10,211 matches
-
Lee și Arnold Schwarzenegger, își pilește dinții să semene cu John Lennon sau își occidentalizează frizura cu lapte pe post de gel. În cuvintele lui, „cu toate că nu știam cine eram, știam cine voiam să fiu”. De un haz nebun, căci narațiunea lui Doru Pop îmbină autoironia fină cu stilul cel mai mucalit, sunt pasajele despre concursul de reciclare sau despre schimbul de ilustrații pornografice. Acestea din urmă nu se vindeau aleatoriu, ci, explică cu mult tact prozatorul, conform unor reguli cunoscute
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
de Dan Lungu din zilele lui bune, dinainte ca prozatorul să scoată socialismul românesc la export. Singurele momente „didactice” sunt intermezzo-urile de înțelepciune neaoșă ale finului Rebeleș, decupate de prozator contrapunctic, în momente de detensionare a acțiunii. În rest, narațiunea lui Doru Pop e pusă permanent pe fast forward, transformând o epocă „în care nu se întâmpla nimic” într-o lume densă și vie, cu aspect de benzi desenate. Probabil că cea mai mare reușită a romanului rămâne, însă, scăldarea
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
comuniste în apele mai largi ale „general-umanului”. Deși, numit atât de bombastic, el nu se lipește nicicum imaginarului terre-à-terre din O telenovelă socialistă. Fără a lăsa urâtul sau nostalgia să pătrundă decât rareori, prin crăpăturile acestei lumi extrem de compacte - galopul narațiunii e, fără îndoială, o formă de terapie -, prozatorul scrie pasaje remarcabile despre formatorii săi, personalități bine conturate. Micul Doru are, în același timp, mai mulți tați și mame. Bărbații sunt, cel mai adesea, modele de tandrețe - începând cu Tătica, cantorul-Tarzan
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
care am amintit, trebuie spuse câteva lucruri. Ele constituie limbajul curent pe care-l folosim pentru a ne descrie pe noi înșine și sistemul de relații pe care le stabilim cu ceilalți și cu lucrurile de care ne folosim, sunt narațiunile pe care le spunem atunci când vrem să ne descriem viețile, ar spune Rorty. Ele sunt finale, pentru că, nu li se poate susține valoarea prin apel la ceva din afara lor, pentru că, nu pot fi justificate decât circular și prin acordul unor
Filozofie sau literatură? by Răzvan Andrei () [Corola-journal/Journalistic/3784_a_5109]
-
aici se află capcana pe care o operă vastă, care oricând poate exploda într-o polisemie derutantă, este utilizată determinist pentru a explica universul lăuntric al persoanei empirice a creatorului ei. Psihanaliza este instrumentul critic privilegiat, transpunerea ei într-o narațiune edificatoare conduce la psihodrama pusă în scenă de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și convențional, impulsul explicativ face din film o lecție pentru școlari astuțioși. Remarcabil însă efortul lui Anthony Hopkins, care-l interpretează pe Hitchcock, de a da
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
bani, melodramatică până la sațietate, de un sentimentalism desuet și care, culmea, se și termină prost. Ce mă fascina - și mă fascinează încă - în capodopera lui Fitzgerald e claritatea de cristal a stilului. Puține alte cărți sunt mai înșelător-accesibile decât această narațiune despre iubirea maniacală a unui gangster romantic, complexat și vag nevrotic și o gâsculiță care a intuit în profunzime regulile lumii moderne. O lume în care „fetele bogate nu se mărită cu băieți săraci”. Pentru vânătorii de fraze celebre, subliniez
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
Cosmin Ciotloș Narațiunea de a fi, Robert Șerban în dialog cu Șerban Foarță, București, Humanitas, 2013, 152 pag. Inițial, această carte fusese gândită diferit. Ca un mare interviu, inteligent și doar pe jumătate omagial, al cărui protagonist să fie Șerban Foarță. S-ar
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
un om al scrisului, un fanatic al dexterităților. Când nu lucrează la o carte, e sigur că pictează sau cântă la pian. Mâinile, oricum, nu-i stau locului în tot acest timp. Pe scurt, ultimul răspuns a fost nu, așa încât Narațiunea de a fi a apărut printr-un subterfugiu imaginat de Robert Șerban și îngăduit de Șerban Foarță: din cele opt dialoguri care o alcătuiesc, cinci au fost transcrise după înregistrări video (este, desigur, vorba despre talk-show-urile moderate de Robert Șerban
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
condiții, e explicabil că formidabilul, estetul, culturalul Șerban Foarță beneficiază de un statut ierarhic ancilar. Căci e, între scriitori, un cititor. Discuția e mult mai lungă și nu cred că e momentul s-o detaliez acum. Destul să repet că Narațiunea de a fi e, realmente, o carte delectabilă. O recomand cu căldură. Ceea ce nu înseamnă că nu-i observ și neajunsurile. Nu la micile accidente mă refer (interviul fiind, prin natura lui, supus accidentalului). Sigur că, între timp, destule dintre
