate, după ce arată că lucru de seamă nu este a trăi, ci a trăi bine și a muri bine, socoate că nădăjduiește să aibă altă viață după ce moare (Platon, Criton, 48 B). Iar în dialogul Fedru spune că sufletul, numai când este singur cu el însuși, numai atunci poate participa la înțelepciunea cea adevărată, superioară puterii omenești, când dragostea, pe care o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
se se adreseze atât "tradițiilor democratice populare", dar îngrijorărilor contemporane privind deficitul democratic, reprezintă un aspect vital pentru un eventual succes al unei noi forțe de dreapta. Mesajele care accentuează prea mult excluderea pe baze etnice sau sociale nu pot nădăjdui să-și găsească prea mulți partizani în Canada, țară cu o îndelungată experiență a multiculturalismului. Începând cu anul 2000 a devenit din ce în ce mai clar că populismul de dreapta trebuia să înceapă treptat să asume un discurs al includerii, cu un accent
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Literatura populară a statului Iurceni; 4. Un basm intitulat „Povestea lui Ion Săracu” și o baladă intitulată „Trei vitegi”. Institutul Social Român al Basarabiei și-a ridicat temeliile în acest prim an de viață pe munca venită de la puțini membri. Nădăjduim însă că numărul membrilor cu adevărat muncitori se va mări an cu an și Institutul Social Român al Basarabiei va deveni cu timpul instituția care să îmbrățișeze în câmpul cercetărilor sale problemele sociale cele mai însemnate, care își caută o
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]