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
perfecți. Vorbind spontan, discutând à batons rompuscu Robert Șerban, Foarță comite, iată, mult mai mulți. Problema e alta: că, popularizând, autorul Caragialetelor o face, cumva, pe pilot automat. Diminuându-și voluntar și stilistic, și ideatic, originalitatea. După ce-am terminat Narațiunea de a fi, m-am dus direct la o carte a aceluiași Șerban Foarță, (1990). Mi se părea că destule din găselnițele de acum îmi sună familiar. Nu greșeam. Ele existau acolo, in nuce, explicate cu numeroase detalii și susținute
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
Nicodim Trujillo. Vreme de șase ore și jumătate, el ucide organizat și aiurea, după un raționament ce ne rămâne străin. În al doilea rând, alături de el, întrun soi de realitate invizibilă, se găsesc un anume Fra și un narator ambiguu. Narațiunea alertă lasă dâre echivoce, agățate de realități filmice, morbide, cu numeroase antene livrești, conectate la euri vide. Lumea din Mortidoexistă numai pentru a decora crimele, părând lipsită de suflu vitalist. Ca și cum nimic nu e posibil, nici măcar o apocalipsă. Impresia e
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
aur. Fecundate corespunzător de lapții scuzabili ai curiozității și ai snobismului, icrele își îndeplinesc în continuare misiunea de a umple în continuare muzeul cu noi mulțimi de oameni, care vor face curînd necesară construirea unui nou corp de clădire”. Finalmente, narațiunea tinde să devină un fel de tomberon alegoric în care se varsă cam toate clișeele comunismului și anticomunismului. Comparația, oricît de relativă, pe care, într-o cronică din „Revista 22”, Tania Radu o face cu titluri de vîrf al prozei
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
texte reunite într-o ediție nouă, a IV-a, cuprinzând, după cât îmi dau seama, tot ce a scris prozatoarea în domeniul nuvelei și povestirii. Mă refer la volumulVară-primăvară, publicat de Polirom în 2012. Am recitit deci cu mult interes aceste narațiuni care, literar, m-au cucerit prin firesc, prin construcția fără cusur, prin personajele al căror discurs, chiar și atunci când este sumar, redus la câteva replici, este convingător și plastic. Iar tematic proza scurtă a Gabrielei Adameșteanu m-a cucerit prin
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
la reeditare, ne spune prozatoarea, în afara unuia singur, Gara de Est, căruia i-a adăugat noi capitole, în 1991 și în 2012, și un fragment care-i fusese eliminat de cenzură în anii ’80. Le-ar fi adăugat și altor narațiuni fragmentele cândva cenzurate, dar nu le-a mai găsit. Așa au rămas. Secțiunea ultimă a volumului Vară- primăvară este rezervată „Dosarului de presă“, aducând o concludentă imagine a felului în care cei mai activi critici ai momentului au receptat „proza
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
același sentiment, recitind povestirile, aceeași impresie că străbat spații de roman, că iau act de situații și de personaje încadrabile unor structuri de roman. Senzația aceasta este întărită și de faptul că nu puține sunt personajele care trec dintr-o narațiune în alta, după modelul balzacian la care autoarea se raportează explicit. Am menționat timpul istoric al povestirilor, acela al ceaușismului târziu, în cele mai multe. Să vedem, orientați de acest reper, și despre ce lume este vorba. Este vorba despre lumea mijlocie
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
tot ce spune. Aceleași comentarii Anton le auzi și în drum unde ieși să fumeze o țigară. Cineva îl confundă cu Martin și îl făcu handicapat”. Dumitru Crudu știe să povestească simplu și direct, să creeze suspans, să conducă o narațiune trepidantă cu viraje spectaculoase, riscante, dar bine controlate în ultimul moment. Un american la Chișinău e un roman aparent tradițional, fără complicații formale și fasoane experimentaliste. Tradițional nu atît în sensul realismului tradițional, fie el și reluat pe filon biografic
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
ontologic, devine o probă a existenței, dar și materialul cel mai propice al poeziei care mai degrabă reverberează decât rostește. Debutul de romancieră al scriitoarei se înregistrează în 1968 cu Mărirea și decăderea planetei Globus, carte apărută în colecția de narațiuni SF a Editurii Albatros. Cu toate acestea, romanul nu este, așa cum s-ar părea, la prima vedere, o simplă proză de anticipație; deși valororifică, este adevărat, teme și motive ale acesteia, autoarea construiește o parabolă cu subiacente implicații politice, din
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
ordine cronologică; firul istorisirii este rupt în permanență de inserția unor episoade care se desfășoară în viitor (mesajele transmise de At’n de pe Pământ), simultan cu transferul funcției narative de la narator la personaj, romanul căpătând în felul acesta structura unei narațiuni polifonice. În schimb, în „Odioasa crimă din Carpathia” (Editura Cartea Românească, 1995), scriitoarea abordează formula romanului „de mistere”, preluând elemente din recuzita istorisirilor detective, dar propunându-și, mai ales, să arunce o privire în culisele societății totalitare, dezvăluind fața ascunsă
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
ascunde un asasin virtual. Iar societatea totalitară nu este - în viziunea ei - decât un amestec de libido nestrunit și bestialitate abjectă. Atât de diferite la prima vedere, cele două romane ale autoarei au totuși un element în comun: ambele sunt narațiuni ideologice, narațiuni cu teză, prin intermediul cărora scriitoarea încearcă să ilustreze o anumită viziune moral-filosofică asupra societăților de tip totalitar, dar și asupra naturii umane. Astfel încât modelul lor trebuie căutat poate mai degrabă în povestirile filosofice ale secolului al XVIII-lea
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
asasin virtual. Iar societatea totalitară nu este - în viziunea ei - decât un amestec de libido nestrunit și bestialitate abjectă. Atât de diferite la prima vedere, cele două romane ale autoarei au totuși un element în comun: ambele sunt narațiuni ideologice, narațiuni cu teză, prin intermediul cărora scriitoarea încearcă să ilustreze o anumită viziune moral-filosofică asupra societăților de tip totalitar, dar și asupra naturii umane. Astfel încât modelul lor trebuie căutat poate mai degrabă în povestirile filosofice ale secolului al XVIII-lea (Voltaire, Diderot
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
despre „gustul” regizorului, despre ceea ce acesta gândește în cadrul artei sale, despre accepția pe care o are acea artă în cultura din care face parte. Cornel Porumboiu este totodată și cel mai filolog dintre toți regizorii Noului Cinematograf Românesc, interesul pentru narațiune depășește rolul ei structural, devenind o problemă în sine. În centrul primului său lungmetraj, A fost sau n-a fost, stă un talkshow cu un subiect grav adus în derizoriu, pornind de la o serie de vulgate filosofice, Heraclit, Platon etc.
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
ce scufundă cititorul în oglinzile fantasmatice ale unui trecut cu contur dramatic, trăit și retrăit cu fervoare. „Etnofic- țiune istorică” (Marius Chivu), „egoproză de mare finețe” (Irina Petraș), „meditație asupra istoriei” (Ioan Groșan), „o carte precum un memento” (Dan Cristea), narațiunea șoptită a lui Varujan Vosganian e una dintre cele mai impunătoare și mai durabile construcții epice postdecembriste, cu un destin internațional impresionant.
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
a-i justifica divorțul zgomotos de poezie. Are aerul cuiva care aruncă pe geam lucrurile ființei iubite cîndva. Deși ar putea scrie un întreg roman al ratării, întreprinderea se arată cu neputință prin condiționările pe care le pune: „dacă structurile narațiunii nu ar fi atît de false/ dacă nu aș mînca pe loc ce scriu dacă nu m-ar pufni rîsul/ ca pe un erou de roman ieftin/ dacă limba n-ar fi o rîmă ieșită în ploaie să urle/ dacă
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
care îi obligă pe unii să emigreze din milenara Chină la trecerea din secolul al XIX-lea spre cel al XX-lea. Povestirea „Li John” este reprezentativă pentru scrisul lui Sui Sin Far. Elemente din arsenalul folclorului chinezesc îmbogățesc o narațiune de tip realist, ceea ce face specificul și farmecul scriiturii autoarei. Suntem la trecerea dintre ani. Lin John a căzut pe gânduri lângă căminul unde focul arde cu o flacără vie. Printre grinzile acoperișului lucesc stelele, iar acolo departe, pe cerul
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
împușcare. E, pentru noi, o altă lume, una în care violența are cu totul alte coordonate decât cele la care suntem obișnuiți să ne raportăm. Textul central, Insula Sukkwan, este o piesă literară uluitoare. În primul rând, autorul schimbă brusc narațiunea la persoana a treia. Personajele sunt aceleași, Roy și tatăl său, plecați într-o aventură de-un an pe o insulă pustie din Alaska, unde un prieten le împrumută o cabană. Din nou, este o regresie temporală, căci, ne amintim
Exorcizarea prin ficțiune by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2927_a_4252]